Sentința civilă nr. 1022/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1022/CA/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. V. și pe pârâta A. F. P. B., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 9 mai 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta C. V. a formulat acțiune în contencios fiscal împotriva pârâtei A. F. P. a M. B.
, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța în urma administrării probelor: să fie obligată pârâta la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autovehicule în valoare de 5.935,00 lei achitată cu chitanța seria TS4A nr. 3084209 din_ și la plata dobânzii legale prev.de O.G. nr.9/2000 Și, din_ de O.U.G.nr.13/2011 calculată de la data plății până la data restituirii efective.
Arată că, în fapt, a achiziționat un autoturism vechi înmatriculat în UE și neînmatriculat în România, iar pentru a-1 înmatricula în România a fost obligată să plătească suma solicitată a fi restituită. A achitat această sumă, conform dovezii atașate prezentei și a înmatriculat autovehiculul în România.
A formulat cerere pentru restituirea taxei, însă potrivit actului contestat cererea a fost respinsă, motivat de faptul că taxa s-a perceput legal.
Consideră că perceperea acestei taxe și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata taxei este contrara normelor comunitare.
În cauza C-402/09 Tatu vs. Statul Roman, CJUE a hotărât: "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie
cumpărate în alte state membre, iară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională.
Chiar dacă hotărârea menționată mai sus se referă la taxa de poluare și normele juridice în vigoare în perioada_ -_ (în acest mod fiind investită curtea europeană) principiile enunțate pentru aprecierea taxei ca necomunitară sunt valabile pentru taxa de poluare indiferent de data achitării acesteia.
Astfel din_ și până în prezent modul și temeiul de încasare al taxei nu descurajează cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională deoarece nu se percepe taxa pentru vehiculele achiziționate din România si deja înmatriculate în țară.
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot ñ prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii j obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale ori a produselor naționale.
Pe piața autovehiculelor de ocazie, la mâna a doua, putem aprecia fără teama de a greși că autovehiculele deja înmatriculate în România sunt asimilate "produselor naționale". Ori, indiferent de scopul urmărit, taxarea produselor importate din celelalte state membre, în timp ce tranzacțiile având ca obiect produsele naționale nu sunt supuse acestor taxe, creează o evidentă discriminare între produse, fapt ce contravine principiilor europene sus-menționate.
Așadar OUG 50/2008 contravine Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), in special articolului 110, disp. art 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene care prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Deoarece de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4) și trebuie să pună în aplicare dispozițiile comunitare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene este unanimă în acest sens: Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și
fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor Membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Așadar condiționarea înmatriculării autovehiculului de plata taxei de mediu este contrara normelor europene, astfel că în consecință solicită să se admită cererea astfel cum a fost formulată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta trebuie obligată să plătească dobânda legală în materie civilă, cu titlu de daune moratorii.
În drept, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolului 110, art. 90 par.l din Tratatul de înființare a Comunității Europene, art 15 și 148 din Constituția României, art. 124, art. 205-207 din OG 92/2003, art. 119.1 din Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aprobate prin H.G. nr.1050/2004, Legea 554/2004. În probațiune: înscrisuri.
A. F. P. a municipiului B., în calitate de pârât în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect despăgubire - restituire taxă de primă înmatriculare, reclamanta fiind C. V., în temeiul art. 115 - 118 din Codul de proc. civ. a formulat întâmpinare, față de acțiunea intentată de reclamantă, prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată, pe cale de consecință menținerea taxei speciale de primă înmatriculare achitată ca fiind legal percepută.
Arată că în fapt, reclamanta a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al UE și pentru a-l înmatricula în România a fost nevoită să achite taxa de primă înmatriculare în temeiul dispozițiilor art. 214A1 -214A3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Reclamanta susține că dispozițiile în baza cărora a fost încasată taxa sunt în contradicție cu prevederile ari 90 din Tratatul Comunității Europene. Se arată de asemenea că în cauză se impunea a se constata aplicarea dispozițiilor constituționale prevăzute de art.148, prin care se statuează că prevederile internaționale ce reglementează activități economice în interiorul spațiului U.E. și la care România a aderat se aplică în regim prioritar față de reglementări interne atunci când se constată că acestea sunt contrare.
În susținerea tezei privind încălcarea de către norma internă, în baza căreia s-a calculat și prelevat taxa pe poluare din patrimoniu reclamantei, prin obligarea acesteia la plată, arată reclamanta că este discriminatorie, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și înmatriculate în România, odată cu introducerea acestora în parcul auto național.
În concluzie reclamanta consideră că taxa percepută este ilegală și discriminatorie și solicită restituirea ei.
În contradictoriu cu susținerile reclamantei, se apreciază că taxa de primă înmatriculare achitată de către reclamantă, a fost corect percepută conform prevederilor ari 214A1 - 214A3 din Legea y nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborate cu prevederile art. 31A1 - 31A2 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a 571/2003, întrucât autovehiculul achiziționat de reclamantă s-a înmatriculat pentru prima oară în România; autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România; taxa specială a fost achitată de către reclamantă, care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamantă nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi: vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifică și tehnică.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamantă, era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule(taxa de primă înmatriculare).
În contradictoriu cu reclamanta arată că prevederile 214A1 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Este bine cunoscut faptul că art. 90 din Tratatul C.E., reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar din conținutul art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene unde se arată că "niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule(taxa de primă înmatriculare) percepută și de la reclamantă nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, ci ea a fost aplicată tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în România.
Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto s-a plătit cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu normă de poluare mare ( de menționat ca de la_ nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1._ și a celor cu Euro 2).
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculul.
Pe de altă parte solicită să se rețină și următorul aspect, respectiv corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru ca în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătea această taxă specială întrucât în acest caz nu mai este o primă înmatriculare ci doar o schimbare a proprietarului.
În situația în cauză rezultă că reclamanta nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de primă înmatriculare.
De precizat este că în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsura ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are în vedere faptul că înainte de toate taxa specială reglementată de Codul fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante. Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei Europene, Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxare care să urmărească promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului.
Menționează că începând cu data de_ a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate dispozițiile art. 2141 - 2143 din Codul fiscal. Pentru punerea în aplicare a actului normativ prin H.G. nr. 686/2008 au fost adoptate Norme metodologice de aplicare .
La art. 11 din O.U.G.nr.50/2008 se arată că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada_ -_, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Procedura de restituire este reglementată în art. 6 din Normele metodologice, unde se carată că atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
Acestea sunt argumentele pentru care apreciază că taxa pentru primă înmatriculare a fost corect percepută de la reclamantă și ca atare nu se impune restituirea ei.
De asemenea în contradictoriu cu reclamanta, arată că dispozițiile legale cuprinse în Codul fiscal român, respectiv art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003, modificat și completat, nu contravin dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Un aspect de asemenea important de reținut este faptul că până la această dată Curtea de Justiție a C.E., nu a stabilit printr-o decizie pronunțată în cadrul procedurii de infrigement, în baza art. 226 și 227 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană că România prin instituirea în Codul V" fiscal a taxei auto de primă înmatriculare și- ar fi încălcat obligațiile care-l incubă ca stat membru în virtutea tratatului, care include și obligația de a înlătura orice barieră de natură fiscală sau vamală, sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulației bunurilor în spațiu comunitar și că în consecință s-ar fi încălcat art. 90 din tratat.
Cu privire la petitul reclamantei de a se restitui odată cu taxa de poluare și dobânda legală, învederează că: art.9 din O.G, nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Conform Cap.1. pct.1. și urm. din Ordinul nr. 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
Reclamanta a solicitat acordarea de dobânzi calculate de la data plății taxei, însă consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1088, alin. 2 din Codul civil, dobânda cuvenindu-se din ziua introducerii cererii de chemare în judecată.
Concluzionează prin a arăta că taxa specială de primă înmatriculare percepută de la reclamantă s-a făcut de către organele fiscale în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare nu se impune restituirea ei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamanta C. V. a achiziționat un autoturism second-hand marca Ford Maverick dintr-un stat membru UE (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite cu titlu de taxă de primă înmatriculare suma de 5.935 lei, conform chitanței seria TS4A nr.3084209/_ (f.4).
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că prin cererea înregistrată la AFP B. sub nr.18593/_ (f.19), reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare pentru autovehicule achitată cu ocazia înmatriculării unui autoturism cumpărat din alt stat membru UE, taxă în sumă de 5.935 lei.
Pârâta A. F. P. B., prin adresa nr.23699/01/_ (f.19), a comunicat reclamantei că această taxă a fost încasată legal, astfel că nu poate fi restituită.
În cauza conexată Nâdasdi și Nemeth s-a decis că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat, Curtea de Justiție arătând că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile
constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H.G. nr. 686/2008.
Tribunalul constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art. 2143 C.fisc), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Tribunalul reține astfel, că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministere danois des impots et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Akos Nădasdi și Iîona Nemeth parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de O.U.G. nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Tribunalul reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident
contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 218 alin.2 Cod proc. fiscală, tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. și în consecință o va obliga pe pârâta A. F. P. B. la restituirea sumei de 5.935 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și la plata dobânzii legale de la data plății taxei până la data restituirii efective, calculată conform art. 3 alin.3 din O.G. nr.9/2000, art.3 din O.G. nr.13/2011, combinat cu art.1535 din Legea nr.287/2009, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat.
Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul că este lipsită de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta A. F. P. a municipiului B. va fi obligată să plătească reclamantei suma de 339,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat (f.16,17,18).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. și în consecință:
-obligă pe pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantei suma de 5.935 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
-obligă pe pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantei suma de 339,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. R. M.
