Decizia civilă nr. 996/2013. Contencios. Ordonanță președințială

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 996/2013

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.

A. M. C. GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentele-pârâtele S. E-S. ZA DS și S. E-SA E. NYRT, împotriva sentinței civile nr.5566 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. Z., având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentelor-pârâte S. E-S. Za DS și S. E-SA E. Nyrt, consilier juridic Szocs M. și reprezentantul intimatul-reclamant M. Z.

, consilier juridic Contraș C. D. .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Intimatul-reclamant M. Z. a depus întâmpinare și completare la întâmpinare.

Reprezentantul intimatului-reclamant M. Z., consilier juridic Contraș C. D. a depus la dosarar timbru judiciar de 0,15 lei pentru fond.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.

Curtea acordă cuvântul părților cu privire la cererea de suspendare a prezentului dosar, formulată de intimatul-reclamant M. Z. .

Reprezentantul intimatului-reclamant M. Z. solicită în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 suspendarea prezentului dosar până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului_, având obiect procedura de insolvență față de recurenta de rândul 1.

Reprezentantul recurentelor-pârâte S. E-S. Za DS și S. E-S.

A. E. Nyrt, consilier juridic Szocs M. arată că nu se impune suspendarea prezentului dosar raportat la obiectul cauzei și la faptul că bunul este înproprietatea pârâtei din rândul 2.

Curtea, în tem. art. 36 din Legea nr. 85/2006, reținând că nu este vorba despre o cerere care să vizeze valorificarea unei creanțe împotriva recurentei supuse procedurii insolvenței, raportat la obiectul cauzei care este ordonanță președințială, respinge cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul recurentelor-pârâte S. E-S. Za DS și S. E-S.

A. E. Nyrt, consilier juridic Szocs M. solicită admiterea recursului și, rejudecând cauza pe fond, să se respingă cererea intimatei, apreciind că sunt întrunite condițiile excepției puterii de lucru judecat, în temeiul art.1201 Cod civil.

Reclamanta a mai formulat o cerere de ordonanță președințială, cerere în care soluția de respingere a rămas defintivă și irevocabilă, prin respingerea recursului formulat de M. Z. .

Între cele două cereri formulate de reclamantă există identitate de părți, de cauză și de obiect. Faptul că există identitate de părți și identitate de cauză, înțeleasă ca temei juridic al cererii, a fost reținută și în sentința atacată, însă în speță există indubitabil și identitate de obiect, întrucât reclamanta în ambele cereri a urmărit obținerea dreptului de utilizare a rețelei primare de transport, în vederea furnizării energiei termice către consumatori.

Prima instanță a reținut susținerea reclamantei în sensul că diferența dintre obiectul celor două cereri este că prin prima cerere a solicitat predarea rețelei, iar prin a doua a solicitat punerea la dispoziție a rețelei, și că astfel cele două cereri au obiect diferit, înțeles ca pretenție concretă adusă judecății, cât și prin scopul principal și imediat urmărit.

În sentința atacată s-a reținut că obiectul primei cereri constă în obligarea pârâtelor la executarea unei obligații "de a face";, pe când în prezentul dosar este vorba de o obligație generală de abținere, adică o obligație "de a nu face"; care nu împiedică prejudecarea fondului cauzei, sau știrbirea dreptului aparent de proprietate al pârâtelor prin deposedare.

Consideră că această diferențiere este forțată, în primul rând că predarea rețeelei primare către reclamantă, echivalează cu a nu face nimic care să împiedice furnizarea energiei termice, întrucât pârâtele nu ar avea și altă modalitate de a împiedica furnizarea, iar prin analogie, a nu face nimic care să împiedice furnizarea energiei termice este practic egal cu a preda rețeaua reclamantei pentru a putea fi folosită în vederea furnizării energiei termice.

Pe de altă parte, nici în cazul primei cereri de ordonanță nu se poate vorbi despre predarea în posesie a bunului, anume exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar, pentru că reclamanta a solicitat predarea rețelei, la fel ca în a doua cerere de ordonanță, până la judecarea irevocabilă a dosarului de fond, prin urmare în ambele cereri este vorba de o măsură de folosință temporară până la soluționarea fondului cauzei, iar până atunci, prin admiterea oricărei cereri de ordonanță președințială, reclamanta ar deveni doar detentor orecar prin folosirea rețelei, indiferent dacă se numește predarea rețelei sau permiterea utilizării rețelei în vederea furnizării energiei termice, până la soluționarea pe fond.

Diferențierea între predarea rețelei în vederea furnizării energiei termice și permiterea utilizării rețelei în același scop, nu stă în "picioare"; nici măcar din perspectiva modalității în care se poate preda acest bun. Această rețea este o conductă magistrală îngropată în pământ de-a lungul orașului, prin care se transportă energia termică de la producător spre consumatori, care nu poate fi închisă sau blocată, nici nu poate fi predată și astfel decât prin punerea la dispoziție sau permiterea utilizării sale. Ceea ce se va face la momentul când se va stabili natura bunului ca fiind de retur sau preluare, va fi predarea scriptică, gratuit sau prin vânzare în funcție de soluția instanței, însă până atunci s-a

solicitat predarea faptică, ceea ce echivalează cu permiterea utilizării bunului proprietatea pârâtelor.

Prin ambele cereri de ordonanță președinițială s-a arătat că scopul principal și urmărit de reclamantă a fost de a asigura furnizarea agentului termic către consumatori, până la stabilirea de către instanța care judecă fondul cauzei a naturii bunului, aspect pe care nu-l contestă, însă pentru atingerea acestui scop este necesară obținerea dreptului de utilizare a rețelei primare de transport și obținerea acestui drept a fost obiectul ambelor cereri de ordonanță președințială.

În subsidiar, în ipoteza în care se admite că în prezenta speță nu există putere de lucru judecat și se respinge recursul pe fond, solicită să se aibă în vedere că există două hotărâri judecătorești contradictorii, una în baza căreia pârâta poate interzice folosirea rețelei de către Municipiu, și alta în baza căreia M. poate să pretindă folosirea acesteia, situație inadmisibilă, fiind încălcat principiul asigurării bunei administrări a justiției și prevenirea contrarietății de hotărâri.

Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii cererii formulată de intimata-reclamantă, conform motivelor de recurs.

Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatului-reclamant M. Z., consilier juridic Contraș C. D. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Sunt două ordonanțe președințiale, însă acestea au obiect cu totul diferit.

În prima cerere de ordonanță președințială s-a solicitat suspendarea Contractului de vânzare cumpărare active nr. 3321/_ precum și obligarea pârâtelor la predarea către reclamant a bunurilor identificare în Anexa nr. 1 la cerere, iar prin ce-a de-a doua cerere s-a solicitat obligarea pârâtelor să permită utilizarea tronsonului de rețea primară de transport energie termică in lungime de 9875111, care se află în patrimoniul recurentei.

Diferența dintre cele două cereri este una majoră, motiv pentru care excepția puterii de lucru judecat este în mod evident neîntemeiată.

Scopul pentru introducerii celor două ordonanță președinițială a fost acela al asigurării furnizării agentului termic pentru consumatorii care beneficiază de sistemul centralizat de încălzire printre care și unități de învățământ și instituții begetare.

Și în cazul primei ordonanțe președințiale instanța a considerat că urgența este pe deplin justificată, însă, raportat la obiectul ordonanței președințială, instanța a considerat că nu este îndeplinită condiția neprejudicierii fondului.

Prin ordonanță președințială a fost solicitată permiterea utilizării acelui tronson din rețeaua de termoficare, aflat în patrimoniul recurentei și fără de care este imposibilă prestarea serviciului de utilități publice, către un număr semnificativ de beneficiari finali, de către instituția intimată.

Pentru a fi admisibilă cererea de emitere a ordonanței președințială de urgență se impune a fi îndeplinite trei condiții cumulativ: respectiv urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului, condiții care sunt îndeplinite în prezenta speță.

Urgența este justificată având în vedere că momentul introducerii cererii este începutul perioadei reci, perioadă în care se impune imperios a fi furnizat agent termic către beneficiarii sistemului de termoficare, persoane fizice și

instituții publice.

Măsura are un caracter vremelnic, respectiv această măsură a fost solicitată și a fost dispusă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

dosarului de fond, urmând ca intimata- reclamantă să pună în aplicare decizia instanței de judecată.

Mai arată că reclamanta a solicitat permiterea utilizării rețelei contra unei chirii lunare, până la clarificarea tuturor divergențelor dintre părți, variantă îmbrățoșată de către pârâtă, însă nu s-a realizat niciun contract de înciriere.

De asmenea, arată că intimata-reclamantă și-a exprimat clar intenția de a dobândi bunurile care asigură prestarea serviciului de termoficare, la data la care a fost notificată de încetarea contractului, întrucât aceste bunuri sunt

indispensabile prestării serviciului de termoficare, însă întinderea acestor bunuri și valoarea acestora fac obiectul dosarului de fond. Prin urmare, această cerere nu prejudiciază fondul.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii hotărârii atacte ca fiind temeinică și legală.

Reprezentantul recurentelor-pârâte S. E-S. Za DS și S. E-S.

A. E. Nyrt, consilier juridic Szocs M., în replică, arată că Mincipiul Z. folosește și acum acea rețea de termoficare și că aceasta urmărește să nu plătească pentru rețea. Într-adevăr pârâtelor le-a fost oferită suma de 500 lei pe lună pentru a permite utilizarea rețelei, sumă care a reprezentat o sfidare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 5566/0_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul M. Z., reprezentat de Primar Căpîlnașiu S.V. R. și au fost obligate pârâtele S. E-S. Za DS și S. E-SA E. N. să permită reclamantului -cu plata unei juste despăgubiri ce va fi stabilită ulterior- utilizarea tronsonului din rețeaua primară de transport energie termică, în lungime de 9.857 m (din întreaga rețea de termoficare a mun. Z., care are

lungimea de 15.956 m), așa cum este aceasta redată în planșa și lista de detaliere, depuse la dosar (f.62-64), înscrisuri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea de ordonanță președințială, formulată la data de_, de reclamantul M. Z., reprezentat de Primar Căpîlnașiu S.V. R., s-a solicitat instanței, în temeiul art. 581 Cod procedură civilă, soluționarea de urgență a cererii, fără citarea părților și ca urmare, obligarea pârâtelor S. E-S. Za DS și S. E-SA E.

N. să permită reclamantului, utilizarea tronsonului din rețeaua primară de transport energie termică, în lungime de 9.857 m (din întreaga rețea de termoficare a mun. Z., care are lungimea de 15.956 m), așa cum este aceasta redată în planșa și lista de detaliere, anexate cererii, până la judecarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului Sălaj, fiind imperios necesar asigurarea acestui serviciu pentru cele

38 de unități de învățământ (școli, grădinițe, creșe) în care învață aproximativ

14.000 de copii și ceilalți beneficiari ai sistemului de termoficare care sunt persoane cu venituri mici ce nu își pot permite alt sistem de încălzire.

În motivarea cererii, reprezentantul reclamantului susține în esență următoarele:

În urma desfășurării procedurii de licitație publică, reclamanta a încheiat cu pârâta de rândul 1, "Contractul nr. 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare din M. Z. ". Conform acestui contract, pârâta de rândul 1 avea obligația "de a furniza/presta serviciul de alimentare cu energie

termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare, inclusiv dreptul de a administra și de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului, în aria administrativă teritorială Z. ", pe o durata de 49 de ani, conform art. 5. De asemenea potrivit art. 25 din Contract (respectiv Anexa nr. 8 la Contract) pârâta se obliga să efectueze investiții în cuantum total de 14.959.000 euro iar în conformitate cu prevederile art. 11 lit. s din Contract, la încetarea contractului pârâta avea obligația de a asigura continuitatea serviciului public de alimentare cu energie termică, încă 6 luni, până la preluarea de către delegatar.

Serviciul de termoficare este un serviciu de utilitate publică ce cade în sarcina reclamantului M. Z. și care a fost delegat prin contractul mai sus menționat către pârâta de rândul 1, S. E-S. Za DSR.L, căreia îi revenea obligația de a moderniza rețelele termice și de a asigura transportul agentului termic către consumatorii finali, respectiv către populație și instituțiile publice ce sunt arondate acestui sistem centralizat de termoficare. Pentru realizarea acestui serviciu de furnizare energie termică, pârâta avea nevoie să utilizeze rețeaua de conducte, racorduri, contoare termice a M. ui Z. însă, pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, nu a realizat investițiile preconizate iar începând cu data de_ a refuzat prestarea serviciului de furnizare energie termică, și mai mult decât atât, pârâta de rândul 1, S. E-S. Za DS a vândut tronsonul din rețeaua primară de transport energie termică, pe care îl avea în patrimoniu(ca urmare a cumpărării, în virtutea unei clauze din contractul de concesiune a serviciului de de furnizare a energiei termice (!), de la SC "UZINA ELECTRICĂ"; S.A - Z., unde unic acționar este reclamantul M. Z. - n.n) către pârâta de rândul 2, S. E-SA E. N., cu toate că acest bun este indispensabil furnizării energiei termice în M. Z. .

Între părți a existat o amplă corespondență, cât și repetate întâlniri înte reprezentanții M. ui Z. și reprezentanții pârâtei de rândul 1, S. E-S. Za

DSR.L, prin care s-a încercat remedierea situației, însă ele nu au condus la nici un rezultat. Pârâta de rândul 1, prin adresa 3317/_ și prin adresa nr. 3343/_, a avansat posibilitatea, ca în cazul în care nu se poate stabili de comun acord un preț pentru achiziționarea rețelei primare de transport, reclamantul să utilizeze aceste rețele contra unei chirii. Prin adresa nr. 49787/_, reprezentanții M. ui Z. au făcut o ofertă de pârâtei de a le permite utilizarea tronsonului din rețeaua primară de transport, cu plata unei chirii lunare, calculate, potrivit afirmației sale, prin raportare la suma pe care pârâta de rândul 1 trebuia să o achite în baza contractului de concesionare către instituția reclamantă, respectiv de 500 lei/lună (afirmația este inexactă, deoarece redevența anuală, conform contractului de concesiune este de 60.000lei/an, deci de 5.000 lei/lună-n.n.). Dat fiind faptul că nu s-a putut ajunge la un consens în ceea ce privește natura juridică a rețelei (de retur/ de preluare) și prețul de achiziție, în data de_, reprezentanții M. ui Z. au fost notificați să înceteze utilizarea tronsonului din rețeaua de transport aflată în patrimoniul pârâtelor, și prin urmare să înceteze furnizarea energiei termice către populație și instituțiile publice beneficiare.

Drept urmare, la acest moment, pe rolul Tribunalului Sălaj, se află dosarul nr._, care are ca obiect clarificarea aspectelor legate de rezilierea contractului, caracterul de bun de retur (astfel cum a fost definit prin contractul de furnizare a energiei termice) a unei părți din tronsonul rețelei de termoficare achiziționat de către pârâtă, precum și cuantumul despăgubirilor pe care reclamantul M. Z. le datorează pârâtei S. E-S. Za DSR.L, pentru restul porțiunii din tronsonul rețelei pe care acesta o deține în proprietate, iar primul termen pentru soluționarea acestei cauze a fost acordat pentru data de_, ceea ce înseamnă aproape sfârșitul perioadei de iarnă, iar pentru

soluționarea cauzei se pot acorda și alte termene dacă instanța va considera că se impune, iar soluția instanței fiind supusă căilor de atac, acest fapt ducând la imposibilitatea asigurării agentului termic către beneficiarii sistemului centralizat de termoficare, pentru o foarte lungă perioadă de timp.

"Situația în care ne aflăm în momentul de față - arată reprezentantul reclamantului în continuare - este una critică și poate avea grave efecte asupra sănătății populației ce beneficiază de serviciile sistemului centralizat de termoficare; mai mult de atât sistemul de învățământ poate fi grav afectat ajungându-se chiar la suspendarea anului școlar, fiind imposibilă desfășurarea orelor de curs atât în ciclul preșcolar cât și în cel școlar, în condiții de iarnă și fără o sursă de încălzire a sălilor de curs";. "Așa cum am mai arătat o parte dintre beneficiarii acestui sistem centralizat de încălzire sunt persoane cu venituri mici cărora le-a fost imposibilă, datorită acestui aspect, trecerea la un sistem individual de încălzire și cărora le este pusă în pericol sănătatea, fiind imposibilă asigurarea, prin lipsa serviciului centralizat de termoficare, unor condiții decente și a unui climat optim de viață. Ceilalți beneficiari ai sistemului centralizat de termoficare sunt instituțiile de învățământ unde învață un număr de aproximativ

14.000 de copii, în sistemul școlar și preșcolar. Furnizarea energiei termice către unitățile de învățământ a început ca urmare a sesizărilor formulate de către organele de conducere a acestora și de către părinții copiilor ce sunt cuprinși în sistemul de învățământ, prin care am fost informați că temperatura din incinta acestor unități face improprie desfășurarea activităților școlare și au apărut cazuri de îmbolnăviri în rândul copiilor, din aceste motive";.

Se menționează de asemenea faptul că, potrivit art. 3 din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, "serviciile de utilități publice (cuprinzând conform art. 1 lit. d și serviciul de producție, transportul, distribuția și furnizarea de energie termică în sistem centralizat) sunt în responsabilitatea autorităților administrației publice locale și se înființează, se organizează și se gestionează potrivit hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale..." și că potrivit prev. art. 8 alin. 2 lit. a din Legea nr. 325 din 14 iulie 2006, a serviciului public de alimentare cu energie termică, "instituția noastră"; are obligația de a "asigura continuitatea serviciului public de alimentare cu energie termică la nivelul unităților administrativ-teritoriale."

Având în vedere aceste aspecte legate de necesitatea asigurării continuității furnizării energiei termice în M. Z., serviciu indispensabil unui număr larg de persoane și instituții publice, reclamantul consideră că până la judecarea pe fond a cauzei ce face obiectul dosarului indicat mai sus, se impune luarea de urgență a unei măsuri temporare, în sensul celor solicitate, pentru ca M. Z. să poată furniza energie termică instituțiilor publice și persoanelor conectate la sistemul centralizat de încălzire. Astfel se arată că

"scopul principal pentru care instituția noastră solicită această măsură vremelnică este acela de a asigura serviciul de termoficare către cei 526 de beneficiari, nu se poate vorbi de o prejudiciere a fondului, întrucât instanța nu este ținută prin soluționarea acestei cauze să analizeze aspecte legate de temeinicia acțiunii formulate (…) și care face obiectul dosarului_ . Ceea ce trebuie să primeze în soluționarea cererii noastre sunt aspectele legate de necesitatea faptului că sunt prejudiciate în mod grav interesele populației și ale celorlalți beneficiari a acestui serviciu";.

În concluzie, reprezentantul reclamantului consideră că se impune de urgență, permiterea utilizării întregii rețele de termoficare de către M. ui Z., în care se include și tronsonul din rețeaua primară de transport energie termică, în lungime de 9.857 m, până la judecarea pe fond a cauzei ce face obiectul

dosarului nr._, "fiind imperios necesar asigurarea acestui serviciu public, pentru cele 38 de unități de învățământ (școli, grădinițe, creșe) în care învață aproximativ 14.000 de copii și pentru ceilalți beneficiari ai sistemului de termoficare care, așa cum s-a mai arătat, sunt persoane cu venituri mici ce nu își pot permite alt sistem de încălzire";.

Prin întâmpinare comună cele două pârâte S. E-S. Za DS și respectiv S. E-SA E. N., au invocat în primul rând, în temeiul art.1201 cod civil corob. cu art. 166 Cod procedură civilă, excepția puterii de lucru judecat, pe motiv că reclamanta a mai formulat o cerere similară de ordonanță președințială, cu același obiect, aceeași cauză și împotriva acelorași părți - chiar dacă în prezentul dosar reclamanta a păstrat doar unul din capetele de cerere și "a reformulat puțin denumirea bunului a cărui predare se solicită"; - cerere care a fost judecată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._ și care a fost respinsă prin sentința civilă nr.5215/_ . Obiectul cererii în acel dosar a fost, pe de o parte, obligarea pârâtelor la predarea pentru utilizare, până la soluționarea procesului pe fond, a tronsonului de rețea primară de transport energie termică (inclusiv contoare), cumpărată de pârâta de rândul 1, S. E-S. Za DSR.L, de la Uzina Electrică Z. SA (adică aceleași bunuri ca și în prezenta cauză) iar pe de altă parte, s-a solicitat suspendarea contractului de vânzare cumpărare active nr. 3321/_, încheiat între cele două pârâte. Cauza pe care și-a întemeiat reclamanta cererea în ambele dosare este urgența motivată de asigurarea continuității serviciului de furnizare a energiei termice în M.

Z., unui număr de 526 de consumatori, în lipsa predării bunurilor fiind imposibilă furnizarea energiei termice, deoarece rețeaua primară de transport face parte din infrastructura de alimentare cu energie termică a M. ui, asta în condițiile în care S. E-S. Za DSR.L a cumpărat această rețea de la Uzina Electrică Z. SA, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 393/_, potrivit obligației impuse de către M. Z., prin chiar contractul de delegare a gestiunii.

Deși aparența dreptului este de partea pârâtelor - cum s-a constatat și prin hotărârea pronunțată în dosar nr_ - reclamanta mizând pe faptul că invocarea urgenței furnizării agentului termic către consumatori, printre care se găsesc cetățeni care nu au altă posibilitate de încălzire precum și școli și grădinițe, va impresiona instanța, solicită predarea rețelei primare de transport energie termică pe cale de ordonanță președințială. Nu există însă nici o bază legală - arată pârâtele în continuare - pentru a dispune scoaterea unui bun din proprietatea unei societăți comerciale și a-l trece cu titlu gratuit în proprietatea statului (pentru că aceasta ar echivala cu naționalizarea), nici măcar în mod provizoriu (pentru că ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei). Identitatea de obiect impune ca pretențiile formulate prin cea de a doua cerere să fie același cu pretențiile formulate prin prima cerere sau dacă, obiectul este formulat diferit, scopul urmărit de reclamant să fie același. În concluzie, întrucât excepția puterii lucrului judecat este o excepție procesuală absolută, de fond și peremtorie, cele două pârâte solicită instanței, pe acest considerent, respingerea cererii formulată de reclamant în prezentul dosar, ca inadmisibilă.

Pe fondul cererii, pârâtele susțin în esență că urgența invocată de reclamantul M. Z., este una creată artificial, în mod premeditat, deoarece

S. E-S. Za DSR.L ( în care M. Z., deține dealtfel un procent de 49% din părțile sociale) a fost în imposibilitate de onorare a obligațiilor asumate prin contractul de delegare a gestiunii, deoarece Uzina Electrică Z. SA, care funcționează sub autoritatea M. ui Z. (ca acționar unic) a decis să rezilieze fără motiv întemeiat contractul de furnizare a energiei termice nr.ET/C/45/_

, cu valabilitate pe o durată de 5 ani, astfel că începând cu data de_ a

rămas fără furnizorul de energie termică iar pe calea ordonanței președințiale, reclamantul M. Z. solicită ca pârâtele să îi predea rețeaua primară, până la soluționarea procesului pe fond, unde a solicitat să se constate că rețeaua primară de transport este un "bun de retur"; care îi revine cu titlu gratuit, deși contractul prevede clar că rețeaua primară de transport face parte din "categoria bunurilor de preluare";, care pot reveni delegatarului, în baza unei compensații. S. E-S. Za DSR.L, a respectat obligația de a cumpăra această rețea de la Uzina Electrică Z. SA, astfel că prin contract de vânzare cumpărare nr.393/_ a cumpărat rețeaua primară de transport energie termică, în urma unei licitații, la prețul de 1.700.185 lei, plus TVA, după care în anul 2011, a efectuat lucrări de modernizare, constând în schimbarea unor tronsoane de țevi uzate, în valoare de

1.810.204 lei, plus TVA.

Așa se face că în prezent rețeaua primară de transport energie termică în proprietatea privată a pârâtei de rândul 2, S. E-SA E. N., fiind vândută către aceasta, cu respectarea prevederilor legale, la momentul când a devenit foarte clar că M. Z., nu are intenția de a prelua acest bun, cu plata unei compensații juste. M. Z. este și el asociat în S. E-S. Za DSR.L, deținând 49% din părțile sociale, însă asociatul S. E-SA E. Nyrt, care deține 51% din părțile sociale a suportat toate cheltuielile făcute de S. E-S. Za DSR.L, pentru ducerea la îndeplinire a contractului de delegare a gestiunii, care se ridică la suma de 2 milioane Euro, iar prin vânzarea rețelei primare s-a compensat parțial o datorie pe care S. E-S. Za DSR.L o are față de S. E-SA E. N.

Potrivit art.10 lit.f din contractul de delegare, delegatarul avea dreptul "de a-și manifesta intenția de a dobândi bunurile de preluare și de a solicita delegatarului încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la aceste bunuri. În termen de 90 de zile de la încetarea contractului, delegatarul este obligat să își exercite dreptul de opțiune sub sancțiunea decăderii";. Termenul de opțiune a expirat în_, prin urmare pârâta de rând 1, S. E-S. Za DSR.L, consideră că nu mai este obligată să predea M. ui Z. rețeaua de transport însă pârâta de rând 2, S. E-SA E. Nyrt, este de acord să o predea în orice moment, în cazul cumpărării la un preț stabilit prin acordul părților, fiind de acord și cu compensarea datoriilor reciproce, inclusiv către Uzina Electrică Z. SA.

Pârâtele consideră că, în realitate, urgența din punct de vedere al reclamantei, este obținerea cu titlu gratuit a rețelei primare de transport iar în acest scop a amânat până în ultimul moment introducerea cererii de ordinanță președințială contând probabil pe faptul că instanța va fi subiectivă, ținând seama de situația consumatorilor, însă reclamanta nu a purtat grija bieților consumatori când a dispus în mai 2012, prin propria firmă - S. Uzina Electrică

Z. SA - rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice și nici când a refuzat să ofere o compensare justă pentru predarea bunului de preluare, timp de

4 luni și lăsând să treacă și cele 90 de zile, pentru manifestarea opțiunii de cumpărare a acestui bun, a introdus cererea de ordonanță președințială atât de târziu, ";riscând posibilitatea inevitabilă de a nu fi admisă";.

În continuare, pârâtele arată că au fost tot timpul deschise la rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, făcând M. ui Z. o ofertă mai mult decât corectă pentru preluarea rețelei primare de transport (solicitând un preț chiar mai mic decât cheltuielile de achiziționare și modernizare) însă reprezentanții reclamantului au avut o atitudine extrem de oscilantă iar după ce s-a respins cererea de ordonanță președințială din dosar nr._, aceștia au trimis, la data de_, pârâtei de rând 2, S. E-SA E. Nyrt, o adresă prin care a solicitat acordul utilizării rețelei primare, oferind o chirie de 500 lei,

lunar!!!. Pârâtele au refuzat această ofertă, considerând-o ofensatoare, fiind evident că în continuare se urmărește folosirea rețelei primare, dacă nu se poate gratuit, atunci pentru o sumă derizorie, în speranța că în dosarul în care se judecă fondul, se va admite cererea și nu va mai fi necesar să cumpere vreodată rețeaua. Cu toate acestea, la ora actuală, Uzina Electrică Z. SA, - căreia M.

Z. i-a delegat temporar gestiunea serviciului public de alimentare centralizată cu energie termică, prin H.C.L nr.177/_ și nr.180/_ - folosește pe nedrept, începând cu data de_, rețeaua primară de transport energie termică, proprietatea pârâtelor, în pofida faptului că cererea de ordonanță președințială, din dosar nr._, a fost respinsă de instanță.

Pârâtele susțin că își manifestă în continuare disponibilitatea vânzării rețelei către M. Z., la o valoare reală respectiv predarea contractului de delegare să se facă în aceleași condiții în care au fost preluate bunurile delegate, adică predarea gratuită a bunurilor definite prin contract ca "bunuri de retur"; ceea ce s-a și materializat prin proces verbal de predare primire nr.47.028/_ și predarea contra unei compensații juste, pe bază de contract de vânzare cumpărare a bunurilor definite prin contract ";bunuri de preluare";, așa cum a procedat și reclamantul la data încheierii contractului de delegare, când a impus societății delegate S. E-S. Za DSR.L, cumpărarea acestei rețele, nici măcar la prețul corect ci la prețul impus de către delegatarul M. Z. .

În concluzie, pârâtele consideră că nu se justifică admiterea cererii pe procedura ordonanței președințiale, întrucât urgența invocată este una creată artificial, în mod premeditat, scopul tergiversării negocierilor mai multe luni de zile fiind să se ajungă la o dată limită, invocând urgența, M. Z. să obțină dreptul de folosință gratuită a rețelei, prin intermediul instanței.

Tribunalul, examinând mai întâi, în conformitate cu prev.art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, invocată de pârâte ca mijloc de apărare, prin raportare la conținutul sentinței civile nr.5215/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._ și dispozițiile art.1200 pct.4 și art.1201 Cod civil, ce instituie prezumția legală a autorității de lucru judecat, a constatat următoarele:

La data de 15 octombrie 2012, reclamantul M. Z., prin Primar Căpâlnașiu S.V. R. a înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj o primă cerere, în contradictoriu cu SC E-S. Za D. SRL și SC E-SA E. Nyrt, prin care a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună următoarele: suspendarea efectelor contractului de vânzare-cumpărare active nr. 3321/26 septembrie 2012 încheiat de pârâte, până la judecarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 5._ 2; obligarea pârâtei să predea reclamantului bunurile identificate în Anexa nr. 1 la prezenta cerere în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a din contractul nr. 48062/_, până la

judecarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 5._ .

În susținerea cererii formulate s-a arătat că între M. Z. și pârâta SC E-S. Za D. SRL, s-a încheiat contractul nr. 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare din M. Z., în baza căruia pârâta și-a asumat obligația de a furniza/presta serviciul de alimentare cu energie termică, inclusiv dreptul de a administra și de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului, în aria administrativă teritorială Z. . S-a menționat că pentru a asigura furnizarea acestui serviciu, pârâta a avut nevoie să utilizeze rețeaua de conducte, racorduri, contoare termice a Mun. Z., motiv pentru care o parte din această rețea care aparținea M. ui Z. a fost predată în administrarea delegatului, iar o altă parte, care aparținea Uzinei Electrice Z., a fost cumpărată de societatea pârâtă. Reclamantul a arătat că pârâta nu și-a

respectat obligațiile contractuale asumate, nu a realizat investițiile la care s-a obligat și a refuzat prestarea serviciului de furnizarea energiei termice începând cu data de 15 iunie 2012, refuzând totodată și să predea bunurile de retur către

M. Z., bunuri indispensabile furnizării energiei termice în mun. Z. . Mai mult, în data de 14 iunie 2012, prin notificarea nr. 27871/14 iunie 2012, pârâta a notificat "încetarea cu data de 15 iunie 2012 a contractului nr. 48062/_ în temeiul art. 16 lit. d din acest contract";.

A fost expus de către reclamant conținutul corespondenței purtate cu societatea pârâtă delegată, fiind menționat printre altele și faptul că prin adresele nr. 43929/_ și 44313/_ pârâta a comunicat că "rețeaua primară a fost vândută către E-SA E. Nyrt B. în vederea compensării parțiale a datoriei pe care o are către acesta";. Reclamantul a apreciat că acest contract prin care s-au vândut bunuri proprietate publică, este lovit de nulitate absolută și nu poate produce efecte, proprietatea publică fiind inalienabilă și insesizabilă. S-a făcut referire și la faptul că prin adresa comunicată în data de 09 octombrie 2012 s-a menționat refuzul categoric al pârâtei de a preda Mun. Z. bunurile ce formează rețeaua de transport energie termică, respectiv infrastructura serviciului public de alimentare cu energie termică.

Reclamantul a menționat că a introdus o acțiune pe rolul Tribunalului Sălaj, care formează obiectul dosarului cu numărul 5._, prin care a solicitat instanței să dispună: rezilierea contractului cu numărul 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public, din culpa SC E-S. Za D. SRL, să se constate caracterul de "bunuri de retur"; conform art. 3 lit. a din contractul nr. 48062/_ a bunurilor identificate în Anexa I atașată, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare active nr. 3321/_ încheiat de SC E-S. Za D. SRL, cu SC E-SA E. Nyrt B., să se

dispună obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale în baza art. 23 pct. 5 din contract și să se dispună, obligarea pârâtelor să predea reclamantului bunurile identificate în Anexa nr. 1, conform art. 3 lit. a din contract.

Au fost expuse motivele pentru care reclamantul apreciază că bunurile care fac obiectul contractului de vânzare cumpărare, încheiat între societățile pârâte constituie bunuri de retur și intră sub incidența dispozițiilor art. 3 lit. a din contract, condiții în care se impune restituirea lor de către pârâte, precum și motivele pentru care bunurile respective fac parte din domeniul public, cu consecința constatării intervenirii sancțiunii nulității absolute a contractului pentru "cauză ilicită";. S-a menționat că pârâta SC E-S. Za D. SRL, nu numai că a refuzat predarea acestor bunuri, ci în mod fraudulos le-a înstrăinat către asociatul majoritar SC E-SA E. Nyrt B. .

Reclamantul a apreciat de asemenea că raportat la situația de fapt expusă, este întemeiată solicitarea formulată pe calea ordonanței președințiale de a se dispune: 1) suspendarea efectelor contractului de vânzare - cumpărare încheiat de cele două societăți și 2) restituirea bunurilor enumerate în Anexa 1 atașată cererii. Urgența dispunerii acestei măsuri a fost justificată prin următoarele considerente: bunurile respective fac parte din infrastructura de alimentare cu energie termică a M. ui Z., sunt bunuri ce fac parte din domeniul public și indispensabile pentru furnizarea energiei termice; din data de_ sau după înregistrarea timp de trei zile consecutiv a unor valori medii zilnice ale temperaturii aerului exterior de +10 grade celsius sau mai mici reclamantul trebuie să asigure furnizarea energiei termice către instituțiile publice și persoanele fizice conectate la sistemul centralizat de energie termică; serviciul de încălzire este un serviciu public de care beneficiază un număr de 526 persoane fizice, instituții publice și persoane juridice; înstrăinarea ilegală a acestor bunuri ar putea crea prejudicii iremediabile întregului sistem de încălzire a M. ui Z.

. Prin întâmpinare, pârâtele au formulat apărări similare cu cele invocate și în prezenta cauză.

Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.5215/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._, instanța a constatat că divergențele dintre cele două părți, care au generat formularea acțiunii care face obiectul dosarului nr. 5._ precum și formularea cererii de ordonanță președințială, au fost legate în principal de situația "bunurilor de preluare";, din care face partea rețeaua primară de transport, care a aparținut SC Uzina Electrică SA și care a fost achiziționată de pârâta SC E S. Za D. SRL, potrivit obligației asumate prin contractul de delegare. Faptul că rețeaua primară de transport a fost cumpărată de societatea pârâtă, în baza obligației prevăzute la art. 11 lit. a, din contractul de gestiune, a fost recunoscut de către reclamant, atât în acțiunea formulată în scris cât și în susținerile orale de la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2012.

În drept, au fost avute în vedere dispozițiile art.581 Cod procedură civilă, conform cărora "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului. Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului."; Din cuprinsul textului legal rezultă două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv urgența și caracterul vremelnic, iar din caracterul vremelnic al măsurii, rezultă și cea dea treia condiție de admisibilitate, respectiv neprejudecarea fondului cauzei de către instanța chemată să se pronunțe asupra cererii formulate în baza art. 581 Cod procedură civilă.

În privința condiției urgenței, instanța a constatat că reclamantul a motivat îndeplinirea acestei condiții prin faptul că potrivit Hotărârii Consiliului Local al Mun. Z. nr. 245/15 septembrie 2008, începând cu data de 15 octombrie 2012 sau din momentul în care timp de 3 zile, consecutiv temperatura medie este de

10 grade Celsius sau mai mică are obligația de a asigura furnizarea energiei termice către beneficiarii racordați la rețeaua publică, pe care este în imposibilitate de a o executa, atâta timp cât pârâta refuză predarea rețelei primare de transport. Acest motiv ar putea să justifice în sine urgența solicitării pe calea ordonanței președințiale a dispunerii de către instanță a unei măsuri cu caracter provizoriu, însă doar în situația în care dispunerea acelei măsuri nu ar echivala cu însăși judecata fondului cauzei și doar în cazul în care aparența dreptului ar fi în favoarea reclamantului.

În legătură cu prima măsură solicitată de reclamant prin cererea introductivă de instanță, adică suspendarea efectelor contractului de vânzare - cumpărare încheiat de cele două societăți, instanța a apreciat că pe calea ordonanței președințiale nu se pot analiza aspecte legate de efectele unui contract, în speță contractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâte în data de 17 septembrie 2012. În afara faptului că noțiunea de "efectele contractului"; se referă la obligațiile pe care acesta le naște în sarcina vânzătorului și în sarcina cumpărătorului și acestea se produc în momentul încheierii sale, nefiind cunoscută instituția "suspendării efectelor contractului";, instanța reține că toate aspectele legate de condițiile încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre societățile pârâte urmează a fi analizate de judecătorul care soluționează fondul cauzei în acțiunea principală, depusă în copie la dosar, fiind formulat un capăt de cerere prin care reclamantul solicită constatarea nulității absolute a contractului.

Referitor la cea de-a doua măsură propusă, respectiv solicitarea de a se dispune predarea bunurilor enumerate în anexa atașată cererii, instanța a constatat că dispunerea chiar cu titlu provizoriu a unei astfel de măsuri echivalează cu judecata asupra fondului cauzei. Din expunerea stării de fapt a rezultat în mod evident că cele două părți au păreri diferite în legătură cu natura rețelei primare de transport, respectiv: reclamantul apreciază că aceasta face parte din bunurile de retur, astfel cum sunt definite de art. 3 lit. a din contract, condiții în care delegatul ar avea obligația de a le preda cu titlu gratuit delegatarului (deși în cadrul negocierilor purtate a apreciat la un moment dat că intră în categoria bunurilor de preluare și a declarat că este de acord cu realizarea unei compensări care să țină seama de valoarea rețelei primare de transport stabilită printr-un raport de evaluare); societățile pârâte apreciază că acestea fac parte din bunurile de preluare, astfel cum sunt definite de art. 3 lit. b din contract și pot fi remise reclamantului doar în schimbul plății unei compensații. În acțiunea principală instanța a fost investită de către reclamant cu un capăt distinct de cerere referitor la constatarea caracterului de "bunuri de retur"; a bunurilor menționate în anexa atașată acțiunii.

Chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că dispunerea măsurii de predare a bunurilor respective reclamantului nu ar echivala cu judecarea fondului cauzei, instanța reține că în cadrul soluționării ordonanței președințiale are posibilitatea de a examina și dacă aparența dreptului este sau nu în favoarea reclamantului. Această examinare presupune în cauza de față- arată instanța în continuare - analizarea titlurilor pe care părțile își întemeiază pretențiile, cu mențiunea că nu poate fi cercetată în fond valabilitatea acestora, ci doar valabilitatea formală. Pârâta SC E-S. Za D. SA a învederat că bunurile respective sunt proprietatea sa, în urma achiziționării prin contract de vânzare-cumpărare de la SC Uzina Electrică SA, aspect recunoscut de către reclamant atât în acțiunea

formulată în scris, cât și cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri. Obligația de achiziționare de către pârâtă a rețelei primare a fost de altfel stipulată în art. 11 lit. aa din contractul de delegare nr. 48062/2010, astfel că nu se poate reține că

"aparența dreptului"; este în favoarea reclamantului. Pe de altă parte, instanța a menționat că din susținerile reprezentantului pârâtei SC E-S. Za D. SRL, a reieșit faptul că și-a îndeplinit obligația de a restitui bunurile de retur, cele care i- au fost transmise cu titlu gratuit de către reclamant prevăzute în Anexa 1 la contract, aspect confirmat de altfel de către reprezentantul reclamantului în fața

instanței. În acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la predarea "bunurilor identificate în Anexa 1 la "prezenta cerere"; în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a din contractul nr. 48062/_ ";, cu mențiunea că în anexa 1, atașată cererii, reclamantul nu a inclus bunurile de retur indicate în

"Anexa 1"; la contract, ci bunurile care fac parte din rețeaua primară de transport, despre care a apreciat că ar intra în această categorie. Față de toate aceste aspecte, în baza art. 581 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul M. Z. - prin Primar Căpâlnașiu S.V. R. - în contradictoriu cu pârâtele SC E-S. Za D. SRL și SC E-SA E. Nyrt B. .

Revenind la excepția pusă în discuție în prezentul dosar, tribunalul a reținut că potrivit art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate. Raportat la aceste dispoziții legale, tribunalul observă că noua cerere de ordonanță președințială,

formulată de reclamantul M. Z. - prin Primar Căpâlnașiu S.V. R. - în contradictoriu cu pârâtele SC E-S. Za D. SRL și SC E-SA E. Nyrt B., la data de_, deși se judecă între aceleași părți, în aceeași

calitate și are la bază aceeași cauză, înțeleasă ca temei juridic (art.581 Cod pr.civ.) are un obiect diferit, înțeles atât ca pretenție concretă dedusă judecății (capăt de cerere) cât și prin scopul principal și imediat urmărit.

Astfel, analizând comparativ conținutul celor două cereri, din acest punct de vedere, se poate constata cu ușurință că, în prima cerere, se solicită în mod clar o intervenție din partea instanței, în raporturile juridice dintre părți, pe calea ordonanței președințiale, mai precis suspendarea efectelor unui contract (față de care reclamantul are calitatea de terț) precum și obligarea pârâtelor la executarea unei obligații "de a face"; (predarea în posesie a unui bun pe care îl dețin în proprietate) pe când, în prezenta cerere, este vorba practic de o obligație generală și temporară de abținere a celor două pârâte (în sensul de a nu face nimic care să împiedice furnizarea energiei termice către populație, până la soluționare în fond a cauzei dintre părțile litigante) ceea ce în sens juridic înseamnă o obligație de "a nu face";, care nu implică prejudecarea fondului cauzei, punerea în discuție a legalității contractelor încheiate între părți sau știrbirea dreptului aparent de proprietate al pârâtelor, prin deposedare. Este vorba, cu alte cuvinte despre o măsură de folosință temporară a rețelei primare de transport energie termică pe raza M. ui Z., de către autoritățile publice locale, reclamantul dobândind astfel calitatea de detentor precar, în timp ce pârâtele își mențin în continuare toate prerogativele pe care le conferă aparența dreptului de proprietate, inclusiv dreptul de a solicita despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului litigios. Nu în ultimul rând trebuie notat și faptul că, autoritatea de lucru judecat al unei hotărâri judecătorești pronunțată în materie de ordonanță președințială este una discutabilă, întrucât caracterul de "urgență"; al unei anumite măsuri și

"posibilitatea producerii unei pagube de neînlăturat";, (ca și condiții de admisibilitate) nu poate fi determinat în mod generic ci doar prin raportare la fiecare situație juridică în parte, analizată riguros la momentul judecății.

Drept urmare, față de toate aceste aspecte de fapt și de drept, excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, invocată de pârâte ca mijloc de apărare, prin raportare la conținutul sentinței civile nr.5215/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._ și dispozițiile art.1200 pct.4 și art.1201 Cod civil, ce instituie prezumția legală a autorității de lucru judecat, nu a putut fi reținută de instanță.

Trecând la soluționarea pe fond a cererii dedusă judecății, tribunalul a constatat că solicitarea reclamantului de a i se permite de către cele două pârâte, utilizarea tronsonului din rețeaua primară de transport energie termică, în lungime de 9.857 m (din întreaga rețea de termoficare a mun. Z., care are lungimea de 15.956 m), așa cum este aceasta redată în planșa și lista de detaliere, anexate cererii, până la judecarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul

dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului Sălaj, poate fi considerată într- adevăr doar ca o măsură vremelnică și grabnică, în sensul art. 581 Cod procedură civilă, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Astfel, în timp ce în prima cerere de ordonanță președințială, accentul se pune pe natura bunului litigios (ca făcând parte din domeniul public) și nulitatea contractelor încheiate cu privire la acesta, și că"înstrăinarea ilegală a acestor bunuri ar putea crea prejudicii iremediabile întregului sistem de încălzire a M. ui Z. ";, în prezenta cerere se arată în mod expres că "scopul principal pentru care instituția noastră solicită această măsură vremelnică, este acela de a asigura serviciul de termoficare către cei 526 de beneficiari";, nu se poate vorbi de o prejudecare a fondului, întrucât instanța nu este ținută prin soluționarea acestei cauze să analizeze aspecte legate de temeinicia acțiunii formulate (…) și care face obiectul dosarului_ . Ceea ce trebuie să primeze în soluționarea cererii

noastre sunt aspectele legate de necesitatea faptului că sunt prejudiciate în mod grav interesele populației și ale celorlalți beneficiari a acestui serviciu";. "Situația în care ne aflăm în momentul de față - arată reprezentantul reclamantului în continuare - este una critică și poate avea grave efecte asupra sănătății populației ce beneficiază de serviciile sistemului centralizat de termoficare; mai mult de atât sistemul de învățământ poate fi grav afectat ajungându-se chiar la suspendarea anului școlar, fiind imposibilă desfășurarea orelor de curs atât în ciclul preșcolar cât și în cel școlar, în condiții de iarnă și fără o sursă de încălzire a sălilor de curs";. "Așa cum am mai arătat o parte dintre beneficiarii acestui sistem centralizat de încălzire sunt persoane cu venituri mici cărora le-a fost imposibilă, datorită acestui aspect, trecerea la un sistem individual de încălzire și cărora le este pusă în pericol sănătatea, fiind imposibilă asigurarea, prin lipsa serviciului centralizat de termoficare, unor condiții decente și a unui climat optim de viață. Ceilalți beneficiari ai sistemului centralizat de termoficare sunt instituțiile de învățământ unde învață un număr de aproximativ 14.000 de copii, în sistemul școlar și preșcolar. Furnizarea energiei termice către unitățile de învățământ a început ca urmare a sesizărilor formulate de către organele de conducere a acestora și de către părinții copiilor ce sunt cuprinși în sistemul de

învățământ, prin care am fost informați că temperatura din incinta acestor unități face improprie desfășurarea activităților școlare și au apărut cazuri de îmbolnăviri în rândul copiilor, din aceste motive";.

Dacă din petitul primei cereri de ordonanță președințială se poate presupune în mod rezonabil, că s-a urmărit și o prejudecare a fondului cauzei, în prezenta cerere de ordonanță președințială, rezultă în mod neîndoios că se urmărește prioritar protejarea unui interes public, prin luarea de urgență a unei măsuri provizorii, în folosul unor cetățeni și instituții publice, până la clarificarea raporturilor contractuale complexe dintre părți. În acest sens, reclamantul precizează că "indiferent de natura bunurilor reprezentând tronsonul din rețeaua primară (de retur sau de predare), fără de care este imposibilă asigurarea agentului termic, aceste bunuri vor trebui să intre în patrimoniul privat (sau public - n.n.) al M. ui Z., la valoarea ce va fi stabilită cu titlu de despăgubiri, cu ocazia soluționării dosarului nr._ ";. În justificarea scopului mai sus arătat, se precizează că serviciul de termoficare este un serviciu de utilitate publică ce cade, potrivit legii, în sarcina reclamantului M. Z. . Or, astfel fiind, trebuie observat că în dosarul de fond nr._, tribunalul este investit cu dezlegarea unor raporturi de drept administrativ, supuse Legii nr. 554/2004, în care protejarea interesului public ocupă un loc central și nu a unor raporturi juridice comerciale (raporturi juridice civile între profesioniști), adică de drept privat. Prin urmare, Contractul nr. 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare din M. Z. către pârâta S. E-S. Za DSR.L, actul juridic generator al litigiului dintre părți, nu este un contract civil ci este un contract administrativ, asimilat actului administrativ, în sensul definit de art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, conform căruia "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.";

În aceste condiții, raportat la cadrul procesual dedus judecății (fără a prejudeca fondul cauzei), este evident că în speță interesează nu atât problema aparenței dreptului în favoarea uneia sau alteia dintre părți, ci aparența de nelegalitate a contractului administrativ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare

din M. Z. către pârâta S. E-S. Za DSR.L iar pentru evitarea consecințelor păgubitoare ale acestuia, orice persoană interesată avea și are la îndemână dispozițiile art. 14 (sau 15), din Legea nr.554/2004, conform cărora:

În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate. (2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților. (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. (4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

Cum instanța nu a fost sesizată cu o astfel de cerere, nimic nu împiedică pe reclamantul M. Z. să obțină același rezultat, pe cale de ordonanță președințială, în condițiile art. 581 și 582 Cod procedură civilă, tribunalul apreciind, în conformitate cu prev. art. 28 alin. (1) din Legea nr.554/2004, că aceste norme de drept comun nu sunt, în speță, incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Dimpotrivă, autoritatea publică locală, acționând în calitate de emitent al actului administrativ presupus nelegal și generator al litigiului dintre părți (și nu în calitate de persoană vătămată), nici nu avea la îndemână, pentru realizarea scopului propus, în interesul unor cetățeni și instituții publice de pe raza municipiului Z., mijlocul procesual prev. de art. 14 (sau 15) din Legea nr.554/2004.

În concluzie, fiind îndeplinite cu prisosință, toate cerințele prev de art.581 Cod procedură civilă, tribunalul a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul M. Z. și a obligat pârâtele S. E-S. Za D.

S. și S. E-SA E. N. B., să permită reclamantului utilizarea tronsonului din rețeaua primară de transport energie termică, în lungime de 9.857 m (din întreaga rețea de termoficare a mun. Z., care are lungimea de 15.956 m), până la judecarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului Sălaj, ocazie cu care pârâtele vor putea să pretindă reclamantului și plata unei juste despăgubiri, pentru lipsa de folosință a rețelei, în această perioadă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. E-S. Za D.

S. și S. E-SA E. Nyrt, solicitând să se admită recursul și rejudecând cauza pe fond, să se respingă cererea intimatei.

În motivarea recursului se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală, motivat pe următoarele considerente:

În primul rând, prin întâmpinarea formulată în primă instanță, s-a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanta-intimată pe cale de excepție, invocând excepția puterii lucrului judecat în temeiul art. 1201 Cod civil, coroborat cu art. 166 C.proc.civ.

Pârâtele consideră că în mod greșit prima instanță a respins excepția invocată pe motiv că cele două cereri au obiect diferit.

Astfel, arată că reclamanta a mai formulat o cerere de ordonanță președințială cu același obiect, aceeași cauză și împotriva acelorași părți, cerere care a fost judecată de către Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, și care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 5215/_ .

Obiectul cererii în dosarul nr._ a fost:

suspendarea contractului de vânzare-cumpărare active nr. 3321/_ încheiat între pârâte până la judecarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr._, pe de o parte, și
obligarea pârâtelor la predarea către reclamantă a bunurilor identificate în Anexa nr.1 la cerere în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) din contractul de delegare a gestiunii nr. 48062/_, până la judecarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr._, pe de altă parte.

Obiectul cererii în dosarul nr._ a fost: obligarea pârâtelor să permită utilizarea tronsonului de rețea primară de transport de energie termică aflată în patrimoniul acestora, în lungime de 9857 m din întreaga rețea E S. de termoficare care are 15956 m (diferența de la 9857 m fiind proprietatea publică a

M. ui Z. ), așa cum este redată în planșa și lista de detaliere, Anexele 1 și 2 la cerere, până la judecarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr._ .

Cauza pe care și-a întemeiat reclamanta ambele cereri a fost urgența motivată de necesitatea asigurării continuității serviciului de furnizare energie termică în M. Z. .

Între cererea formulată de către M. Z. împotriva subscriselor S. E-

S. ZA DS și E-SA Energiaszolgaltat6 Nyrt în dosarul nr._ și cererea formulată în prezentul dosar, există identitate de părți, identitate de obiect, chiar dacă în prezentul dosar reclamanta a păstrat doar unul din capetele de cerere, precum si identitate de cauză, întrucât temeiul celor două cereri este același.

Identitatea de obiect impune ca pretențiile formulate prin cea de-a doua cerere să fie aceleași cu pretențiile formulate prin prima cerere, sau chiar dacă obiectul este formulat diferit în cele două cereri, scopul urmărit de reclamant să

fie același.

Contrar celor reținute în sentința atacată, consideră pârâtele că este cât se poate de evident faptul că cele două cereri de ordonanță președințială au obiect identic, înțeles ca pretenție concretă adusă judecății (capăt de cerere), cât și prin scopul principal si imediat urmărit.

Indiferent dacă se consideră obiectul cererii obligație "de a face" (predarea în posesie a unui bun pe care îl au în proprietate), sau obligație "de a nu face" (în sensul de a nu face nimic care să împiedice furnizarea energiei termice către populație), așa cum a diferențiat prima instanță obiectul celor două cereri, se poate lesne constata că În ambele cereri s-a urmărit același scop: obținerea de către reclamantă a dreptului de utilizare a tronsonului de rețea primară de transport energie termică aflat în patrimoniul nostru, identificat conform anexei 1, anexă depusă la ambele cereri de ordonanță președințiala, până la soluționarea acțiunii în dosarul de fond nr._ (anexa 2 fiind doar o schiță sumară a rețelei, nerelevantă pentru soluționarea cauzei, întrucât anexa 1 face identificarea suficientă a bunului).

Mai mult, pârâtele consideră că obiectul celor două cereri nici nu poate fi diferențiat în modalitatea făcută de prima instanță, respectiv obligație "de a face" și obligație "de a nu face", pentru că în cazul ambelor cereri una o implică în mod obligatoriu pe cealaltă. Mai exact, predarea rețelei primare către reclamantă se cere tocmai în scopul de a nu se putea face nimic care să împiedice furnizarea energiei termice către populație, și, pe aceeași logică, a nu face nimic care să

împiedice furnizarea energiei termice către populație este egal cu a preda rețeaua reclamantei spre a fi folosită în vederea furnizării energiei termice.

Menționarea în sentința atacată, a faptului că în opinia instanței, obligația "de nu face" nu implică prejudecarea fondului cauzei, punerea în discuție a legalității contractelor încheiate între părți sau știrbirea dreptului aparent de proprietate al pârâtelor prin deposedare, nu are relevanță din punct de vedere al excepției puterii de lucru judecat. Acest aspect se poate reține eventual pe fond.

Pentru a se reține excepția puterii de lucru judecat este necesară existența identității de părți, obiect și cauză, condiție îndeplinită în speță.

În ambele cereri urgența este justificată în primul rând de necesitatea asigurării continuității serviciului de furnizare energie termică în M. Z. unui număr de 526 de consumatori, (care în realitate sunt cca 250, întrucât M.

Z. nu a reînnoit contractele de furnizare cu majoritatea consumatorilor cu care avea contract E-S. ZA D. SRL deși avea această obligație, lăsându-i fără căldură), iar celelalte motive cu care se justifică urgenta sunt de asemenea aceleași în ambele cereri, cu excepția afirmației din prima cerere că rețeaua de transport aparține domeniului public.

Acest din urmă motiv, reclamanta nu l-a preluat în a doua cerere probabil tocmai datorită faptului că în condițiile în care E-S. ZA D. SRL a cumpărat această rețea de la Uzina Electrică Z. S.A. prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 393/_, potrivit obligației impuse de către M. Z. prin chiar contractul de delegare a gestiunii, dacă ar fi bun public acum, ar însemna că a fost bun public și atunci când l-a vândut reclamanta prin intermediul societății al cărei acționar unic este, caz în care au făcut o vânzare ilegală.

Pe de altă parte, arată pârâtele că nu văd de ce ar fi discutabilă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri pronunțate în materie de ordonanță președințială, cum arată prima instanță. Autoritatea de lucru judecat este indiscutabil valabilă pentru orice cerere de chemare în judecată, astfel nici cererea de ordonanță președințială nu poate fi introdusă la infinit între aceleași părți, cu același obiect, întemeiată pe aceeași cauză.

Iar dacă instanța investită a doua oară cu aceeași cerere, are altă opinie în ce privește aparența dreptului, nici asta nu are relevanță din punct de vedere al excepției puterii de lucru judecat, o soluție contrară celei date de instanța care a fost prima investită cu aceeași cerere, putând fi dată în calea de atac, nicidecum în cererea formulată din nou cu identitate de părți, obiect și cauză.

Dar în speță, tocmai că ne găsim în aceeași situație juridică în cele două cereri, astfel nu poate fi reținut faptul, arătat de prima instanță, că urgenta unei anumite măsuri si posibilitatea producerii unei pagube de neînlăturat poate fi determinat doar raportat la fiecare situație juridică în parte.

Pârâtele solicită instanței să observe că cele două cereri de ordonanță președințială sunt aproape identice, fiind grupate altfel pretențiile (aceleași) și schimbată așezarea în pagină a unor afirmații, doar că în a doua cerere reclamanta a păstrat doar un capăt de cerere, însă aceasta nu a schimbat obiectul și cauza celor două cereri: solicitarea de a utiliza rețeaua primară de transport în vederea furnizării energiei termice către consumatori.

Tocmai pentru că si cererile reclamantei au fost similare, acestea au formulat întâmpinări similare cum a reținut prima instanță la pag. 10 din sentința atacată.

În concluzie, întrucât excepția puterii lucrului judecat este o excepție procesuală absolută, de fond și peremptorie, în temeiul art. 1201 C.civ. si art.

166 C.proc.civ., solicită ca în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii reclamantei ca inadmisibilă pentru motivul excepției puterii de lucru judecat.

Cu mențiunea că reclamanta a formulat recurs împotriva sentinței civile sus-menționate, recurs pentru care Curtea de A. C. a stabilit primul termen de judecată la data de_, iar ulterior a admis cererea reclamantei de preschimbare a termenului pentru_ .

Pârâtele recurente solicită instanței să constate și faptul că motivarea recursului la prima cerere de ordonanță președințială, judecată în dosarul nr. _

, este aproape identic cu motivarea celei de-a doua cereri de ordonanță președințială formulată în dosarul_, fapt care vine în plus în sprijinul afirmației că obiectul celor două cereri este același.

Pe fond, instanța a admis prin sentința nr. 5566/0_, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta M. Z. în prezentul dosar, și a obligat pârâtele recurente, să permită reclamantului - cu plata unei juste despăgubiri ce va fi stabilită ulterior - utilizarea tronsonului de rețea primară de transport energie termică.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că solicitarea reclamantului din a doua cerere de a i se permite utilizarea tronsonului de rețea primară, "poate fi considerată într-adevăr doar ca o măsură vremelnică și grabnică, în sensul art.581 Cod procedură civilă, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Astfel, în timp ce în prima cerere de ordonanță președințială, accentul se pune pe natura bunului litigios (ca făcând parte din domeniul public) și nulitatea contractelor încheiate cu privire la acesta, și că înstrăinare a ilegală a acestor bunuri ar putea crea prejudicii iremediabile întregului sistem de încălzire a M. ui Z., în prezenta cerere se arată în mod expres că scopul principal pentru care se solicită măsura vremelnică este acela de a asigura serviciul de termoficare către cei 526 de consumatori ".

Și în prima cerere accentul s-a pus tot pe necesitatea asigurării serviciului de termoficare către cei 526 de consumatori, astfel acest aspect s-a prezentat de mai multe ori boldat în prima cerere de ordonanță președințială, la paginile 3, 4 și 9.

Este reiterat faptul că din cei 526 de consumatori din lista anexată de reclamanta-intimată cererii (listă care conține foștii consumatori ai delegatului și pe care de altfel, reclamanta a solicitat-o de la noi pentru a reînnoi contractele), au rămas în urma preluării serviciului de către reclamantă cea 250, pentru că celorlalți reclamanta nu a vrut să le mai încheie contract, deși ar fi avut obligația, iar dintre aceștia, celor cu venituri mici li s-a acordat de către reclamantă un ajutor de 2.000 lei pentru a-și monta centrală pe gaz, iar restul au fost lăsați să se descurce.

Prin urmare, în teorie reclamanta face pe bunul samaritean, exprimându-și grija față de pericolul în care este pusă sănătatea consumatorilor și afirmând, atât în a doua cerere de ordonanță președințială, cât și în recursul formulat împotriva sentinței prin care s-a respins prima cerere de ordonanță președințială, aspect reținut și de instanță în sentința atacată prin prezentul recurs, că "ceea ce trebuie să primeze în soluționarea cererii trebuia să fie aspectele legate de necesitatea faptului că sunt prejudiciate în mod grav interesele populației si ale celorlalți beneficiari a acestui serviciu."

În realitate, reclamanta urmărește obținerea cu titlu gratuit a rețelei de transport.

Instanța de judecată este obligată să respecte legea și nu poate să admită o cerere de chemare în judecată, bazat doar pe considerente de ordin moral, fără să cerceteze aparența dreptului, mai ales că s-a demonstrat că M. Z. avea posibilitatea de a asigura furnizarea energiei termice dacă ar fi fost dispus să respecte prevederile legale si contractuale.

Nu există nici o bază legală pentru a dispune scoaterea unui bun din proprietatea unei societăți comerciale și a-l trece cu titlu gratuit în proprietatea statului, pentru că aceasta ar echivala cu naționalizarea acelui bun și nu există temei legal nici măcar pentru transmiterea în posesia statului cu titlu gratuit, în mod provizoriu, pentru că asta ar echivala cu prejudecarea fondului, si cu atât mai mult cu cât există altă posibilitate pentru preluarea acestei rețele, respectiv prin plata unei compensații, cum prevede legea si contractul.

Recurentele nici nu au avut vreodată intenția să împiedice realizarea furnizării acestui serviciu si nu au refuzat categoric predarea acestor bunuri, mai mult, au solicitat M. ui Z. încă de la data încetării contractului de delegare a gestiunii (15 iunie 2012), si în mod repetat prin corespondenta ulterioară (existentă la dosar) să preia rețeaua primară de transport, însă în condițiile prevăzute în normele legale si în contractul de delegare, respectiv contra unei compensații juste

Realitatea este că dacă hotărârea atacată ar fi cuprins doar mențiunea din dispozitiv în sensul că instanța a obligat subscrisele "să permită reclamantului - cu plata unei juste despăgubiri ce va fi stabilită ulterior - utilizarea tronsonului de rețea primară de transport energie termică" și nu ar fi cuprins în considerentele hotărârii mențiunea că "pârâtele vor putea să pretindă reclamantului și plata unei juste despăgubiri, pentru lipsa de folosință a rețelei, in această perioadă", prin această mențiune făcând interpretabil faptul dacă justa despăgubire la care se referă în dispozitiv, se cuvine atât ca și preț de vânzare a rețelei, cât și pentru lipsa de folosință, sau numai pentru aceasta din urmă, ar fi putut considera că hotărârea le este și lor favorabilă, întrucât scopul a fost și este: obținerea unei juste despăgubiri pentru rețeaua primară de transport care este proprietatea pârâtei recurente de rândul 2 și care a ajuns în proprietatea acesteia în mod legal după cum au arătat în întâmpinarea formulată în prima

instanță detaliata și mai jos.

Arată prima instanță în sentința atacată că: "dacă din petitul primei cereri de ordonanță președințială se poate presupune în mod rezonabil, că s-a urmărit și o prejudecare a fondului, în prezenta cerere de ordonanță președințială, rezultă în mod neîndoios că se urmărește prioritar protejarea unui interes public .. !

Adevărul este că în ambele cereri s-a urmărit protejarea intereselor reclamantei M. Z., respectiv neachitarea sau măcar amânarea cât mai mult a achitării bunului pe care acum doi ani le-a obligat să îl cumpere la prețul impus de ea.

Ceea ce este adevărat din cele afirmate de reclamantă este că, întrucât serviciul de termoficare este un serviciu care cade în sarcina reclamantului, iar fără rețeaua primară de transport nu poate să asigure acest serviciu, această rețea va trebui să intre în patrimoniul M. ui Z., la valoarea ce va fi stabilită cu titlu de despăgubiri.

Însă solicitarea M. ui Z. în dosarul de fond nu este nicidecum stabilirea acestor despăgubiri ci dimpotrivă stabilirea de către instanță a faptului că rețeaua primară este bun de retur care i se cuvine cu titlu gratuit.

În altă ordine de idei deși consideră că nu este relevant pentru soluționarea prezentei cauze, recurentele cred că ceea ce interesează în speță este totuși aparența dreptului și nu aparența de nelegalitate a contractului de delegare a gestiunii, cum menționează prima instanță în sentința atacată la pag.14 penultimul alineat pentru că nu s-a pus problema anulării contractului de delegare ci stabilirea motivului de încetare a acestuia, anume din motive obiective în temeiul art. 10, d) cum susțin recurentele, sau din culpa delegatului, cum susține reclamanta.

Pentru justificarea celor arătate mai sus, fără să intenționeze să intre în detalii prea multe, ținând seama de natura prezentei proceduri în care neprejudecarea fondului este o condiție specifică de admisibilitate, pârâtele recurente prezintă pe scurt starea de fapt, întrucât reclamanta a prezentat-o trunchiat, într-o interpretare care să îi fie favorabilă:

Cum a precizat și reclamanta, prin contractul de delegare a gestiunii nr. 48062/_ încheiat cu M. Z. În calitate de delegatar, S. E-S. ZA

S. . în calitate de delegat, a concesionat pentru o durată de 49 de ani. activitățile de transport, distribuție și furnizare a energiei termice în aria administrativ teritorială Z. .
- Producerea energiei termice a fost asigurată până la data de_ de către S. Uzina Electrică Z. S.A., societate cu care S. E-S. ZA DS a avut încheiat contractul de vânzare cumpărare a energiei termice nr. ET/C/45/29.10.201 O, cu valabilitate pe o durată de 5 ani, respectiv pe perioada_ -_ .
- Ceea ce nu a precizat reclamanta este că deși a avut încheiat un contract de furnizare energie termică pe 5 ani, începând cu data de_, E-S. ZA DS a rămas fără furnizorul de energie termică, respectiv în imposibilitatea de a mai putea presta activitatea delegată. în urma deciziei luate de Uzina Electrică Z. S.A. de a rezilia unilateral contractul de vânzare cumpărare energie termică, pe piața locală neexistând alt potențial furnizor de energic termică.
- Uzina Electrică Z. S.A. a propus concomitent încheierea unui nou contract cu același obiect cu al contractului reziliat, dar în condiții mult mai oneroase pentru cumpărător.
- S. E-S. ZA DS nu a putut fi de acord cu o asemenea propunere, întrucât a considerat că nu se justifică ba mai mult este o dovadă de abuz de drept. rezilierea unilaterală a unui contract în vigoare. cu mult înainte de expirarea duratei acestuia, doar pentru a încheia un nou contract cu același obiect. în condițiile impuse de una dintre părți, cu clauze care dezavantajează partea cealaltă.
- Astfel E-S. ZA D. SRL, în care de altfel același Municipiu Z. deține părți sociale în procent de 49%, a fost pusă în situația de imposibilitate de onorare a obligațiilor asumate pe baza contractului de delegare a gestiunii semnate cu M. Z., deoarece Uzina Electrică Z. S.A. care funcționează sub autoritatea M. ui Z. si la care tot același Municipiu este acționar unic, a decis să rezilieze fără motiv întemeiat un contract perfect legal, onorat din partea E-S. ZA D. .
- Din acest motiv. după încercări nereușite de a menține în vigoare contractul de vânzare cumpărare energie termică încheiat cu Uzina Electrică. prin adresa nr. 3054/_ . S. E-S. ZA DS a notificat delegatarul M.

Z. în baza prevederilor art. 11 lit. x) din contractul de delegare a gestiunii, potrivit căruia: "în cazul în care delegatul sesizează existenta sau posibilitatea existentei unei cauze de natură să conducă la imposibilitatea realizării activității ori serviciului public, va notifica de îndată acest fapt autorității publice. În vederea luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea continuității activității sau serviciului public", iar prin adresa nr. 3109/_, a comunicat M. ui

încetarea contractului delegare a gestiunii în temeiul art. 16 lit. d) din acesta. care prevede încetarea contractului în cazul imposibilității obiective a delegatului de a exploata sistemul, prin renunțare, fără plata unei despăgubiri.
- Contrar celor afirmate de reclamantă în cerere, societatea pârâtă nu a fost obligată să furnizeze energie termică încă 6 luni de la data încetării contractului, întrucât obligația delegatului de a asigura continuitatea serviciului

public de alimentare cu energie termică până la preluarea de către delegatar subzistă numai în cazul rezilierii în temeiulart.22 din contractul de delegare, din culpa uneia dintre părți. nu și în alte cazuri de încetare, cum este cel prevăzut la art.16 lit. d), care arc loc fără culpa părților. De altfel, cum s-ar fi putut asigura continuitatea serviciului când nu există posibilitatea fizică din partea delegatului de a continua serviciul din motive independente de voința lui (nu și de voința M. ui delegatar care, așa cum s-a precizat mai sus este acționar unic al SC Uzina Electrică Z. SA și asociat minoritar al SC E-S. ZA D. SRL. deținând 49% din părțile sociale), respectiv lipsa furnizorului de energie termică?

Reclamanta M. Z. a solicitat pe calea ordonanței președințiale ca pârâtele să fie obligate să îi permită utilizarea rețelei primare până la soluționarea procesului de fond, iar prin acțiunea în procesul de fond (dosar_ ) au solicitat să se constate că rețeaua primară de transport este un bun de retur care revine cu titlu gratuit. M. ui Z., deși contractul prevede clar faptul că rețeaua primară de transport face parte din categoria "bunurilor de preluare", și, atât normele legale (art. 41 lit. b din H.G. 717/2008), cât și art. 3 lit. b) din contractul de delegare a gestiunii nr. 46082/_ încheiat între M. Z. în calitate de delegatar și E-S. ZA D. SRL în calitate de delegat, prevăd că bunurile de această natură pot reveni delegatarului în baza unei compensații: "sunt bunuri de preluare acele bunuri care la încetarea contractului de delegare pot reveni delegatarului, în măsura în care acesta din urmă își manifestă intenția de a prelua bunurile respective în schimbul plății unei compensații, în condițiile legii".

Cum deja s-a reținut în sentința pronunțată în dosarul_, până când se stabilește natura acestui bun, care nu poate face obiectul acestei cauze, nu se poate dispune nici măcar cu titlu provizoriu măsura predării spre utilizare gratuită a acestor bunuri către reclamantă, întrucât ar echivala cu judecata asupra fondului cauzei.

Astfel fără să echivaleze cu prejudecarea fondului cauzei, nu există nici un temei pentru ca pârâtele-intimate să fie obligate la permiterea utilizării cu titlu gratuit a unui bun aflat în proprietatea privată a acestora. cumpărat în mod legal de la o societate comercială nici măcar cu caracter vremelnic pentru că în caz contrar s-ar admite că s-a stabilit natura bunului ca fiind bun de retur, fapt inadmisibil în cadrul acestei proceduri.

La data prezentei rețeaua primară de transport este cu siguranță un bun de preluare fiind astfel definită chiar prin contractul de delegare. tot la art.3 lit. b): "In condițiile articolului 11 (aa) .. de mai jos, bunurile care fac parte din infrastructura serviciului public de alimentare cu energie termica si care nu se afla in proprietatea Municipalității Z., sunt considerate a fi bunuri de preluare după cum urmează rețeaua primara de transport (inclusiv contoare), aflata in proprietatea se Uzina Electrica Z. SA, conform Anexei 2";.

Prin urmare, până la data la care instanța care soluționează fondul cauzei va stabili natura rețelei primare de transport, starea de drept actuală este că rețeaua este un "bun de preluare", care se poate prelua de către delegatar numai contra unei compensații juste, compensație care ar trebui stabilită deja la data preluării, chiar dacă această preluare se face doar temporar în scopul asigurării serviciului.

Se face precizarea că bunurile care fac cu adevărat parte din categoria bunurilor de retur conform art.3 lit a) din contractul de delegare a gestiunii au fot predate către M. Z. prin procesul verbal nr. 47028/_ depus la dosar. iar acest fapt a fost recunoscut si de către reclamantă în fața instanței care a fost investită cu prima cerere de ordonanță menționat si reținut si în sentința atacată prin prezentul recurs.

Conform art. 11 (aa) din contractul de delegare, E-S. Za D. a avut obligația "să achiziționeze rețeaua de transport (inclusiv contoare) aflată in proprietatea Uzina Electrica Z. SA".

E-S. Za D. a respectat obligația de a cumpăra această rețea de la Uzina Electrică Z. S.A., astfel prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 393/_, a cumpărat rețeaua primară de transport energie termică, în urma unei licitații, la prețul de 1.700.18S1ei plus TVA.

S-a menționat că asupra rețelei primare pârâta a efectuat în anul 2011, lucrări de modernizare în valoare de 1.810.204 lei plus TVA, lucrări constând în schimbarea unor tronsoane de țevi uzate.

Rețeaua primară de transport energie termică se găsește la data prezentei în proprietatea privată a pârâtei-intimate de rândul 2 E-SA Nyrt, fiind vândută către acesta cu respectarea prevederilor legale, la momentul când a devenit foarte clar că M. Z. nu are intenția de a prelua acest bun cu plata unei compensații juste.

Este reiterat faptul că M. Z. este și el asociat în E-S. ZA DS

, deținând 49 % din părțile sociale, însă asociatul E-SA Nyrt, care deține

51 % din părțile sociale a suportat toate cheltuielile făcute de E-S. ZA D. pentru ducerea la îndeplinire a contractului de delegare a gestiunii, cheltuieli care se ridică la cea 2 milioane Euro, iar prin vânzare a rețelei primare s-a compensat parțial a datoriei pe care E-S. ZA DS o are față de E-SA N.

Mai mult, asociatul E-SA Nyrt a fost cel care a finanțat integral cumpărarea acestei rețele la data când a fost achiziționată de la Uzina Electrică

S.A. între E-S. ZA DS și E-SA Nyrt s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare perfect legal, rețeaua de transport fiind vândută prin contract sub semnătură privată, în aceleași condiții în care a fost cumpărată în 2010 de către E-S. ZA D. de la Uzina Electrică Z. S.A., cu respectarea prevederilor legale și ale actului constitutiv al societății.

Potrivit art.l0 lit. f) din contractul de delegare, delegatarul avea dreptul: "de a-și manifesta intenția de a dobândi bunurile de preluare și de a solicita delegatului încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la aceste bunuri. În termen de 90 de zile de la încetarea contractului, delegat arul este obligat să își exercite dreptul de opțiune sub sancțiunea decăderii".

Termenul de 90 de zile a expirat în_, prin urmare nu a mai fost obligată să predea M. ui Z. rețeaua de transport pentru că nu a solicitat niciodată încheierea unui contract de vânzare cumpărare.

Însă, E-SA Nyrt este de acord cu predarea rețelei primare de transport energie termică în orice moment, însă numai cu condiția respectării prevederilor legale și contractuale, respectiv în cazul cumpărării rețelei de către

M. Z. la un preț de comun acord stabilit.

În aceste condiții nu există nici o urgentă pentru ca această rețea să fie predată forțat către M. Z. .

M. Z. afirmă acum cu vădită rea credință că orice demers făcut din partea lor a rămas fără răspuns din partea noastră, în condițiile în care din corespondența purtată cu reclamanta se poate vedea că noi am fost cei care am insistat la rezolvarea divergențelor pe cale amiabilă în condițiile contractului si a legii, însă reclamanta a fost cea care si-a schimbat tot timpul poziția, fără să facă o ofertă clară pe care să o mențină în ce privește preluarea tronsonului de rețea primară, proprietatea pârâtei.

Deja prin adresa 3054/_ E-S. ZA D. SRL a înștiințat M. Z. în vederea luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea continuității serviciului public (adică cu 4 luni înainte de introducerea primei Ordonanțe președințiale,

procedură al cărei rost este să dispună o măsură vremelnică în cazuri de urgență), iar prin adresa nr. 3109/_ a notificat încetarea contractului începând cu data de_ . Prin adresa nr.3207/_ a comunicat oferta noastră privind compensația solicitată de la Municipiu pentru predarea rețelei primare de transport și văzând că M. nu dă nici un răspuns la această comunicare, prin adresa nr. 3232/_ am solicitat numirea unei comisii în vederea preluării bunurilor pe care D. are obligația de a le restitui la

încetarea contractului de delegare și a solicitat să comunice propunerea lor privind modalitatea de preluare a rețelei primare de transport și a obiectelor de inventar pe care D. le-a achiziționat conform obligației asumate prin contractul de delegare, denumite generic "bunuri de preluare". Această solicitare a fost reluată și prin adresa nr. 3309/_, după ce a devenit clar că M. Z. urmărește să preia fără plata unei compensații juste și corecte rețeaua de transport energie termică și în acest scop tergiversează finalizarea negocierilor.

Cu toate acestea, M. Z. a amânat luarea unei hotărâri în acest sens și a introdus prima cerere de ordonanță președințială abia în 15.10.2012 când deja trebuia să înceapă furnizarea agentului termic, mizând pe faptul că prin invocarea urgenței fumizării agentului termic către consumatori printre care se găsesc și școli și grădinițe, situația acestora va impresiona instanța și va admite cererea.

Altfel, de ce a așteptat reclamanta-recurentă până la acea dată, mai ales că ne-a amenințat deja din 24 septembrie, de când i s-a comunicat vânzarea rețelei primare către pârâta de rândul 2 (care este asociatul majoritar al pârâtei de rândul l), că oricum va obține rețeaua pe calea procedurii de urgență?

Însă, cum s-a arătat si mai sus, instanța de judecată este obligată să respecte legea si nu poate să admită o asemenea cerere, bazat doar pe considerente de ordin moral, fără să cerceteze aparenta dreptului.

Este adevărat că pentru consumatori este urgentă începerea fumizării agentului termic, și, cum s-a reținut și în sentința pronunțată în dosarul nr. _

, acest motiv ar putea să justifice în sine urgența solicitării, însă doar în situația în care dispunerea acestei măsuri nu ar echivala cu însăși judecata fondului cauzei și doar în cazul în care aparența dreptului ar fi în favoarea reclamantei.

Recurent arată că nici măcar acest motiv nu justifică în sine urgența solicitării, pentru că cei care pot invoca urgența sunt consumatorii, dar nu și M.

Z. care a avut timp suficient să rezolve problema consumatorilor până la data începerii sezonului rece, și, repetă poate în orice moment să asigure acest serviciu prin preluarea rețelei primare contra unei juste despăgubiri, cum prevede contractul.

Însă preferă să justifice urgența prin nevoia consumatorilor, mergând până la a afirma, inclusiv în presă, că E-S. ZA D. șantajează administrația locală și o întreagă comunitate și nu vrea să predea rețeaua care aparține M. ui.

În realitate, urgenta din punctul de vedere al reclamantei-recurente este obținerea cu titlu gratuit a rețelei de transport, iar în acest scop a amânat până în ultimul moment introducerea cererii de ordonanță președințială, contând probabil pe faptul, că instanța va fi subiectivă ținând seama de situația consumatorilor, în timp ce reclamanta-recurentă nu se poate spune că a purtat grija bieților consumatori nici când a dispus în mai 2012, prin propria firmă - Uzina Electrică Z. S.A.- rezilierea contractului de fumizare a energiei termice către societatea noastră, punându-ne în imposibilitatea fumizării serviciului public către consumatori, și nici când, pe urmă, refuzând să ofere o compensare justă pentru predarea bunului de preluare timp de 4 luni și lăsând să treacă și cele 90 de zile prevăzute de art.l0 lit. f din Contractul de delegare a gestiunii, și a

introdus cererea de ordonanță președințială atât de târziu, riscând posibilitatea inevitabilă de nu fi admisă.

Noi am fost tot timpul deschiși la rezolvarea litigiului pe cale amiabilă și considerăm că am făcut M. ui Z. o ofertă mai mult decât corectă pentru preluarea rețelei primare de transport, însă M. Z. nu a acceptat oferta noastră, speculând inițial obținerea rețelei la un preț care să acopere cel mult creanțele reciproce prin compensare și să nu achite nici o diferență în plus, deși asta ar însemna pierderi uriașe pentru delegat, iar ulterior a speculat chiar obținerea gratuită a rețelei, cum rezultă chiar din cererea făcută în dosarul de fond_ .

Astfel, inițial, reclamanta-recurentă a fost de acord cu preluarea rețelei de transport contra unei compensații, apoi s-a întors cu 180 de grade și a venit cu ideea aberantă din punctul nostru de vedere, și contrară cu prevederile art. 3 lit.

b) din Contractul de delegarea gestiunii, că rețeaua de transport este bun de retur care trebuie să îi revină gratuit.

Din toată corespondența purtată cu reclamanta se poate vedea că la început a recunoscut natura de bunuri de preluare a rețelei de transport și chiar a făcut oferte de compensare a prețului acestei rețele cu datoriile E-S. ZA D. SRL către Uzina Electrică și M. Z., divergențele existând inițial doar asupra valorii compensației și asupra categoriei în care intră investițiile realizate asupra rețelei.

În ce privește aceste natura acestor investiții reclamanta și-a schimbat constant poziția, afirmând ba că sunt bunuri de preluare, ba că sunt bunuri de retur.

Astfel, M. Z. a susținut inițial că rețeaua de transport este bun de preluare, dar investiția efectuată asupra rețelei de transport reprezintă bun de retur, urmând ca M. să cumpere rețeaua la un preț care să nu țină cont de investiție.

Ulterior, prin adresa nr.44530/_, M. Z., a recunoscut că

investițiile au același regim cu bunul asupra căruia s-au efectuat și a făcut oferta de cumpăra rețeaua de transport la valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare la efectuarea căruia evaluatorul să aibă în vedere si valoarea investițiilor, urmând ca diferența rezultată după compensarea datoriilor reciproce să se achite vânzătorului prin plata efectivă.

Cu toate acestea, după ce prin adresa menționată M. a recunoscut în scris că este dispus să achite valoarea rezultată din evaluare. inclusiv pentru investiții, la o întâlnire între reprezentanții părților în data de 08.10.2012, au afirmat din nou că investițiile reprezintă bun de retur care se cuvin gratuit delegatarului, si chiar li s-a spus că dacă nu sunt dispuși să predea rețeaua primară de bună voie, oricum se va lua de către Municipiu.

Prin adresa nr.3343 din_ s-a comunicat M. ui Z. constatarea că și-au schimbat din nou poziția referitor la natura investițiilor, și le-a comunicat că în aceste condiții nu pot fi de acord cu predarea rețelei de transport energie termică în folosință gratuită și mai ales nu înainte de a se stabili foarte clar care va fi compensația achitată pentru preluarea acesteia, sub ce formă și când se va achita această compensație, iar răspunsul la această adresă a fost introducerea primei ordonanțe președințiale prin care au afirmat că nu numai investiția asupra rețelei, dar rețeaua însăși este bun de retur în opinia lor.

M. Z. a acuzat pârâtele și de faptul că, deși ei ar fi fost dispuși să cumpere rețeaua primară, acestea nu au fost de acord cu evaluarea acesteia. Nu este deloc adevărat că pârâtele au refuzat categoric evaluarea rețelei, ci nu au fost de acord cu o evaluare doar a rețelei rară investiția efectuată, pentru că în caz contrar prețul obținut prin evaluare nu ar fi fost unul corect, și pe de altă parte,

investiția nu poate fi desprinsă de bunul asupra căruia s-a făcut, deci nu poate avea alt regim decât rețeaua însăși care este bun de preluare conform contractului.

Rețeaua primară de transport nu a fost niciodată și nu este nici în prezent bun de retur: dacă la data încheierii contractului de delegare, rețeaua primară ar fi făcut parte din categoria bunurilor de retur ar fi trebuit să le fie transmisă cu titlu gratuit, dată fiind definiția bunurilor de retur: "bunurile publice transmise cu titlu gratuit în administrarea delegatului" dacă ar fi vorba de bunuri realizate în cadrul programului de investiții, ar fi fost menționate în acest program, pentru că delegatul s-a obligat doar la investițiile în mod expres stabilite prin acest program, iar cumpărarea rețelei primare de transport nu a făcut obiectul acestuia.

Programul de investiții s-a referit la investiții realizate asupra bunurilor de retur, respectiv reabilitarea și modernizarea tronsonului de rețea primară care nu a fost cumpărată de D., a rețelelor secundare, a celor 19 puncte termice, reabilitarea rețelelor interioare din condominii, toate acestea fiind bunuri aflate în proprietatea M. ui Z. care au fost date în administrarea delegatului, și care la încetarea contractului se transmit gratuit delegatarului.

Însă în nici un caz nu intră în categoria acestor investiții, cumpărarea rețelei primare și nici modernizarea acesteia, dat fiind faptul că bunurile constând în aceste investiții nu pot fi desprinse de bunul asupra căruia s-au efectuat, prin urmare trebuie să aibă obligatoriu același regim juridic cu bunul de care sunt dependente.

Este evident că investițiile realizate asupra bunurilor de retur intră și ele în categoria bunurilor de retur, însă tot la fel de evident este faptul că investițiile efectuate asupra unui bun de preluare, sunt la rândul lor tot bunuri de preluare, în temeiul principiului "accesorium sequitur principale".

Pârâtele subliniază încă o dată că rețeaua fost clar menționată în categoria bunurilor de preluare în contractul de delegare, astfel nu se poate susține că aparenta dreptului este în favoarea reclamantei.

După ce s-a respins cererea de ordonanță președințială în dosarul_ ,

M. Z. a trimis pârâtei de rândul 2 adresa nr. 49787/_ prin care a solicitat acordul utilizării rețelei primare, oferind o chirie de 500 lei lunar.

Afirmă reclamanta în cererea de ordonanță președințială din prezentul dosar, că acestea au "îmbrățișat" această variantă, afirmație complet falsă, dimpotrivă, acestea au considerat această ofertă o sfidare și au refuzat-o, fiind evident că în continuare se urmărește folosirea rețelei primare, dacă nu se poate gratuit, atunci pentru o sumă derizorie, în speranța că în dosarul în care se judecă fondul se va admite cererea și nu va mai fi necesar să cumpere vreodată rețeaua.

Cu toate acestea, Uzina Electrică Z. S.A., căreia M. Z. i-a delegat temporar prin Hotărârea Consiliului Local nr.177 din_, modificată ulterior Hotărâre a Consiliului Local nr.180 din_, gestiunea serviciului public de alimentare centralizata cu energie termică, activitățile de transport, distribuție si furnizare, în data de_ a început furnizarea agentului termic (cu concursul

M. ui Z., care deține 100% din acțiunile Uzinei Electrice), folosind rețeaua de transport proprietatea pârâtei, fără a avea consimțământul nostru si în pofida faptului că prima cerere de ordonanță președințială a fost respinsă ca doua cerere fiind admisă în_ ).

Se precizează și faptul, că după ce prin contractul delegare s-a impus cumpărarea rețelei primare de către E-S. ZA D. SRL (tot de la o societate comercială, prin urmare era în proprietate privată), și după ce inițial a propus răscumpărarea acestei rețele și compensarea datoriilor reciproce, M. Z.

afirmă în acțiunea formulată în dosarul de fond că rețeaua primară de transport este un bun care aparține domeniului public conform Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, fiind bun inalienabil, imprescriptibil și insesizabil potrivit Constituției, și în aceste condiții, contractul cu care E-S. ZA D. SRL a vândut rețeaua de transport către asociatul majoritar este anulabil. În schimb, la data când E-S. ZA D. SRL a plătit pentru această rețea prețul de

1.700.185 lei plus TVA către Uzina Electrică Z. S.A., nu s-a considerat bun inalienabil, deși atât Constituția, cât și Legea nr. 213/1998 conțineau aceleași prevederi ca și acum.

Din punctul de vedere al pârâtelor, din moment ce această rețea era în proprietatea Uzinei Electrice SA când a cumpărat-o E-S. ZA D. SRL, înseamnă că ori nu este bun proprietate publică, ori Uzina Electrică SA a vândut la rândul său un bun public și atunci și contractul cu care a cumpărat rețeaua E-S. ZA D. SRL este anulabil, caz în care Uzina Electrică SA ar fi obligată să restituie prețul către E-S. ZA D. SRL.

La fel, când acest bun a ajuns, nu se cunoaște prin ce modalitate, în proprietatea Uzinei Electrice Z., înseamnă că și M. Z. a înstrăinat un bun public sau la acea dată a fost scos din domeniul public?! Pentru că numai așa ar fi avut dreptul să înstrăineze rețeaua M. Z., iar în acest caz și E-S. ZA D. SRL la rândul ei putea să vândă mai departe un bun care a fost scos din domeniul public.

Însă, există în continuare posibilitatea vânzării rețelei către M. Z., la valoarea reală.

În realitate, cum s-a menționat și în fața primei instanțe, ceea ce doresc pârâtele este ca predarea contractului de delegare să se facă în aceleași condiții în care au preluat pârâtele bunurile delegate, adică pe de o parte, predarea gratuită a bunurilor definite prin contractul de delegare ca bunuri de retur, ceea ce s-a și materializat prin procesul verbal de predare-primire nr. 47028/_ și, pe de altă parte, predarea contra unei compensații juste pe bază de contract de vânzare cumpărare a bunurilor definite prin contract bunuri de preluare, așa cum a procedat și reclamanta la data încheierii contractului de delegare, când a impus societății delegate E-S. ZA ~ E S. D. cumpărarea acestei rețele, nici măcar la un preț corect, ci la prețul impus de către ea.

În concluzie, nu se justifică admiterea cererii pe procedura ordonanței președințiale, întrucât urgenta invocată de reclamantă este una creată artificial, în mod premeditat, scopul tergiversării negocierilor mai multe luni de zile fiind să se ajungă la o dată limită când invocând urgenta, M. Z. să obțină dreptul de folosință gratuită a rețelei prin intermediul instanței, în condițiile în care o putea obține oricând prin achitarea unei compensații juste cum prevede contractul de delegare.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, și rejudecând cauza pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială a reclamantei, în principal pe calea excepției puterii de lucru judecat, iar dacă nu se va reține excepția, respingerea cererii formulate de reclamantă ca lipsită de temei legal.

În drept, art. 299-316 C.pr.civ., art.166 C.pr.civ., art.1201 Cod Civil vechi (articol în vigoare până la intrarea în vigoare a noului cod de procedură)

În data de_, reclamantul intimat M. Z., reprezentat de Primar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 28), prin care a solicitat respingerea recursului formulat.

Față de primul motiv invocat de către recurentă în susținerea recursului se învederează că aprecierile instanței de fond cu privire Ia această sunt

corecte și temeinic justificate.

Așa cum în mod foarte clar a reținut și instanța în cuprinsul sentinței civile atacate și a arătat și intimatul în fața acesteia, obiectul celor două cereri este cu totul diferit. Așa cum și recurenta a indicat în cuprinsul acțiunii în prima cerere de ordonanță președințială s-a solicitat suspendarea Contractului de vânzare cumpărare active nr. 3321/_ precum și obligarea pârâtelor la predarea către reclamant a bunurilor identificare în Anexa nr. 1 la cerere, iar prin ce-a de-a doua cerere s-a solicitat obligarea pârâtelor să permită utilizarea tronsonului de rețea primară de transport energie termică in lungime de 9875111, care se află în patrimoniul recurentei.

Diferența dintre cele două cereri este una majoră, motiv pentru care excepția puterii de lucru judecat este în mod evident neîntemeiată și instanța de fond în mod corect a respins-o.

Mai mult decât atât, practica a decis că ordonanța președințială nu are putere de lucru judecat nici față de procesul în fond în curs de judecată și nici față de o nouă cerere de ordonanță președințială.

Este adevărat că scopul pentru care acestea au fost introduse este acela al asigurării furnizării agentului termic pentru consumatorii care beneficiază de sistemul centralizat de încălzire. Printre acești consumatori se numără și cele 26 de unități învățământ in care învață un număr de aproximativ 14.000 de elevi și

1500 de cadre didactice, iar In celelalte 19 instituții bugetare își desfășoară activitatea un număr considerabil de funcționari, astfel încât imposibilitatea furnizării energiei termice, de către instituția noastră, să aibă un impact negativ major pentru buna desfășurare a activităților din sistemul de și bugetare, precum și asupra sănătății persoanelor care beneficiază acest serviciu.

Și în cazul primei ordonanțe președințiale instanța a considerat că urgenta este pe deplin justificată, însă, raportat la obiectul ordonanței președințială, instanța a considerat că nu este îndeplinită condiția neprejudicierii fondului.

Prin ordonanță președințială a fost solicitată să le permisă utilizarea acelui tronson din rețeaua de termoficare. aflat în patrimoniul recurentei și fără de care este imposibilă prestarea serviciului de utilități publice, către un număr semnificativ de beneficiari finali, de către instituția intimată.

Recurenta susține că M. Z. nu a reînnoit contractele de furnizare cu majoritatea consumatorilor eu care avea contract E-S. ZA D. SRL lăsându-i fără căldură, lucru total neadevărat întrucât așa cum a fost făcut public, instituție intimată a alocat 450.000 lei, conform HCL nr. 181/_, în vederea acordării unui ajutor de urgență pentru persoanele care sunt branșate la sistemul public de încălzire și care datorită nerespectării de către societatea recurentă a dispozițiilor "Contractului nr. 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare din M. Z. ", nu beneficiază de energie termică.

Prin urmare susținerile recurentei față de excepția invocată sunt nefondate, astfel că intimatul solicită să fie respinse.

Pe fondul cauzei reclamantul intimat solicită a respinge recursul pentru următoarele motive:

Astfel, instanța de fond în mod corect a apreciat că solicitarea formulată de către instituția intimată privind utilizarea tronsonului din rețeaua primară de transport energie termică, în lungime de 9.857 m, care face parte din rețeaua de termoficare a M. ui Z., care are lungimea de 15 .956 m, până la judecarea

irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._, pe rolul Tribunalului Sălaj, este într-adevăr o măsură vremelnică și grabnică.

Prin nerespectarea de către pârâta a obligațiile contractuale asumate prin nerealizarea investițiilor asumate, și prin refuzul prestării serviciului de furnizare

energie termică, a fost pusă în pericol sănătatea cetățenilor și mai cu seamă a celor aproximativ 14.000 de elevi aflați în instituțiile de învățământ.

Mai mult decât atât, pârâta de rândul 1 a vândut tronsonul din rețeaua primară de transport energic termică, pe care îl avea în patrimoniu, către pârâta de rândul 2, iar acest bun este indispensabil furnizării energic termice în M.

Z. .

Pentru a fi admisibilă cererea de emitere a ordonanței președințială de urgență se impune a fi îndeplinite trei condiții cumulativ: respectiv urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului, iar cum și instanța de fond a constatat cererea reclamantului intimat că îndeplinește fără loc de tăgadă toate aceste condiții.

Urgența este justificată în mod foarte clar, date fiind că momentul introducerii cererii este începutul perioadei reci, perioadă în care se impune imperios a fi furnizat agent termic către beneficiarii sistemului de termoficare, persoane fizice și instituții publice.

Persoanele fizice beneficiare a sistemului termoficare sunt cetățeni care realizează venituri mici, fiindu-le imposibilă accesarea unui alt de încălzire, fiind dependenți de acest serviciul de termoficare a instituției intimate.

Susținerile recurentei conform cărora reclamantul ar dori obținerea cu titlu gratuit a rețelei de transport, este total nefondată având în vedere că de la data la care instituția a fost notificată cu privire la denunțarea unilaterală a "Contractul nr. 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare din M. Z. "; a purtat o amplă corespondență in vederea soluționării tuturor aspectelor pe cale amiabilă însă nu s-a putut ajunge la un consens. Partea care nu a înțeles să respecte dispozițiile contractuale este însăși recurenta date fiind următoarele aspecte:

In urma desfășurării procedurii de licitație publică, instituția intimată a încheiat cu reclamanta de rândul I "Contractul nr. 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și fumizare din M. Z. ".

Conform acestui contract recurenta de rândul 1 avea obligația "de a furniza/presta serviciul de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție, furnizare, inclusiv dreptul de a administra și de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului, în aria administrativă, pe o durata de 49 de ani, conform art. 5.

De asemenea potrivit art. 25 din Contract (respectiv Anexa nr. 8 la Contract) recurenta se obliga să efectueze investiții în cuantum total de

14.959.000 euro.

Se precizează că pentru realizarea acestui serviciu de furnizare energie termică, recurenta avea nevoie să utilizeze rețeaua de conducte, racorduri, contoare termice a M. ui Z. .

Însă, recurenta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumare, nu a realizat investițiile asumare, iar începând cu data de_ a refuzat prestarea serviciului de fumizare energie termică, și mai mult decât atât pârâta de rândul 1 a vândut tronsonul din rețeaua primară de transport energie termică, pe care în avea în patrimoniu, către pârâta de rândul 2, acest bun fiind indispensabil furnizării energiei termice în M. Z. .

Serviciul de termoficare este un serviciu de utilitate publică ce cade în sarcina instituției intimate și care a fost delegat conform contractului nr. 48062 de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare din M. Z. către recurenta de rândul 1 în_, căreia îi revenea obligația de a moderniza rețelele termice

și de a asigura transportul agentului termic către consumatorii finali, respectiv nevoile publice ce sunt arondate acestui sistem centralizat de termoficare.

În conformitate cu prevederile art. 11 lit. s din Contractul nr. 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare din M. Z. la încetarea acestui contract recurenta avea obligația de a asigura continuitatea serviciului public de alimentare cu energic termică până la preluarea de către delegatar, încă

6 luni, însă nici această prevedere contractuală nu a fost respectată, iar la momentul formulării intimatul se găsea în imposibilitatea de a asigura agent termic către beneficiarii acestui serviciu.

Prin urmare, așa cum în mod foarte clar reiese din toate aspectele prezentate mai sus recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi incumbau din contractul de delegare a serviciului de termoficare, notificându-ne la data de_ că rupe relațiile încheiate cu instituția intimată începând cu data de_ și prestarea serviciului concesionat. În atare situație, beneficiarilor serviciului centralizat de termoficare nu le mai este furnizat, de către recurenta de rândul 1, agent termic cu toate că începând cu data de_ trebuia reluată furnizarea acestui serviciu.

Pentru ca în acest moment, pe rolul instanțelor de judecată se află dosarul nr._ care are ca obiect clarificarea aspectelor legate de rezilierea contractului, caracterul de bun de retur a unei părți din tronsonul rețelei de termoficare achiziționat de către recurentă, precum și cuantumul despăgubirilor pe care instituția intimată le datorează recurenta pentru restul porțiunii din tronsonul rețelei pe care acesta o deține, iar primul termen pentru soluționarea acestei cauze a fost acordat pentru data de_, ceea ce înseamnă aproape sfârșitul perioadei de iarnă, iar pentru soluționarea cauzei se pot acorda și alte termene daca instanța a considera că se impune, iar soluția instanței fiind supusa căilor de atac, acest fapt duce la imposibilitatea asigurării agentului termic către beneficiarii sistemului centralizat de termoficare pentru o foarte lungă perioadă de timp.

Nu puține au fost încercările instituției intimate de a soluționa amiabil aceste aspecte, cu toate acestea recurenta a refuzat să își îndeplinească atât obligațiile contractuale, cât și obligațiile născute odată cu rezilierea contractului. Nici propunerea intimatei cu privire la plata unei taxe pentru utilizarea tronsonului din rețeaua de termoficare aflat în patrimoniul recurentei nu a fost luată în considerare de către aceasta neexistând niciun răspuns la solicitarea pe care intimata a adresat-o acestora.

Situația ar fi fost una critică și ar fi putut avea grave efecte asupra sănătății populației ce beneficiază de serviciile sistemului centralizat de termoficare, mai mult de atât sistemul de învățământ ar fi putut fi grav afectat, ajungându-se chiar la suspendarea anului școlar, fiind imposibilă desfășurarea orelor de curs atât în ciclul preșcolar cât și în cele școlar, în condiții de iarnă și fără o sursă de încălzire a sălilor de curs.

Așa cum s-a mai arătat, unul dintre motivele de urgență ale acțiunii este justificată prin necesitatea furnizării agentului termic către beneficiarii acestui serviciu pe perioada rece care tocmai a început, având în vedere că orice demers făcut de instituția intimată a rămas fără răspuns din partea pârâtei, iar tronsonul de rețea care face legătura între beneficiarii serviciului și operatorul care produce agentul termic este deținută de către pârâtă.

Recurenta de rândul I prin adresa nr. 3317/_ și prin adresa nr. 3343/_ avansează posibilitatea ca în cazul în care nu se poate stabili de comun acord un preț pentru achiziționarea rețelei de transport utilizării acestei rețele contra unei chirii. Cu toate aceste, și dat fiind faptul că nu s-a putut

ajunge la un consens în ceea ce privește natura juridica a rețelei de retur / de preluare și prețul de achiziție, în data de_, recurenta a notificat-o pe intimata să înceteze să utilizeze rețeaua de transport și prin urmare să înceteze furnizarea energiei termice către populație și instituțiile publice.

Așa cum s-a arătat, o parte dintre beneficiarii acestui sistem centralizat de încălzire sunt persoane cu venituri mici cărora le-a fost imposibilă datorită acestui aspect, trecerea la un sistem individual de încălzire și cărora le este pusă in pericol sănătatea, fiind imposibilă asigurarea prin lipsa serviciului centralizat de termoficare, unor condiții decente și a unui climat optim de viață.

Ceilalți beneficiari ai sistemului centralizat de termoficare sunt instituțiile de învățământ unde învață un număr de aproximativ 14.000 de copii in sistemul școlar și preșcolar. Așa cum s-a arătat și în fața instanței de judecată și în cererea formulată, furnizarea energiei termice către unitățile de învățământ a început ca urmare a sesizărilor formulate de către organele de conducere acestora și de către părinții copiilor ce sunt cuprinși în sistemul de învățământ, fiind informați că temperatura din incinta acestor unități face improprie desfășurarea activităților școlare și au apărut cazuri de îmbolnăviri în rândul copiilor, din aceste motive.

Sunt lipsite de bun simț afirmațiile recurentei prin care se susține aceste aspecte chiar dacă justifică urgența, nu pot face obiectul unei astfel de cerere și că interesul instituției intimate este acela al obținerii cu titlu gratuit a acestui tronson, motivându-și aceste susțineri pe faptul că există o altă posibilitate pentru preluarea acestei rețele, respectiv plata unei compensații, cum prevede legea și contractul. Ceea ce omite recurenta să spună este faptul că a refuzat în mod categoric efectuarea unei expertize prin care să fie evaluate bunurile ce urmau a fi achiziționate de către instituția intimată, astfel încât să se poată face o justă despăgubire.

Din invitația la conciliere lansată de către aceștia în luna decembrie a anului 2013 reiese în mod foarte clar că natura bunurilor în discuție este una incertă, la fel cum este și temeiul de încetare a contractului de delegare a gestiunii.

Pentru toate cele prezentate, intimatul apreciază că se impune respingerea recursului și menținerea sentinței recurate până la judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ pentru a se putea asigura furnizarea energiei termice.

Prin urmare, așa cum și instanța de fond a constatat, este mai multe decât evident că măsura are un caracter vremelnic, respectiv această măsură a fost solicitată și a fost dispusă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond, urmând ca instituția intimată să pună în aplicare decizia instanței de judecată.

În conformitate cu prevederile Contractului nr. 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare din M. Z. ";, reclamanta de rândul I avea obligația de "a furniza/presta serviciul de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare, inclusiv dreptul de a administra și de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului, în aria administrativă teritorială Z. ";, iar potrivit art. 5 durata contractului este de 49d e ani. De asemenea, potrivit art. 25 din Contract (respectiv Anexa nr. 8 la Contract), reclamanta se bolgia să efectueze investiții în cuantum total de

14.959.000 euro, iar pentru realizarea acestui serviciu de furnizare energie termică, reclamanta avea nevoie să utilizeze rețeaua de conducte, racorduri, contoare termice a M. ui Z. .

Pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, nu a realizat investițiile asumate, a refuzat prestarea serviciului de furnizare energie termică începând cu data de_ și mai mult decât atât, a refuzat predarea bunurilor de retur către intimată, bunuri indispensabile furnizării energie termice în M.

Z. .

Având în vedere situația creată, intimatul a solicitat prin repetate adrese pârâtei reluarea activității, pârâta având obligația, chiar după încetarea contractului, să continue furnizarea energiei termice până la preluarea serviciului (timp de maxim 6 luni - conform art., 22 alin. 4 lit. a din Contractul de delegare), însă aceasta a refuzat să asigure continuitatea furnizării energiei termice.

Dat fiind refuzul pârâtei de a-și respecta obligațiile asumate prin Contractul nr. 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare din

Z., intimata a început efectuarea demersurilor necesare in vederea continuității furnizării energiei termice propunând efectuarea unei expertize extrajudiciare prin care să fie stabilită valoarea rețelei primare de transport de la momentul de față in vederea achiziționării de către M. Z. a acelei părți ce nu poate fi considerată bun de retur și compensarea datoriilor recurentei rândul 1, așa cum reiese din Minuta nr. 41784/_ .
Intimata a solciitat de asemenea permiterea utilizării acestei rețele contra unei chirii lunare de 500 lei/lună, până la clarificarea tuturor punctelor divergente dintre părți, variantă îmbrățișată de către pârâtă, cum reiese din adresele pârâtei 3317/_, 3343/_, însă adresa 49787/_ a rămas fără răspuns.
Se precizează că instituția intimată potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 lit. a din Legea nr. 325 din 14 iulie 2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică are obligația de a "asigura continuitatea serviciului public de alimentare cu energie termică la nivelul unităților administrativ-teritoriale".
Potrivit art. 3 din Legea nr.5l/2006, Legea serviciilor comunitare de utilități publice "Serviciile de utilități publice (cuprinzând conform art. 1 lit. d și serviciul de producție, transport, distribuție și furnizarea de energie termică în sistem centralizat sunt în responsabilitatea autorităților administrației publice locale și se înființează, se organizează și se gestionează potrivit hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale .. ."
Având în vedere aceste aspecte legate de necesitatea asigurării continuității furnizării energiei termice în M. Z., serviciu indispensabil unui număr larg de persoane și instituții publice, până la judecarea pe fond a cauzei ce face obiectul dosarului indicat mai sus, a impus de urgență luarea unor măsuri temporare pentru ca M. Z. să poată furniza energie termică instituțiilor publice și persoanelor conecta te la sistemul centralizat de încălzire.
Având în vedere că scopul principal pentru care instituția noastră solicită această măsură vremelnică este acela de a asigura serviciul de termoficare către cei 526 de beneficiarii, nu se poate vorbi de prejudiciere fondului, întrucât instanța nu este ținută prin soluționarea acestei cauze să analizeze aspecte legate de temeinicia acțiunii formulare de noi și care face obiectul dosarului_ . Ceea ce trebuie să primeze in soluționarea cererii intimatei sunt aspectele legate de necesitatea faptului că sunt prejudiciate în mod grav interesele populației și ale celorlalți beneficiari a acestui serviciu.
Instituția intimată și-a exprimat în mod foarte clar intenția de dobândi bunurile care asigură prestarea serviciului de termoficare, indiferent că sunt bunuri retur sau bunuri de preluare, la data la care a fost notificată intimata de încetarea contractului, întrucât aceste bunuri sunt indispensabile prestării serviciului de termoficare, insă întinderea acestor bunuri și valoarea acestora fac
obiectul dosarului nr._, instanța fiind investită cu soluționarea acestor aspecte. Prin urmare, această cerere nu prejudiciază fondul, aspectele enunțate în cuprinsul acestei cereri au scopul de a justifica aparența de dreptului specific acestui cadru procesual.
Indiferent de natura bunurilor reprezentând rețeaua primară (de retur sau de predare) care este imposibilă asigurarea agentului termic, această parte de rețea va trebui să intre în patrimoniul privat al M. ui Z., la valoarea ce va fi stabilita cu titlu de despăgubiri cu ocazia soluționării dosarului nr.,_ .
În acest sens, prin soluționarea acestei cereri, așa cum a fost formulată nu poate fi vorba despre o prejudiciere a fondului din dosarul mai sus indicat.
Date fiind toate aceste aspecte, instanța, în mod corect a apreciat că se impune de urgență permiterea utilizării acestor bunuri de către M. ui Z. până la judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._, fiind imperios necesar asigurarea acestui serviciu pentru cele 38 de unități de învățământ, școli, grădinițe, creșe) în care învață aproximativ 14.0OO de copii și ceilalți beneficiari ai sistemului de termoficare care sunt persoane ce nu își pot permite alt sistem de încălzire.
Intimatul reclamant M. Z. a depus la dosarul cauzei "completare la întâmpinare"; formulată la recursul declarat, prin care se solicită suspendarea prezentei cauze.
În data de_ intimatul arată că a fost notificat de către administratorul judiciar ca până în data de_ să depună cererea de înscriere în tabelul creanțelor și pe lista creditorilor, având în vedere existența pe rolul instanței de judecată a dosarului nr._ care are ca obiect procedura de insolvență față de recurenta de rândul 1.
Urmare a acestei notificări, intimatul a depus în data de_ cerere de declarare a creanțelor completată prin care s-a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor, pe lângă obligațiile fiscale în cuantum de 25.446,5 lei, suma de
299.180 EURO reprezentând penalități contractuale și suma de 2.253.019,55 lei reprezentând bunuri de retur, bunuri ce au fost solicitate în natură.
Dat fiind faptul că suma de 2.253.019, 55 lei reprezintă contravaloarea unei părți din tronsonul rețelei de termoficare a cărei utilizare a solicitat-o prin ordonanța președințială și având în vedere dispozițiile art. 36 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței care dispun în mod expres că "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale ", consideră intimatul că se impune suspendarea prezentei cauze.
Pentru toate aceste motive, se solicită suspendarea prezentului dosar până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului_ .
În cazul respingerii acestei solicitări, arată intimatul, pe fondul cauzei își menține solicitarea exprimată prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de pârâte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială, reclamantul M. Z., a solicitat obligarea pârâtelor S. E-S. Za DS și S. E-SA E.
să permită reclamantului, utilizarea tronsonului din rețeaua primară de transport energie termică, în lungime de 9.857 m (din întreaga rețea de termoficare a mun. Z., care are lungimea de 15.956 m), așa cum este aceasta redată în planșa și lista de detaliere, anexate cererii, până la judecarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul

Tribunalului Sălaj, considerând necesară asigurarea acestui serviciu pentru beneficiarii sistemului de termoficare.

Între reclamantă și pârâta de rândul 1 a fost încheiat "Contractul nr. 48062/_ de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, activitățile de transport, distribuție și furnizare din M. Z. ". Serviciul de termoficare este un serviciu de utilitate publică ce cade în sarcina reclamantului M. Z. și care a fost delegat prin contract către pârâta S. E-

S. Za DS

Pârâta S. E-S. Za DS a deținut în proprietate tronsonul din rețeaua primară de transport energie termică menționat în petitul cererii de ordonanță, ca urmare a cumpărării în conformitate cu o clauză din contractul de concesiune a serviciului de de furnizare a energiei termice de la SC "UZINA ELECTRICĂ"; S.A - Z. (având ca unic acționar reclamantul M. Z. ), prin contractul de vânzare cumpărare nr. 393/_, către pârâta de rândul 2, S. E-SA E. N.

Cu privire la presupusa existență în cauză a puterii de lucru judecat invocată la prima instanță și reiterată ca motiv de recurs, Curtea reține că între cele două cereri de ordonanță președințială neexistând o identitate de obiect.

Reclamanta, anterior cererii în discuție în prezentul dosar, a mai formulat o cerere de ordonanță președințială, însă obiectul acelei cereri a fost suspendarea efectelor unui contract de vânzare cumpărare active (față de care reclamantul are calitatea de terț) și obligarea pârâtelor la predarea pentru utilizare a tronsonului de rețea primară de transport energie termică, iar în speță este vorba despre obligarea pârâtelor să permită utilizarea tronsonului; diferența este una minoră,

însă sesizabilă, având în vedere că nu mai solicită formal și actul predării.

Spre deosebire însă de prima instanță, Curtea nu consideră că instituirea în sarcina pârâtelor a unei obligații de a permite utilizarea tronsonului constituie doar o obligație generală (tribunalul nu precizează în ce sens generală - față de toate persoanele sau numai una neconcretizată la nivel de detaliu) și temporară de abținere a celor două pârâte (în sensul de a nu face nimic care să împiedice furnizarea energiei termice către populație, până la soluționare în fond a cauzei dintre părțile litigante), respectiv numai o obligație de "a nu face";, ci, dimpotrivă, permiterea utilizării tronsonului reprezintă o sumă implicită de obligații pozitive, de a face - cum ar fi menținerea tronsonului în stare de utilizare, și negative, de a nu face. Tribunalul a obligat în mod real și efectiv pârâtele să asigure reclamantei folosința tronsonului, dezmembrând, chiar dacă temporar, dreptul de proprietate a pârâtei de rang 2, fără ca aceasta să aibă un raport juridic direct cu reclamantul legat de tronsonul respectiv.

Prin urmare, se urmărește prin cerere și instituirea în sarcina pârâtelor a unor prestații pozitive, iar admiterea cererii de ordonanță ar avea ca efect lipsirea proprietarului bunului cel puțin până la soluționarea litigiului de fond de atributul folosinței. Ca regulă jurisprudențială generală de admisibilitate în materia procedurii sumare reprezentată de ordonanță președințială, pentru ambele ipoteze trebuie să fie vorba despre acte abuzive, or acest caracter al conduitei pârâtei de rang 1, care consideră încetat contractului de delegare a gestiunii începând cu 15 iunie 2012 - aspect nededus încă judecății de reclamanta care solicită la rândul ei rezilierea, nu este aparent la nivelul de pipăire a fondului care se permite instanței ordonanței; pe de altă parte, nici caracterul vremelnic nu este respectat întrucât prestațiile pozitive și negative ale pârâtelor și lipsa temporară a unui atribut esențial al proprietății nu ar putea fi

"întoarse"; subsecvent, ci, eventual, compensate de un litigiu ulterior, de fond și, previzibil, de durată. Pe lângă analiza cerințelor de admisibilitate ale ordonanței președințiale, subsumată caracterului vremelnic și celui urgent, Curtea consideră

posibilă și chiar necesară și o raportare la ansamblul intereselor deduse judecății în litigiul de fond, în funcție de care admiterea cererii de ordonanță ar impune pârâtelor un dezechilibru excesiv al poziției economice.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 582 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice în întregime hotărârea atacată în sensul că va respinge cererea de ordonanță președințială.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtele S. E-S. ZA DS și S. E-S.

A. E. N. împotriva sentinței civile nr.5566 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în întregime în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială. Fără cheltuieli de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S. L. R. A. A. M. A. C.

GREFIER

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: S.M.

Decizia civilă nr. 996/2013. Contencios. Ordonanță președințială

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 996/2013. Contencios. Ordonanță președințială