Sentința civilă nr. 1020/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1020/CA/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta R. D. M. și pe pârâta A. F. P. N., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 9 mai 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta R. D. M. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Administrației F. P. a orașului N., solicitând anularea actului administrativ decizia de calcul nr. 17410 din data de _
, privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule; restituirea sumei în cuantum de 4584 lei înscrise în actul administrativ contestat, plătită și dovedită cu chitanța seria TS8 nr. 3252539 în data de_, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei până în momentul restituirii ei și obligarea pârâților potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată, onorariu avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Luând în considerare caracterul litigiului dedus judecații, și anume contencios administrativ, reclamanta a arătat că și-a îndeplinit obligația prealabila potrivit Legii 554/2004 prin depunerea plângerilor prealabile către A. F. P. a O.
N. și către A. F. de M. .
Prin plângerile prealabile a solicitat anularea actului Administrativ și restituirea sumei calculate ca fiind taxa pe emisiile poluante.
Concluzionând aduce la cunoștință faptul că procedura prealabila a fost îndeplinită în spiritul Legii 554/2004, astfel că orice alte aspecte legate de lipsa plângerii prealabile solicită să le considere neîntemeiate.
Obiectul cererii de chemare în judecată se supune prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 prin care "Persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de
răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se considera vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii."
În fapt, a plătit taxa pentru emisiile poluante în valoare de 4584 lei către A.
P. a O. N. pentru un autoturism marca BMW Tip 390L/VU31/320D Categ_auto M1 norme de poluare E4, serie sașiu, WBAVU31010KY39697, nr. omologare ACBM182W12CB0E4/2007, nr. identificare WBAVU31010KY39697, an fabricație 2007, serie carte auto J405382, data primei înmatriculări fiind_ conform Legii nr.9/2012 pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante.
Autoturismul BMW, are următoarele caracteristici: nr. identificare WBAVU31010KY39697 an fabricație 2007.
Motive de drept: cadru legislativ național-Constituția României, Noul Cod Civil, Codul de procedură fiscală; cadru legislativ internațional-Convenția Europeana ale Drepturilor Omului, Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la anularea deciziei de calcul nr. 17410 din data de_ și restituirea sumei de 4584 lei înscrise în actul administrativ contestat plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei și până în momentul perceperii taxei până la momentul restituirii ei.
Solicită să se aibă în vedere faptul că sesizarea instanței de judecată justifică interes, în sensul că la data introducerii cererii de chemare în judecată interesul reclamantului este legitim corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale.
Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
Interesul este personal și direct, adică folosul practice urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune. Și de asemenea interesul este născut și actual, există în momentul în care este formulată cererea. Prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea încalcă dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește în mâinile titularului toate atributele care, conform legii, îl compun: dreptul de folosință, dreptul de a culege fructele și dreptul de dispoziție, iar prin faptul că se impune o taxă care este foarte mare îl determină pe reclamant să nu poată vinde autoturismul achiziționat și dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Potrivit art. 555 Dreptul de proprietate privată este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege." Însa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, în mod indirect, având în vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să o vândă, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând taxa pe emisiile poluante. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă că pot să scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce
la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe această cale la statica economică, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar și la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare între proprietari de mașini și societățile comerciale care se ocupă de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
2.În 2007, Comisia a actualizat comunicarea interpretativă privind procedurile pentru înmatricularea autovehiculelor originare din alte state membre 147. Această comunicare stabilește, în detaliu, condițiile minime care trebuie să fie îndeplinite de procedura de înmatricularea unui autoturism. În cazul autovehiculelor înregistrate anterior în alt stat membru, statul membru în care se face înmatricularea poate să solicite numai de punerea următoarelor documente: originalul sau o copie a certificatului de înmatriculare emis în alt stat membru: certificatul de înmatriculare armonizat emis de către un stat membru trebuie să fi e recunoscut de către celelalte state membre în momentul reînmatriculării autovehiculului pe teritoriul acestuia. Cu toate acestea, multe dintre autovehiculele înmatriculate înainte de 2004 sunt însoțite în continuare de certificatul de înmatriculare nearmonizat; certificatul de conformitate CE sau național: toate autoturismele de serie aprobate începând cu anul 1996 se supun, în principiu, omologării CE de tip. Aceasta este o procedură prin care se confirmă că un tip de vehicul îndeplinește toate cerințele europene în vigoare legate de siguranță și de protecția mediului. Omologarea CE de tip este valabilă în toate statele membre.
Producătorul, în calitate de deținător al omologării CE de tip, emite un certificat de conformitate CE, care arată că vehiculul a fost produs în conformitate cu tipul aprobat. Este posibil ca vehiculele cărora li s-a acordat recent omologarea CE de tip însoțite de un certificat de conformitate valabil să nu mai necesite o nouă omologare a caracteristicilor tehnice sau să se conformeze altor cerințe tehnice legate de construcție și funcționare, în afara cazului în care aceste caracteristici au fost modificate după ce au părăsit fabrica producătorului. Autovehiculele care nu au omologare CE de tip beneficiază de proceduri naționale de omologare de tip sau de omologare națională individuală. Anterior, procedurile naționale de omologare pentru autovehiculele care au obținut deja o omologare națională într-un alt stat membru și pentru autovehiculele care deja au fost înmatriculate într-un alt stat membru se încadrau în domeniul de aplicare al articolelor 34 și 36 TFUE. în prezent, în conformitate cu noua Directivă 2007/46/CE privind omologarea de tip, procedurile naționale și individuale de omologare sunt armonizate. Deși validitatea omologării este limitată ia statul membru care a efectuat omologarea, un alt stat membru trebuie să permită vânzarea, înmatricularea sau punerea în circulație a vehiculului, cu excepția cazurilor în care acesta deține suficiente probe pentru a considera că normele tehnice utilizate pentru acordarea omologării de tip nu sunt echivalente cu cele proprii. Autoritățile naționale pot să nu solicite certificatul de conformitate CE pentru vehicule înmatriculate anterior într-un alt stat membru, dacă certificatul de înmatriculare anterior al vehiculului respectă întru totul modelul din Directiva1999/37/CE. Cu toate acestea, autoritățile naționale pot solicita certificatul
de conformitate CE pentru vehiculele înmatriculate în prealabil în alt stat membru atunci când certificatul de înmatriculare nearmonizat nu le permite să identifice autovehiculul cu suficientă exactitate. Dacă autovehiculul nu are un certificat de conformitate CE, autoritățile naționale pot solicita prezentarea unui certificat național de conformitate; dovada de plată a TVA, dacă vehiculul este nou în sensul normelor privind TVA; un certificat de asigurare; un certificat de inspecție tehnică auto, dacă inspecția tehnică auto este obligatorie pentru toate reînmatriculările autovehiculelor înmatriculate anterior în același stat membru sau în alt stat membru. Inspecția tehnică auto înainte de înmatriculare trebuie să îndeplinească cel puțin aceleași condiții de procedură ca și omologarea caracteristicilor tehnice ale autovehiculului. Într-o hotărâre recentă, Curtea a confirmat că interdicțiile generale privind înmatricularea vehiculelor importate încalcă articolul 34 TFUE.
Din această enumerare rezultă că nu este obligatorie plata unei taxe pe poluare. Ceea ce înseamnă că impunerea unei astfel de legi nu ține cont de dispozițiile comunitare, referitoare la înmatricularea mașinii.
Articolul 36 TFUE enumeră elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier:
"Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor sau animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale";.
Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. În plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având în vedere că măsura luată de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încălcând dispozițiile normelor comunitare.
Având în vedere că Legea 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost promulgată și produce efecte directe, cu referire directă la Decizia 24 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din dosarul 9/2011, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Legislația UE se pot constata următoarele:
Legea 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză.
Normele metodologice de aplicare a Legii 9/2012 nu au relevanță atâta timp cât acestea vor fi elaborate prin Hotărâre de Guvern, ceea ce înseamnă că nu pot aduce modificări de substanță în contextul legii.
Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecată naționale în numeroase hotărâri, raportat la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute în Hotărârea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a rămas și produce aceleași efecte în mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României față de cele ce urmează să fie înmatriculate, respectiv importate.
Legea 9/2012 este în totală contradicție cu legislația UE, dar și cu legislația națională în vigoare.
Art. 4 alin. 2 din lege prevede: "Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării";.
Analizând textul acestui articol se va observa că unii sunt scutiți de plata taxei deși poluează folosind autovehiculul, pentru o perioadă nedefinită ba mai mult pot polua mai mult decât un autovehicul obișnuit, avem în vedere aici exemplul tractorului care deși poluează foarte mult este exceptat de la plata taxei.
Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nicio taxă pe poluare pot ocoli cu ușurință transferul oficial de proprietate astfel ca și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.
Un alt element de discriminare apare și față de categoria de autovehicule poluante la care face referire art. 14 din Codul Rutier, categorie necuprinsă în lege și care lasă loc de interpretări și abuzuri nejustificate, lăsând administrația locală în postura de a înregistra diferite tipuri de autovehicule pe bază de declarație, atâta timp cât art. 3 și art. 8 din Legea 9/2012 nu definește clar și această categorie.
Art. 2 lit. d conține un element de discriminare nejustificat și confuz prin precizarea "cu excepția casării și dezmembrării";. Este de notorietate că un autovehicul casat și/sau dezmembrat nu mai poate circula și, pe cale de consecință este scos din parcul auto național.
Art. 2 litera h - definirea înmatriculării este diferită față de noțiunea prevăzută de Codul Rutier, ceea ce poate produce confuzii si interpretări diferite sau arbitrare.
Art. 2 litera j și k face trimitere la legi abrogate și ilegale, contrare UE, care nu mai produc efecte și care de drept nu mai există ca referință față de legislația noastră. Trimiterea la aceste acte normative pot produce confuzii, abuzuri și erori.
Art. 11 produce o confuzie și o derută că cetățeanului și nu numai, prin trimiterea la instanța de contencios, urmată de specificația "competența potrivit legii" fără o precizare clară, imperativă. Norma este eliptică și lasă loc de interpretări mai ales din partea autorităților față de cetățean.
Art. 12 alin. (2) prevede că restituirea se va face plătitorului taxei ceea ce este ilegal deoarece autovehiculul este purtătorul taxei și nu cetățeanul. Dacă acesta a înstrăinat autovehiculul între timp, înstrăinarea s-a făcut cu tot cu taxă, iar dacă restituirea se va face celui ce a vândut autovehiculul, acesta este favorizat nejustificat față de cumpărător. Nu se justifica intervenția acestei legi într-un act de vânzare- cumpărare prin favorizarea unei părți.
Art.12 alin 3 impune un termen de prescripție care vine în contradicție cu hotărârea pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție și jurisprudența Curții Europene.
Noțiunea de apărare, din punct de vedere procesual are cel puțin doua înțelesuri semnificative.
În sens larg, prin apărare se desemnează toate mijloacele procesuale folosite de părți pentru a-și atinge scopul lor procesual; prin urmare, pe parcursul unui proces nu numai pârâtul se apară, ci și reclamantul - toate acțiunile sale încadrându-se în apărarea proprie, menită să conducă, în final, la admiterea acțiunii.
Direcția Generală a F. P. Bistrița-N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat, în esență, că taxa de poluare a fost solicitată în temeiul dispozițiilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art.1 din HG nr.686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008. Raportat la aceste dispoziții legale mai sus precizate, solicită instanței a reține că autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oara în România; taxa specială a fost achitată de către reclamant, persoană fizică care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamant, nu intră în categoria autoturismelor și autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare. Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plații taxei pe poluare pentru autoturisme și autovehicule.
În contradictoriu cu reclamanta arată și apreciază că dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu au fost și nu sunt în contradicție cu normele comunitare, scopul instituirii acesteia fiind acela de a contribui cu sumele încasate, la asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu și de asemenea nu este discriminatorie.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre, au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Nu trebuie omis faptul că în urma notificărilor emise de către Comisia Europeana către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare. Astfel noua taxa pe poluare să nu fie contrară acesteia, o prima chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementarilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului Comunitatea Europeana exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând sa adopte reglementari proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată în nota de fundamentare a noului act normativ privind taxa pe poluare s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat iar aceasta realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art.90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuat nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul 90 din Tratatul Comunității Europene și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criterii obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art.1 din OUG nr.50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de către A. F. pentru
M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Așadar, Curtea Europeana de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea Curtea Europeană de justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa pe poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este protejarea mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare de către reclamant este aceea că în realitate nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculelor deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect se arată că este relevantă decizia Curții Europene de Justiție în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag.20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată incorporat într-un autovehicul național similar.
Ori, actualul act normativ ce reglementează taxa pe poluare a cărui restituire se solicită este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care în plus pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul s-a depreciat într-o măsura mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în contradictoriu cu reclamanta se arată cu privire la comparația invocată vis-â-vis de autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea Europeana de Justiție s-a pronunțat ca o atare comparație nu este relevanta sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit
să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
Pe de altă parte se mai arată că prin noul act normativ în baza căruia a fost perceputa taxa pe poluare de la reclamant, este respectat și principiul transparentei, deoarece taxa pe poluare este așezată pe baza unor critici cunoscute de contribuabili prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii cuantumul posibil al taxei pe poluare pentru autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se mai impune a se reține și următorul aspect, respectiv corectul caracter al taxei pe poluare perceput pentru autoturisme și autovehicule și anume acela de taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări în România, iar nu o taxă pe poluare pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă pe poluare de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționează un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătește aceasta taxă pe poluare întrucât în acest caz nu mai are de a face cu o prima înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului.
În situația mai sus descrisă rezultă că reclamanta nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei pe poluare în temeiul OUG nr.50/2008 act normativ care respectă exigentele de compatibilitate cu art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, astfel că restituirea ei nu are un temei legal.
Cu privire la capătul de cerere de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de legiuitor prin disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură fiscală.
În drept s-au invocat prevederile art.115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate.
De asemenea pârâta Direcția Generală a F. P. Bistrița-N. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitate de reclamant, și a dobânzilor legale solicitate de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în fapt, prin acțiunea introductivă, reclamanta a înțeles să cheme în judecată A. F. P. a orașului N., solicitând în contradictoriu cu aceasta anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 17410/_ și restituirea sumei de 4584 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule precum și acordarea dobânzilor legale, calculate de la data plății și până la restituirea efectivă.
Este adevărat faptul că potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 9/2012,
"stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare";, în speță de
către A. F. P. Bistrița, însă precizează faptul că această taxă pe poluare, așa cum se stipulează la art. 1, alin. 2 din Legea nr. 9/2012 se constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de către A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Se mai impune ca instanța să observe faptul că potrivit art. 5, alin. 3 din Legea nr. 9/2012 "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, beneficiarul sumei de 4584 lei încasată de la reclamantă, fiind A. F. pentru
M., și nu pârâta A. F. P. N., astfel că în eventualitatea admiterii acțiunii introductive de către instanță, apreciază că numai această chemată în garanție, beneficiară și gestionară a fondului de mediu către care au fost virate și sumele reclamantei, poate să fie obligată la restituire.
Având în vedere că disp. art. 124 al. 2 Cod procedură fiscală stipulează că nivelul dobânzii este cel prev. la art. 120 al. 7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează după caz sumele solicitate de plătitor, această pârâtă a solicitat ca în cazul admiterii acțiunii introductive să fie obligată chemata în garanție și la plata dobânzilor solicitate de reclamantă, să se admită și cererea de chemare în garanție formulată de instituția noastră, în sensul de a obliga pe chemata în garanție atât la restituirea sumei de 4584 lei cât și a dobânzii legale solicitate, respectiv acordate de către instanță, precum și a cheltuielilor de judecată.
În drept invocă disp. art. 60 și urm. Cod procedură civilă, precum și toate actele normative și normele juridice enunțate.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamanta R. D.
M. a achiziționat un autoturism second-hand marca BMW dintr-un stat membru UE (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost nevoită să achite cu titlu de taxă pe poluare suma de 4.584 lei, conform chitanței seria TS8 nr.3252539/_ (f.10), sumă stabilită prin Decizia nr.17.410/_ de către pârâtă (f.9).
Examinând fondul cauzei, instanța a reținut că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Tribunalul reține că România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate
recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul art. 110 din TFUE prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 110 din TFUE precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindrii, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează
de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin disp. OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în MO, partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu disp. art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ -_ .
De asemenea, având în vedere conținutul ierarhic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu data de_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în MO partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în cazul Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de _
.
Așa cum a stabilit în mod constant CJUE, în propria sa jurisprudență, o hotărâre preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta. Curtea a mai decis că "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză"; (C 52/76, Benedettic.Munari).
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că o va admite conform dispozitivului prezentei sentințe (cu precizarea că dobânda legală se calculează conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1, art.3 din OG nr. 13/2011,
art.1535 din Legea nr.287/2009 - impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat). Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul că este lipsită de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.
Instanța va respinge cererea privind anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisii poluante, emisă la data de_ de către pârâtă, ca fiind inadmisibilă, întrucât potrivit art. 41 C.pr.fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. În speță se constată că înscrisul a cărui anulare se solicită nu întrunește caracteristicile enunțate anterior pentru a putea fi calificat drept un act administrativ fiscal, întrucât acesta nu este emis de către organul fiscal competent cu scopul stabilirii, modificării sau stingerii drepturilor și obligațiilor fiscale, reprezentând doar calculul matematic al taxei solicitate.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.
, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P., conform dispozitivului prezentei sentințe.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța va obliga pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar (f.36,37), cheltuielile reprezentând onorariu de avocat nefiind probate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta R. D. M., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. N. și în consecință:
-respinge cererea de anulare a deciziei privind stabilirea taxei pentru emisii poluante de la autovehicule nr. 17.410/_, emisă de A. F. P. N. ca fiind inadmisibilă;
-obligă pe pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantei suma de
4.584 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. N. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., și obligă chemata în garanție să restituie reclamantei suma de 4.584 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
-obligă pârâta A. F. P. N. să plătească reclamantei suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
-obligă pe chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească reclamantei suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. R. M.
