Sentința civilă nr. 1031/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1031/CA/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul I. M. A. și pe pârâta A. F. P. B., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 9 mai 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul I. M. A. a formulat acțiune în contencios fiscal, prin care a chemat în judecată pe pârâta A.
F. P. a O. B., pentru ca, prin hotărârea ce o se va pronunța în urma administrării probelor: să fie obligată pârâta la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitate, în sumă de 5813 lei precum și dobândă legală, calculată de la data plații taxei, până la data restituirii efective.
În motivare arată că în fapt, a achiziționat un autoturism vechi înmatriculat în UE și neînmatriculat în România, iar pentru a-1 înmatricula în România a fost obligat să plătească suma de 12367 lei.
A achitat această sumă, conform chitanței anexate și a înmatriculat autoturismul în România, așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare. Din suma achitată i s-a restituit suma de 3200 lei.
A formulat cerere pentru restituirea acestor taxe, însă potrivit actului contestat cererea a fost respinsă, motivat de faptul că taxa specială s-a perceput legal.
Consideră că perceperea acestei taxe, prev de art. 214" -2143 din Legea 571/2003, este contrară dreptului comunitar-încălcându-se principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne atât timp cât pentru un autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe această taxa la reînmatriculare, schimbarea proprietarului și deci nu pot fi aplicabile în dreptul intern, contravenind disp. art. 90 par.l din Tratatul de înființare a Comunității Europene, art 148 din Constituția
României, Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană- ratificat prin Legea 157/2005 și prin urmare perceperea acestei taxe este ilegală.
Astfel conform art. 90 Par.l din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare. Potrivit art. 148 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din alin 2.
De asemenea, conform hotărârii CJE in cauza Weigel(2004), obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicare de impozite interne discriminatorii.
Prin Deciziile pronunțate de CJE în cauzele Costa/Enel(1964) și Simmenthal(1976) CJE a statuat ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare in mod direct daca acestea contravin normelor interne.
Așa cum rezultă din interpretarea art.2141 -2143 din Codul Fiscal pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în România nu se percepe nici un fel de taxă dar se percepe o astfel de taxa pentru cele deja înmatriculate în alte state comunitare și reînmatriculate în România, prin urmare se încalcă astfel principiul liberei circulații a mărfurilor -adică se dezavantajează direct sau indirect autoturismele din celelalte state membre UE în competiție cu cele similare autohtone, rezultând că perceperea acestei taxe este nelegală.
Așadar conform celor expuse perceperea taxei de prima înmatriculare este contrara dreptul comunitar, deci nelegala si se impune restituirea acestuia către subsemnatul reclamant.
Nu i se poate refuza restituirea acestei sume, întemeiat pe disp. OUG 50/2008.
Această sumă trebuie să-i fie restituită, deoarece a fost percepută în temeiul unei legi contrare normelor comunitare, OUG 50/2008 neputând reglementa o situație juridică ce și-a produs efectele anterior intrării ei în vigoare-de altfel această lege nu arată că această diferență nu se va restitui.
Astfel, la data declanșării acestui litigiu de drept contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului "tempus regit actum" normele de drept material din Legea 571/2003, respectiv art. 2141 -2143 din lege. De asemenea plata taxei de primă înmatriculare, a fost efectuată și reglementate sub incidența normelor fiscale vechi și abrogate prin OUG 50/2008 precum și apreciate ca fiind contrare normelor comunitare în asemenea ipoteză se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus și aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acesteia.
Prin urmare pârât nu poate avea un temei legal pentru nerestituirea unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat în mod nelegat taxa specială.
Din dispoziția de respinge cererea de restituire a restului taxei speciale încasate ar rezulta practic că efectele OUG 50/2008 retroactivează și situațiilor juridice ivite
anterior intrării in vigoare a acesteia și se validează prin această aplicare retroactivă dispozițiile constatate ca nelegale din Legea 571/2003.
Având în vedere că taxa specială a fost achitată în temeiul și în timpul unei norme legale contrare normelor constituționale și comunitare, că dreptul de restituire a taxei încasate nelegal s-a născut în chiar momentul achitării taxei, că temeiul(înmatricularea autoturismului) perceperea taxei au avut loc până la data intrării în vigoarea a OUG 50/2008 fac inaplicabile dispozițiile acestei ordonanțe situațiilor juridice intervenite anterior adoptării acesteia, conform principiului neretroactivității legii consacrat constituțional de art. 15 alin 2 din legea fundamentală și art. 1 din Codul civil.
Mai mult, chiar art. 4 din OUG 50/2008 prevede că momentul datorării taxei de mediu instituită este "cu ocazia primei înmatriculări în România". Insă subsemnatul am înmatriculat autoturismul în data de_ . A încasa sau reține o taxă prevăzută a se percepe cu ocazia înmatriculării, deși înmatricularea s-a produs înseamnă ca efectele acestei norme să retroactiveze. Practic toate autovehiculele înmatriculate în România, indiferent de momentul înmatriculării (probabil și cele din 1990) ar trebui- în această concepție -supuse taxei de mediu.
Normele legale incidente raportului juridic dintre părți -de restituire a taxei sunt cele de la data achitării taxei(acesta fiind momentul nașterii dreptului de restituire a taxei percepute nelegal) sau cel târziu de la data formulării cererii de restituire-indiferent că între timp acestea au fost abrogate sau li s-a dat o altă formă.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta trebuie să îi achite folosul nerealizat respectiv dobânda legală.
În drept, art. 90 par.l din Tratatul de înființare a Comunității Europene, art. 110 TFUE, art 15 și 148 din Constituția României, Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană-ratificat prin Legea 157/2005, art. 205-207 din OG 92/2003, art. 2141 -2143 din Legea 571/2003, Legea 544/2004^ OUG 50/1998, art._ C.civ., OG 9/2000, OG 13/2011.
Direcția Generala a F. P. Bistrița-Năsăud, în numele pârâtei Administrației F. P. a orașului B., în temeiul art. 115 - 118 din Codul de proc. civ. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței de judecata să respingă ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul I. M. A., pentru motivele de mai jos:
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a suferit de la data intrării în vigoare mai multe modificări și completări prin acte normative. Astfel prin legea nr. 343/2006 Codul fiscal a fost modificat și completat, dispozițiile intrând în vigoare începând cu data de_ . Prin legea menționata au fost introduse art. 2141 - 2143, unde se reglementează o obligație fiscală de plată, denumită "taxă specială", stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei.
Reclamantul consideră că obligarea la plata taxei speciale la momentul înmatriculării în România a autovehiculelor constituie o încălcare a Tratatului Comunității Europene, taxa fiind nelegală.
Arată instanței de judecată că potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa specială s-a datorat cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în România.
Reclamantul arată că dispozițiile legale ce reglementează taxa specială au fost adoptate cu nerespectarea dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, unde se arată că "niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acestea.
Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare ( de menționat că de la_ nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la_ și a celor cu Euro 2).
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeana sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeana și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculul.
De precizat că în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeana nu a contestat niciodată instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației romanești cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are în vedere faptul că înainte de toate taxa specială reglementată de Codul fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante. Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei Europene, Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxare care să urmărească promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului.
Prin urmare, dispozițiile cuprinse în art. 2141- 2143 din Codul fiscal au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, motiv pentru care solicită instanței de judecată să respingă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul I. M. A. .
Menționează că începând cu data de_ a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care
au fost abrogate dispozițiile art. 2141 - 2143 din Codul fiscal. Pentru punerea în aplicare a actului normativ prin H.G. nr. 686/2008 au fost adoptate Norme metodologice de aplicare .
La art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 se arată că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada_ -_, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Procedura de restituire este reglementată în art. 6 din Normele metodologice, unde se arată că atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa plătită.
Față de dispozițiile legale de mai sus, rezultă ca legiuitorul a hotărât restituirea doar în parte a taxei speciale achitată in perioada_ -_, astfel că acțiunea reclamantului, prin care se solicită restituirea în întregime a taxei achitate, este neîntemeiata.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale în cuantum de 5813 lei, precum și a dobânzilor legale calculate până la restituirea efectivă.
Consideră că cererea reclamantului este nefondata și nelegală.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Analizând pe fond actele și lucrările dosarului
instanța constată că reclamantul I. M. A. a achiziționat un autoturism marca Ford, importat din Spania (stat-membru al UE), pentru care a achitat taxa de prima înmatriculare în sumă de 5.813 lei, cu chitanța seria TS1, nr.1254280/_, emisă de către A.
F. P. B. (f.4), din care suma de 2.273 lei i-a fost restituită reclamantului de către pârâtă (f.22).
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
În cauza conexată Nâdasdi și Nemeth s-a decis că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat, Curtea de Justiție arătând că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea
reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H.G. nr. 686/2008.
Tribunalul constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art. 2143 C.fisc), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Tribunalul reține astfel, că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministere danois des impots et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Akos Nădasdi și Iîona Nemeth parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de O.U.G. nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Tribunalul reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 218 alin.2 Cod proc. fiscală, tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamantul I. M. A., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B.
, și în consecință o va obliga pe pârâta A. F. P. B. la restituirea sumei de 3.540 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare (rămasă nerestituită), precum și la plata dobânzii legale de la data plății taxei până la data restituirii efective, calculată conform art. 3 alin.3 din O.G. nr.9/2000, art.3 din O.G. nr.13/2011, combinat cu art.1535 din Legea nr.287/2009, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat.
Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamantul prin faptul că este lipsit de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei, constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul I. M. A. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. și în consecință:
-obligă pe pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 3.450 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare și să plătească reclamatului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. R. M.
