Sentința civilă nr. 1023/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1023/CA/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. V. și pe pârâta A. F. P. B., având ca obiect despăgubire restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 9 mai 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul B. V. a formulat acțiune împotriva Administrației F. P. B. prin care solicită instanței să oblige pârâta la anularea Deciziei 10205 din data de_ emisă de A. F.
P. a comunei Uriu precum și obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare achitată în cuantum de 3.419 lei, actualizată cu dobânda legală.
Arată că în fapt, a achiziționat autoturismul marca Audi, fabricat în anul 1993, nr. de identificare WAUZZZ8CZPA23852I, seria carte de identitate nr. H.610.077 și a fost obligat să achite în România suma de 3.419 lei reprezentând taxă poluare.
Detaliază mai jos motivele pentru care consideră faptul că această taxă este abuzivă, discriminatorie și ilegală.
Constituția României prevede expres că de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără al lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă, acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte! proceduri constituționale.
Taxa specială de poluare - Potrivit art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal și pct.31 ind.1 - 31 ind.2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art.90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite" interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare;
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge prin aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Articolul 3 lit. a și c din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede expres eliminarea taxelor vamale între statele membre și interzice instituirea de cote vamale pentru anumite produse comercializate între statele membre ale Uniunii Europene.
Curtea Europeană de Justiție, a stabilit într-o decizie din 1974 că toate regulile comerciale instituite de statele membre care au capacitatea de a împiedica, direct sau indirect, în fapt sau potențial, comerțul intercomunitar sunt considerate măsuri echivalente cotelor vamale, în speța de față taxa specială de primă înmatriculare, ceea ce contravine prevederile Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.
Sub incidența acestei taxe intră toate autovehiculele ce nu au mai fost înmatriculate în România, păstrându-se astfel conceptul de "taxă de primă înmatriculare", instituit inițial prin prevederile art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, dovedite a fi nelegale. O.U.G. nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru
autovehicule este în continuare discriminatorie și ilegală, menținând nelegalitățile cu privire la vechea taxă de primă înmatriculare. Noua reglementare care vizează suspendarea aplicării taxei de poluare pentru un an de zile în cazul autovehiculelor noi nu face altceva decât să demonstreze că discriminarea se menține, doar că autovehiculelor second hand din România, deja înmatriculate - pentru care nu se achită taxa la reînmatriculare, li se adaugă o nouă categorie scutită de taxă, cea a autovehiculelor noi. în continuare pentru autovehiculele second hand înmatriculate în alte state ale Uniunii și reînmatriculate apoi în România se percepe taxa.
Tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare - Prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Constituția României prevede expres faptul că toți cetățenii sunt egali în fața legii, dar prin introducerea acestei taxe speciale se creează o discriminare pozitivă celor care achiziționează autoturisme deja înmatriculate în România.
Din analiza aplicării acestei taxe, rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută, fapt ce încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art.16 alin.1 din constituție, prin tratamentul discriminatoriu"..
Nu pot exista deosebiri în funcție de locul unde a fost înmatriculată mașina.
Taxa de poluare se percepe pentru o mașină second hand înmatriculată în UE și reînmatriculată în România. Dar această regulă nu este valabilă și pentru o mașină identică ce a fost înmatriculată în România, care este vândută din nou. Prin urmare algoritmul rațiunii pentru care taxa de primă înmatriculare a fost dovedită a fi nelegală se păstrează întrutotul și în ceea ce privește taxa de poluare.
Astfel, O.U.G. nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule implică o discriminare între mașini identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care în Tratatul privind constituirea Comunității Europene interzice categoric astfel de discriminări.
Prin noua taxă se încalcă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne. Dacă alegem două mașini de aceeași marcă, același model, la fel de vechi, dar una provenind din România, alta din oricare altă țară membră vom constata instantaneu diferența. Pentru prima nu se va plăti taxa de poluare la reînmatricularea ei, în timp ce pentru cea de-a doua se va percepe această taxă. Acest fapt încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art.16 alin.(1) din Constituție, privind tratamentul discriminatoriu (diferențiat) aplicat.
Mergând mai departe, constată că art.25 al Tratatului privind constituirea Comunității Europene prevede: "între statele membre sunt strict interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal." Articolul 28 CE prevede: "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent."
Conform art.90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne
de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Nici noua ordonanță nu ține seama de jurisprudența Curții Europene, care consacră interzicerea oricăror taxe cu efect echivalent, iar taxa de poluare introdusă în România constituie o taxă cu efect echivalent interzisă de articolele 23 CE și 25 CE.
Din jurisprudența Curții rezultă incompatibilitatea acestui sistem de taxare cu art.90 CE, dacă nu cumva este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă efecte "discriminatorii".
Din analiza aplicării acestei taxe, rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele înmatriculate deja în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută, fapt ce încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art.16 alin.(1) din Constituție, prin tratamentul discriminatoriu"... Nu pot exista deosebiri în funcție de locul unde a fost înmatriculată mașina.
Taxa de poluare se percepe pentru o mașină second-hand înmatriculată în UE și reînmatriculată în România. Dar această regulă este valabilă și pentru o mașină identică ce a fost înmatriculată în România, care este vândută din nou. Prin urmare, algoritmul rațiunii pentru care taxele de primă înmatriculare a fost dovedită a fi nelegală se păstrează întrutotul și în ceea ce privește taxa de poluare.
Astfel, O.U.G nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule implică o discriminare între mașini identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care Tratatul privind constituirea Comunității Europene interzice categoric astfel de discriminări.
Așadar, rostul reglementării CE este de a interzice discriminarea fiscală între produse importate și de cele similare autohtone. Or în Romania-stat membru EU-nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară iar apoi reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare si înmatriculate în România după aducerea acestora aici. Dispozițiile imperative ale Tratatului CE se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare (aici intră evident și taxa de poluare, pentru că se percepe cu ocazia primei înmatriculări în România) pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor-adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă dintr-o jurisprudență și se constată că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care reprezintă o taxă specială de înmatriculare (aici intră și taxa de poluare, percepută cu ocazia primei înmatriculări în țară) propriu-zisă constituie o taxă cu efect echivalent în sensul articolelor 23 CE si 25 CE (a se vedea în special, hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.l-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.l-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, Nâdasdi- Nemeth).
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05,încă nepublicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nâdasdi et Nemeth, citată anterior, punctul 45).
De asemenea în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (a se vedea hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigel, C- 387/01, Rec.p. 1-4981, punctul 66 și jurisprudența citată, precum și Nâdasdi și Nemeth, citată anterior, punctul 46).
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Diferența de aplicare a taxei de poluare demonstrată în modul arătat introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în tara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 par. 1 din Tratat și conchidem că prin introducerea taxei de poluare pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Taxa specială pentru autoturisme ca taxă de mediu- Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu va putea fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de ^dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculul. Autoturismul care face obiectul prezentei cauze îndeplinește normele de poluare EURO 3, iar în piața din România se tranzacționează și se înmatriculează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EUR01, sau EUR02, fără plata vreunei taxe de înmatriculare. Mai mult în prețul carburantului este introdusă o taxă de poluare iar in legislație tuturor statelor membre ale Uniuni Europene nu există o prevedere similară, care să condiționeze înmatricularea autoturismelor de plata vreunei taxe speciale sau
de mediu.
Conceptul de înmatriculare continuă- Conceptul de înmatriculare continuă prevăzut de art. 11 alin 3 din Legea 49/2006 modificată prin OUG 63/2006 are relevanță în acesta cauză deoarece prin aceasta se stabilește faptul, că odată
înmatriculat un autoturism, la înstrăinările ulterioare se va proceda doar la transcrierea dreptului de proprietate asupra dobânditorului, fiind prin urmare permanent în circuitul civil sau comercial din România transmițându-se doar dreptul de proprietate. Prin acest concept s-a eliminat operațiunea de radiere- înmatriculare, autoturismul fiind înscris permanent în Registrul Național al Vehiculelor înmatriculate în România, pe numele proprietarilor succesivi. Astfel autoturismul fiind înmatriculat într-un stat UE,-fiind în circuitul civil și comercial comunitar - dreptul de proprietate dobândit asupra acestui autoturism nu poate fi decât deplin- posesia, folosința, dispoziția. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de primă înmatriculare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitor la libera circulație a mărfurilor.
Pe de altă parte, un alt motiv de inaplicabilitate al OUG nr.50/2008 este legat de împrejurarea că acest act normativ tinde să modifice Codul Fiscal, după cum reiese din prevede art. 14 alin 2 al ordonanței: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 214 ind.1-214 ind.3 din Legea nr. 517/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al România, Partea l, nr 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Văzând modificarea și completarea Codului Fiscal -prevederile art.4 alin 1 Cod Fiscal, constatăm în ce modalitate acesta poate fi modificat: "Prezentul cod se modifică și se completează numai prin lege, promovata, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege".
Constatăm că prevederile ordonanței vor fi inaplicabile.
Pentru aceste motive solicită admiterea acțiunii și anularea Deciziei_ precum și obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare achitată în cuantum de
3.419 lei,actualizata cu dobânda legala.
În drept: art.7,8 din Legea nr.554/2004.
Direcția Generala a F. P. Bistrița-Năsăud în numele Administrației F.
P. B., în calitate de pârâtă, și în conformitate cu prevederile art.115-118 C.procedură civilă, a formulat întâmpinare față de acțiunea intentată de către reclamantul B. V., având ca obiect contestație act administrativ fiscal -restituire taxă poluare, prin care a solicitat: respingerea acțiunii formulate de către reclamant ca fiind neîntemeiată, și pe cale de consecință nedispunerea restituirii sumei solicitate la restituire achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare și nici dobânda legală aferentă solicitată.
A arătat că prin acțiune reclamantul a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea actului administrativ atacat precum și obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare, actualizată cu dobânda legala calculată până la data restituirii efective.
S-a arătat în acțiune că reclamantul a fost obligat în vederea înmatriculării în România a unui autovehicul rulat, la plata unui cuantum bănesc, sumă achitată cu titlu de taxă de poluare, aspect ce rezulta și din documentul justificativ de plată anexat cererii introductive și că în opinia sa, taxa este prelevată cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar, respectiv cu încălcarea art. 90(art.110) din Tratatul
Comunității Europene. Se arată de asemenea că în cauză se impunea a se constata aplicarea dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 148 alin. 2), prin care se statuează că prevederile internaționale ce reglementează activități economice în interiorul spațiului U.E și la care România a aderat se aplică în regim prioritar față de reglementări interne atunci când se constată că acestea sunt contrare.
În susținerea tezei privind încălcarea de către norma interna, în baza căreia s-a calculat și prelevat taxa de poluare din patrimoniu reclamantului, prin obligarea acestuia la plată, arată reclamantul că aceasta este discriminatorie, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, odată cu introducerea acestora în parcul auto național.
În concluzie reclamantul consideră că taxa percepută este nelegală și solicită restituirea ei.
În fond, arată în contradictoriu cu reclamantul, că în special pentru motivele de mai jos, temeiul legal, respectiv O.G 50/2008 în baza căreia a fost percepută taxa ce face obiectul petitului de restituire este temeinică și legală si pe cale de consecință aceasta nu se impune a fi restituită.
Astfel odată cu preambulul O.G 50/2008, respectiv prin art. 1 alin. 1) din actul normativ, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la Bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării unor proiecte și programe necesare protecției mediului.
Rezultă deci fără echivoc că instituirea și perceperea taxei de poluare are drept scop final, îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Scopul arătat mai sus deși la o prima citire ar putea să pară nerelevant față de criticile aduse textului legal, este de o vădită importanță, căci, dat fiind scopul actului normativ, acesta stabilește și criteriile ce trebuiesc avute în vedere la momentul determinării prin calcul matematical al întinderii taxei pentru fiecare autovehicul în parte. Astfel după cum se poate observa sunt importante emisiile de noxe toxice precum și cele de dioxid de carbon iar nu valoarea de facturare, criterii pe deplin în conformitate cu obiectivul de protejare a mediului.
În aceeași ordine de idei, arată că O.G 50/2008, este în deplină conformitate cu principiile jurisprudenței europene, prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață și care în măsura în care sunt apreciate incorecte pot fi contestate de contribuabilul plătitor.
Obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art. 4 din O.G 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.
Potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa de poluare se aplica nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate, legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabila în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în România.
Conform susținerilor reclamantei, textul de lege analizat este în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratat, susțineri care în opinia noastră sunt netemeinice după cum urmează.
Conform dispozițiilor comunitare invocate se interzice (art. 25) între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. De asemenea se interzice (art.28) între statele membre instituirea unor restricții cantitative la import, precum și orice măsuri cu caracter echivalent.
Art .90 paragraf 1 din Tratat arată că, nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Cu privire la analiza privind încălcarea art. 25 din Tratat apreciază că o vitală importanță o are stabilirea naturii juridice a taxei de poluare, or, acest aspect a fost lămurit cu ocazia acțiunilor preliminare formulate de HJDU-Bihar Birosag și Bacs Kskun Megyei Birosag în cauzele reunite C-19012005 Nadasdi și C-33312005 Nemeth, în sensul că atâta timp cât nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui sta ci pentru înregistrarea acestuia, în vederea punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din tratat.
În aceste condiții apreciază că instanța de fond nu poate primi ca fondate, susținerile reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat, taxa de poluare nefiind percepută pentru că autovehiculul a trecut frontiera.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat, susținut, apreciază că nu este fondată.
Astfel că jurisprudența internațională a statuat că sunt măsuri cu efect echivalent și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea.
Față de această statuare, apreciază că atâta timp cât O.U.G 50/2008, nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu caracter echivalent nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producție internă cât și cea externă.
În fine, o reală critică adusă atât de reclamant cât și de alți justițiabili care s-au adresat instanțelor de judecată în vederea restituirii sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, este cea încălcării de către actul normativ intern în discuție, a stipulațiilor cuprinse în art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Față de această încălcare arată următoarele:
Jurisprudența internațională, respectiv CJEC, a concluzionat cu referire la modul de interpretare a art.90 din Tratat, că prin acesta se interzice o taxă de poluare percepută cu ocazia unei prime înmatriculări, numai în măsura în care valoarea taxei determinată exclusiv, prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere a poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, astfel încât, atunci când se percepe pentru autoturisme second hand importate din state membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second -hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Astfel, raportat la cele de mai sus, se poate constata, că în înțelesul art. 6 din
O.U.G 50/2008, determinarea taxei de poluare se realizează, pe baza unor criterii obiective - gen tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punct de vedere a poluării, or, conform anexei 4 a aceluiași act normativ rezultă că determinarea se face luându-se în considerare și deprecierea autoturismului.
Față de cele de mai sus apreciază că actul normative în baza căruia reclamantul a fost obligat în vederea înmatriculării la plata unei taxe de poluare, nu încalcă prevederile din tratat invocate de reclamant prin acțiunea introductivă, astfel că pe cale de concluzie apreciem acțiunea ca fiind neîntemeiată.
În cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei, așa cum a fost reglementată de Codul fiscal, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are in vedere faptul ca înainte de toate taxa specială reglementată de Codul fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante.
Prin urmare apreciază că dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul discriminării fiscale, motiv pentru care solicităm instanței de judecata să respingă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei achitată, actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății până la data restituirii efective.
Consideră că cererea reclamantului este nefondată și nelegală, acordarea dobânzilor contravine art. 10, alin. 1 din O.G. nr. 13/2010, unde se prevede că "dobânzile percepute sau plătite de Banca Naționala a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni CE.O - SA, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice".
De asemenea, nu în ultimul rând solicită să se aibă în vedere că particularii, cărora le-a fost impusă taxa pe poluare, pot în conformitate cu art.12 alin.3) din L.9/2012, să solicite pe cale administrativă "Taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termenul de prescripție prevăzut de legea fiscală, pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi."
Pe cale de consecință, în subsidiar, în măsura în care se vor aprecia întemeiate susținerile reclamantului, solicită să se dispună admiterea cererii doar în parte, în sensul acordării sumelor solicitate doar până la concurența diferenței între taxa deja achitată și taxa aplicabilă conform L.9/2012.
Direcția Generală a F. P. Bistrița-Năsăud, în calitate de pârâtă, în dosarul cu nr. de mai sus, și în conformitate cu prevederile art. 60-63 C.procedură civilă a formulat cerere de chemare în garanție a Administrație F. pentru M., prin care solicită obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitată de
reclamant, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă, pentru considerentele de mai jos.
În fapt, arată că prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei A.
F. P. Năsăud, la restituirea taxei de poluare, actualizată cu dobânda legala, calculată de la data încasării și până la data restituirii efective.
Se mai arată de către reclamant că taxa este prelevată cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar, respectiv cu încălcarea art. 90(110) din Tratatul Comunității Europene.
În concluzie reclamantul consideră că taxa percepută este nelegală și solicită restituirea ei.
La art. 1, alin. 1) din O.U.G NR. 50 /2008 se arată că prezenta ordonanță de urgență se stabilește cadru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare, taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Art. 5 alin. 1) din O.U.G NR. 50/2008 prevede că "Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă" iar la art. 7 din același act normativ se arată că "Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Din dispozițiile legale antemenționate rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor O.G 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este Administrație F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4) din O.U.G 50/2008, unde se arată că "Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul B.
V. a achiziționat un autoturism second-hand marca Audi dintr-un stat membru UE, pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite cu titlu de taxă pe poluare suma de
3.419 lei, conform chitanței seria TS5 nr.5892685/_ (f.6).
Examinând fondul cauzei, instanța a reținut că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Tribunalul reține că România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul art. 110 din TFUE prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 110 din TFUE precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindrii, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul
de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această
privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin disp. OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în MO, partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu disp. art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ -_ .
De asemenea, având în vedere conținutul ierarhic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu data de_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în MO partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în cazul Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de _
.
Așa cum a stabilit în mod constant CJUE, în propria sa jurisprudență, o hotărâre preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta. Curtea a mai decis că "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește
interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză"; (C 52/76, Benedettic.Munari).
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că o va admite conform dispozitivului prezentei sentințe (cu precizarea că dobânda legală se calculează conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1, art.3 din OG nr. 13/2011, art.1535 din Legea nr.287/2009 - impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat). Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul că este lipsită de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.
, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P., conform dispozitivului prezentei sentințe. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. V. , în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. și în consecință:
-obligă pe pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 3.419 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., și obligă chemata în garanție să restituie reclamantului suma de 3.419 lei reprezentând taxă de poluare și
să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. R. M.
