Decizia civilă nr. 9659/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9659/2013
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | M. | I. |
JUDECĂTOR: A. | M. | C. |
JUDECĂTOR: M. | S. | |
GREFIER :M. | N. |
S-a luat în examinare recursurile declarate de recurenții L. (căsătorită P. )
S. D. și M. E. N. B., împotriva sentinței civile nr. 8493 din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul U. S. H., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul declarat de către recurenta reclamantă este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 2 lei (f.6).
La data de_, intimata U. S. H. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către recurentul M. E.
N. B., iar la data de_, recurenta LS a depus întâmpinare la recursul declarat de M. E. N. B. solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat și nefundat. Atât recurenții cât și intimata au solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art. 242, alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
Se constată că recursurile sunt timbrate, motivate și formulate în termenul legal prevăzut de lege.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și 8 și 10, alin. 2 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8493 din_, pronunțate în dosarul nr. _ | al | |
Tribunalului Sălaj s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta L. | (P. | ) |
S. -D., în contradictoriu cu pârâta U. S. H. ; s-a admis în parte cererea de chemare în garanție.
A fost obligată pârâta U. S. H. B. să elibereze reclamantei diploma de licență, suplimentele de diplomă și foaia matricolă.
A fost obligat chematul în garanție M. E. N., să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și supliment de diplomă pentru reclamantă.
S-au respins cererile pentru obligarea pârâtei și a chematului în garanție la plata penalităților de întârziere; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a urmat cursurile Facultății de de Psihologie B., specializarea Psihologie din cadrul Universității
S. H., susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Urmare a promovarii examenului de licenta U. S. H. a eliberat reclamantei adeverinta nr 664/_, pana la eliberarea diplomei de licenta.
Instanta a retinut, in primul rand, faptul ca U. S. H. a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Prin HG nr 693/2003 a fost acreditata facultatea de Psihologie-Sociologie din cadrul USH, in forma de organizare cursuri de zi.
Hotărârea de Guvern de modificare și completare a H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior nu prevede în mod expres pentru specializarea menționată autorizarea de funcționare sub forma învățământului la distanță.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada desfășurării studiilor, "Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusa și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi";.
In aplicarea Legii nr 84/1995 M. E. a emis la 7 martie 2006 Ordinul nr 3404 care prin art dispune:";Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamantul la distanta pot fi organizate numai de catre universitatile care organizeaza cursuri de zi in domeniile respective si dispun de departamente specializate";.
Apoi, conform art. 18 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată, "Procedura de evaluare academică și acreditare se bazează pe un ansamblu de criterii generale și standarde obligatorii. (2) Criteriile se referă la domeniile fundamentale de organizare și funcționare specifice instituțiilor de învățământ superior: personal didactic, conținutul învățământului, baza materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale, conform legii. (3)
Standardele corespund fiecărui criteriu și indica nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare și acreditare. Aceste niveluri sunt diferențiate pentru perioada funcționării provizorii sau pentru perioada ulterioară înființării prin lege
";.
După cum se poate observa, dispozițiile legale incidente nu conduc la concluzia necesității unei acreditari distincte pentru fiecare formă de organizare, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă. Și prevederea art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 este în sensul că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea urmată.
În același sens, art. 4 din H.G. nr. 535/1999 prevede ca "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de
zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare
";. Art. 5 din același act normativ stabilește că "Î nvățământul deschis la distanță, similar cu învățământul
fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";
, ceea ce determina aceeași concluzie cu privire la posibilitatea organizării de studii sub forma de învățământ la distanță doar de către instituțiile acreditate sau autorizate provizoriu să desfășoare învățământ la zi, dar fără a fi necesară o nouă autorizare provizorie/acreditare.
Pe de altă parte, art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 10/2009 a statuat că, pe data intrării în vigoare a acestui act normativ, U. S. H. din B. "încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță";, dar "Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate (…)"; potrivit metodologiei aprobate prin Ordinul
M. ui E., Cercetării și Inovării nr. 5202/2009.
Deși Ordonanța menționată a intrat în vigoare în data de_, ulterior finalizării studiilor de către reclamantă, și nu poate, deci, afecta situația juridică a acesteia, este relevant de subliniat faptul că dacă textele legale recunosc studiile desfășurate sub forma de învățământ la distanță și dau dreptul studenților la continuarea acestora în cadrul altor universități, pentru identitate de rațiune se impune recunoașterea studiilor deja finalizate și a examenului de licență promovat. De altfel, art. 4 din Ordin reglementează și dreptul absolvenților Universității S. H. de a se înscrie la programe de masterat.
Pentru toate aceste considerente instanta a inlaturat apararile chematului in garantie M. E., CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI potrivit carora nu poate fi obligat sa aprobe emiterea de diplome pentru activitati organizate ilegal.
Prin urmare, s-a retinut ca reclamanta este licentiata in psihologie si poate pretinde diploma de licenta .Actul prin care s-a recunoscut calitatea reclamantei de licentiat in psihologie este in fiinta, nu a fost revocat sau anulat, astfel ca se bucura de prezumtia de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ.
In acest context si in conformitate cu prevederile art 21 alin 1 Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetarii nr 2284/2007 U. " S. H. "; are obligatia, ca ulterior eliberarii adeverintei care atesta absolvirea de catre reclamant a Facultatii de Drept si Administratie P. e, sustinerea si promovarea examenului de licenta in sesiunea iulie 2009 precum si dobandirea titlului de licentiat in drept, sa elibereze si diploma de licenta.
Atat timp cat pentru tiparirea si difuzarea catre parat U. "S. H. "; B. a formularelor actelor de studii de catre unitatea de specialitate desemnatat de MECTS conform art 7 din Ordinul ministrului educatiei si cercetarii nr 2284/2007 este necesara aprobarea scrisa a M. ui E., Tineretului si Sportului. Or, parata U. "S. H. "; a probat efectuarea demersurilor in vederea obtinerii aprobarii paratului-chemat in garantie in scopul tiparirii formularelor tipizate, adresele fiind depuse in probatiune la filele 20-31 dosar.M. E. nu a dovedit, in schimb, prin probele administrate, modul de solutionare a acestor cereri.
Stabilind, asadar, dreptul reclamantei de a solicita emiterea diplomei de licenta precum si faptul ca emiterea acestei diplome de catre parata U. " S.
H. "; B. este conditionata de aprobarea tiparirii formularelor tipizate de catre M.
E., Cercetarii, Tineretului si Sportului in calitate de autoritate competenta, instanta va admite in parte cererea de chemare in garantie .
Cererea privind aplicarea directa a prevederilor art 24 alin 2 din Legea nr 554/2004 a fost respinsa, aceste dispozitii legale devenind aplicabile doar in situatia refuzului de executare a hotararii judecatoresti.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L. (căsăt P. )
S. -D., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate cu privire la al doilea petit al acțiunii introductive, cu consecința obligării pârâtei U. S. H. si a chematului în garanție MECTS la acordarea cheltuielilor de judecată (ce formează obiectul celui de-al doilea capăt de cerere din acțiuea introductivă) și menținerea celorlalte dispoziții din sentința mai sus menționată ca temeinice și legale
.
Precizează că în hotărârea atacată, mai precis în considerentele acesteia, nu se face nicio mențiune cu privire la cheltuielile de judecată, prin urmare, aceasta nu este motivată în fapt și în drept cu privire la un capăt de cerere solicitat și dovedit. Cu toate acestea, în dispozitivul aceleiași hotărâri, instanța de fond se pronunță asupra celui de-al doilea petit, respingându-l "fără cheltuieli de judecată", existând astfel o contradicție evidentă între două din cele trei părți ale unei hotărâri, considerente și dispozitiv.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa, că dreptul la un process echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate de către tribunalul sesizat. Art. 6 din CEDO implică în sarcina instanței obligația de a face o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de dovezi ale părților.
Consideră aplicabil și acest motiv de recurs, deoarece respingerea cheltuielilor de judecată in cauza de față nu este întemeiată pe niciun temei legal. Atât în cererea introductivă, cât și prin răspunsul la întâmpinare formulat pentru termenul din_ a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorar avocat, taxă de timbru și timbru judiciar. Mai mult, aceluiași răspuns la întâmpinare a anexat copie conformă cu originalul a Chitanței cu nr. 08/_, constând în achitarea onorariul avocațial conform Contractului de asistență juridică nr. 08/_ .
Totodată, consideră că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii, mai exact a prevederilor art. 274 al. 1CPC "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată." Cu toate că potrivit legii, instanța are posibilitatea să micșoreze onorariul avocațial, asta nu înseamnă că poate să îl îndepărteze total (art 274 alin 3 CPC). Pe de altă parte, instanța nu poate să se atingă de cuantumul taxei de timbru si cel al timbrului judiciar (art 274 alin 2 CPC). De asemenea, hotărirea fiind dată și cu încălcarea dispozițiilor arătate.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și M. E., N., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiate.
O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată și în garanție a M. ui E. N., hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în
principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cerererii de chemare în garanție formulată de U. "S. H. " din B. este neîntemeiată întrucât între M. E. N. și U. "S.
H. " B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. H. din B. a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. E. N. și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S.
H. . Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa M. ui E. N. .
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și Cercetării. "
În consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M. ui
E. N. de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. E. N. este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr._ la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: " (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a
organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. H. nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
În consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
S. ul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă
judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile reclamantului.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil M. ui E. N. .
M. E. N. este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. în caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.
O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
U. "S. H. " din B. a solicitat în dosarul nr._ anularea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008.
Prin Decizia nr.4726/_ pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de
C. și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. H. " din B. .
De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
Prin urmare, o instituție care înscrie "studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Astfel, prin dispoziția dată, instanța de fond obligă MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.
În cazul Universității "S. H. " din B., specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de
învățământ.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Așa cum s-a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
În concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantului care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MECTS nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.
Critică astfel soluția dată întrucât, pentru o hotărâre temeinică și legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității S. H.
a specializărilor autoizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002. H.G. nr.940/2004. H.G. nr. 1609/2004. H.G. 676/2007 în paralel cu lecturarea adeverințelor de studii ale reclamantului din care să reiasă si forma de
învățământ erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.
Admiterea cererii de chemare în judecată și garanție a MEN este nelegală, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.
U. S. H., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului promovat de M. E. N., ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Prin întâmpinarea depusă reclamanta L. (căsăt.P. ) S. D., solicită respingerea recursului formulat de M. E. Cercetării Tineretului și Sportului ca nefondat, menținerea în întregime a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat de pârâtul MEN prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente :
Recursul declarat in speta vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs atat solutia data cererii de chemare in judecata in care figureaza ca si parat cit si solutia data cererii de chemare in garantie si in prin care recurenta a fost obligata sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta pentru reclamanti .
Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamantilor diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .
In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantilor de a li se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art. 304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea drept si pe cale de consecinta de a organiza examene de licenta si a elibera diplome in acest sens si depasirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea actiunii si a cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate .
Aceste motive de recurs in primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverințele prin care li s-a recunoscut reclamantilor calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocata,anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamantii sunt licentiati in specialitatea pentru care s-a emis adeverinta aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta
USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Sociologie-Psihologie este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si psihologie cu specializarea psihologie si terapie ocupationala.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de
funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare
universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea
apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care
beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .
Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .
In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004
responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .
Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora .
Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie .
In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantilor astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantei de a i se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.
, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate administrativă competentă.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 3041C.pr.civ, art. 312 C.pr.civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. E. N. .
Cât privește recursul declarat de reclamantă, Curtea constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.274 CPC, partea căzută în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte astfel că partea căzută în pretenții trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată, proporțional cu partea din acțiune ce a fost admisă.
Întrucât nu a procedat astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. Prin urmare, Curtea va aprecia recursul reclamantei ca fiind fondat și în temeiul art.312 alin.1 CPC îl va admite, va modifica hotărârea recurată în partea care vizează plata cheltuielilor de judecată în sensul că, în temeiul art.274 alin.3 CPC va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 504, 3 lei reprezentând taxa de
timbru și parte a onorariului avocațial. Pentru a dispune astfel, Curtea reține că pretențiile reclamantei au fost validate doar în parte iar în raport de importanța pricinii și a muncii depuse de către avocat acordarea sumei amintite este îndestulătoare.
Curtea va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de către reprezentanta pârâtei U. S. H. ca fiind nefondată. Astfel, instanța reține că pârâta a depus în susținerea cererii formulate (f.19) copia unui contract de asistență juridică. Acest înscris, însă, cuprinde nenumărate corecturi în partea care vizează onorariul convenit. Câtă vreme nu există și alte înscrisuri care să ateste cuantumul acestui onorariu (ordinul de plată depus în copie fiind pentru o sumă globală), Curtea apreciază cererea formulată ca nedovedită și urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul recurentului M. E. N. B. .
Admite recursul declarat de recurenta L. (căsătorită P. ) S. -D. împotriva sentinței civile nr.8493 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o pe care o modifică în sensul că admite in parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată și obligă pârâta U. S. H. la plata sumei de 504,3 lei cheltuieli de judecată la fond, respectiv obligă chematul in garanție M. E. N. B. la plata către pârâta U. S. H. a sumei de 504,3 lei.
Respinge cererea intimatei U. S. H. de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. I. A. M. C. M. S.
GREFIER
M. N.
