Sentința civilă nr. 1033/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1033/CA/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. O. și pe pârâtele D. G. A F. P. B. -N. și A.
P. N., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare. La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 9 mai 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul R. O. a formulat acțiune în contencios administrativ, prin care a chemat în judecată pe pârâtele D.
a F. P. B. -N. și A. F. P. a O. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în urma administrării probelor, să se dispună: anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.7598 din_ emisă de AFP N. și a actului administrativ fiscal nr. 31491 din_, emis de către AFP N. și D. G. a F. P. B. -N. ; obligarea pârâtelor în solidar să restituie suma de 5327 lei achitată de reclamant prin chitanța seria TS6 nr.0845409 din_ cu titlu de taxă pe poluare; obligarea pârâtelor în solidar la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plații și până la restituirea efectiva a taxei achitate; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că, în fapt, în cursul anului 2010, a achiziționat un autovehicul marca AUDI, cu nr. de identificare WAUZZZ4BZXN082362.
Pentru înscrierea în circulație a acestui autoturism i s-a solicitat de către autoritățile Statului Român achitarea unei taxe pe poluare pentru autovehicule, sens în care i s-a emis Decizia nr.7598 din_ de către A. F. P. a orașului N. .
Ulterior emiterii acestei decizii, prin chitanța seria TS6 nr. 0845409 a achitat suma de 5327 lei, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule.
Întrucât a apreciat că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită în baza dispozițiilor O.U.G.50/2008 contravine prevederilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene (art. 90) și art. 148 din Constituția României, iar suma percepută cu titlu de taxă în cuantum de 5327 lei nu este datorată în mod legal, a solicitat AFP N. și DGFP BN în mod respectuos restituirea acestei sume.
În concret, a apreciat că prin achitarea sumei de 5327 lei cu titlu de taxă pe poluare s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate din alte state membre ale Uniunii Europene față de produsele interne, având în vedere faptul că autoturismul pentru care s-a achitat taxa pe poluare provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene trebuind să aibă același regim fiscal ca și un autoturism înmatriculat în România.
Din nefericire însă, prin adresa nr. 31491 /_ cererea sa de restituire a taxei pe poluare a fost respinsă cu motivarea că această taxă a fost încasată legal.
Față de această împrejurare a fost nevoit să se adreseze instanței judecătorești, solicitând anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule din_ emisă de AFP N. și a actului administrativ fiscal nr.31491 din_, emis de către AFP N. și D. G. a F. P. B. -N., obligarea pârâtelor în solidar să restituie suma de 5327 lei achitată de reclamant prin chitanța seria TS6 nr.0845409 din_ cu titlu de taxă pe poluare, obligarea pârâtelor în solidar la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plații și până la restituirea efectiva a taxei achitate și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene și art. 148 din Constituția României.
D. G. a F. P. B. -N., în nume propriu, și în numele Administrației F. P. N., în calitate de pârâte, în dosarul cu nr. de dosar_ de mai sus, și în conformitate cu prevederile art.115-118 C.procedură civilă, a formulat întâmpinare față de acțiunea intentată de către reclamantul R. O., având ca obiect contestație act administrativ fiscal -restituire taxă poluare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamant ca fiind neîntemeiată, și pe cale de consecință nedispunerea restituirii sumei solicitate la restituire achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare și nici a dobânzii legale aferente solicitată.
Arată că prin acțiune reclamantul a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea actului administrativ atacat precum și obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare, actualizată cu dobânda legala calculată până la data restituirii efective.
Se arată în acțiune că reclamantul a fost obligat în vederea înmatriculării în România a unui autovehicul rulat, la plata unui cuantum bănesc, sumă achitată cu titlu de taxă de poluare, aspect ce rezulta și din documentul justificativ de plată anexat cererii introductive.
Mai arată reclamantul în susținerea acțiunii introductive că, în opinia sa, taxa este prelevată cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar, respectiv cu încălcarea art. 90(art.110) din Tratatul Comunității Europene. Se arată de asemenea că în cauză se impunea a se constata aplicarea dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 148 alin. 2), prin care se statuează că prevederile internaționale ce reglementează activități economice în interiorul spațiului U.E și la care România a aderat se aplică în regim prioritar față de reglementări interne atunci când se constată că acestea sunt contrare.
În susținerea tezei privind încălcarea de către norma interna, în baza căreia s-a calculat și prelevat taxa de poluare din patrimoniu reclamantului, prin obligarea acestuia la plată, arată reclamantul că aceasta este discriminatorie, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, odată cu introducerea acestora în parcul auto național.
În concluzie reclamantul consideră că taxa percepută este nelegală și solicită restituirea ei.
În fond, arată instanței de judecată în contradictoriu cu reclamantul, în special pentru motivele de mai jos, temeiul legal, respectiv O.G 50/2008 în baza căreia a fost percepută taxa ce face obiectul petitului de restituire este temeinică și legală si pe cale de consecință aceasta nu se impune a fi restituită.
Astfel odată cu preambulul O.G 50/2008, respectiv prin art. 1 alin. 1) din actul normativ, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la Bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării unor proiecte și programe necesare protecției mediului.
Rezultă deci fără echivoc că instituirea și perceperea taxei de poluare are drept scop final, îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Scopul arătat mai sus deși la o prima citire ar putea să pară nerelevant față de criticile aduse textului legal, este de o vădită importanță, căci, dat fiind scopul actului normativ, acesta stabilește și criteriile ce trebuiesc avute în vedere la momentul determinării prin calcul matematical al întinderii taxei pentru fiecare autovehicul în parte. Astfel după cum se poate observa sunt importante emisiile de noxe toxice precum și cele de dioxid de carbon iar nu valoarea de facturare, criterii pe deplin în conformitate cu obiectivul de protejare a mediului.
În aceeași ordine de idei, arată că O.G 50/2008, este în deplină conformitate cu principiile jurisprudenței europene, prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață și care în măsura în care sunt apreciate incorecte pot fi contestate de contribuabilul plătitor.
Obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art. 4 din O.G 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.
Potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa de poluare se aplica nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate, legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabila în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în România.
Conform susținerilor reclamantului textul de lege analizat este în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratat, susțineri care în opinia noastră sunt netemeinice după cum urmează.
Conform dispozițiilor comunitare invocate se interzice (art. 25) între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent,
inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. De asemenea se interzice (art.28) între statele membre instituirea unor restricții cantitative la import, precum și orice măsuri cu caracter echivalent.
Art .90 paragraf 1 din Tratat arată că, nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Cu privire la analiza privind încălcarea art. 25 din Tratat apreciem că o vitală importanță o are stabilirea naturii juridice a taxei de poluare, or, acest aspect a fost lămurit cu ocazia acțiunilor preliminare formulate de HJDU-Bihar Birosag și Bacs Kskun Megyei Birosag în cauzele reunite C-19012005 Nadasdi și C-33312005 Nemeth, în sensul că atâta timp cât nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui sta ci pentru înregistrarea acestuia, în vederea punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din tratat.
În aceste condiții apreciază că instanța de fond nu poate primi ca fondate, susținerile reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat, taxa de poluare nefiind percepută pentru că autovehiculul a trecut frontiera.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat, susținut apreciază că nu este fondată.
Astfel că jurisprudența internațională a statuat că sunt măsuri cu efect echivalent și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea.
Față de această statuare, apreciază că atâta timp cât O.U.G 50/2008, nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu caracter echivalent nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producție internă cât și cea externă.
În fine, o reală critică adusă atât de reclamant cât și de alți justițiabili care s-au adresat instanțelor de judecată în vederea restituirii sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, este cea încălcării de către actul normativ intern în discuție, a stipulațiilor cuprinse în art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Față de această încălcare arată următoarele:
Jurisprudența internațională, respectiv CJEC, a concluzionat cu referire la modul de interpretare a art.90 din Tratat, că prin acesta se interzice o taxă de poluare percepută cu ocazia unei prime înmatriculări, numai în măsura în care valoarea taxei determinată exclusiv, prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere a poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, astfel încât, atunci când se percepe pentru autoturisme second hand importate din state membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second -hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Astfel, raportat la cele de mai sus, se poate constata, că în înțelesul art. 6 din
O.U.G 50/2008, determinarea taxei de poluare se realizează, pe baza unor criterii obiective - gen tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punct de vedere a poluării, or, conform anexei 4 a aceluiași act normativ rezultă că determinarea se face luându-se în considerare și deprecierea autoturismului.
Față de cele de mai sus apreciază că actul normative în baza căruia reclamantul a fost obligat în vederea înmatriculării la plata unei taxe de poluare, nu încalcă prevederile din tratat invocate de reclamant prin acțiunea introductivă, astfel că pe cale de concluzie apreciem acțiunea ca fiind neîntemeiată.
În cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei, așa cum a fost reglementată de Codul fiscal, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are in vedere faptul ca înainte de toate taxa specială reglementată de Codul fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante.
Prin urmare consideră că dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul discriminării fiscale, motiv pentru care solicităm instanței de judecata să respingă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei achitată, actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății până la data restituirii efective.
Consideră că cererea reclamantului este nefondată și nelegală, acordarea dobânzilor contravine art. 10, alin. 1 din O.G. nr. 13/2010, unde se prevede că "dobânzile percepute sau plătite de Banca Naționala a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni CE.O - SA, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice".
De asemenea, nu în ultimul rând solicită să se aibă în vedere că particularii, cărora le-a fost impusă taxa pe poluare, pot în conformitate cu art.12 alin.3) din L.9/2012, să solicite pe cale administrativă "Taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termenul de prescripție prevăzut de legea fiscală, pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi."
Pe cale de consecință, în subsidiar, în măsura în care se vor aprecia întemeiate susținerile reclamantului, solicită să se dispună admiterea cererii doar în parte, în sensul acordării sumelor solicitate doar până la concurența diferenței între taxa deja achitată și taxa aplicabilă conform L.9/2012.
D. G. a F. P. B. -N., în numele Administrației F. P.
N., în dosarul cu nr. de mai sus, și în conformitate cu prevederile art. 60-63 C.procedură civilă, a formulat cerere de chemare în garanție a Administrație F. pentru M., prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitată de reclamant, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă, pentru considerentele de mai jos.
Prin acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. N.
, la restituirea taxei de poluare, actualizată cu dobânda legala, calculată de la data încasării și până la data restituirii efective.
Se mai arată de către reclamant că taxa este prelevată cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar, respectiv cu încălcarea art. 90(110) din Tratatul Comunității Europene.
În concluzie reclamantul consideră că taxa percepută este nelegală și solicită restituirea ei.
La art. 1, alin. 1) din O.U.G NR. 50 /2008 se arată că prezenta ordonanță de urgență se stabilește cadru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare, taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Art. 5 alin. 1) din O.U.G NR. 50/2008 prevede că "Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă" iar la art. 7 din același act normativ se arată că "Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Din dispozițiile legale antemenționate rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor O.G 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este Administrație F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4) din O.U.G 50/2008, unde se arată că "Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";.
Examinând, cu prioritate conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate
, tribunalul constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N.,
este întemeiată, astfel că o va admite, raportat la capetele de cerere privind anularea adresei emise de A.
F. P. N. și cel de obligare la plata taxei de poluare cu dobânzile aferente, motivarea că aceasta nu a fost cea care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, taxa fiind percepută de pârâta A. F.
P. N., iar adresa menționată este emisă de aceeași pârâtă, astfel că în consecință va fi respinsă acțiunea față de pârâtă, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei
, instanța reține următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul R. O. a achiziționat un autoturism second-hand marca Audi dintr-un stat membru UE (Spania), pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite cu titlu de taxă pe poluare suma de 5.327 lei, conform chitanței seria TS6 nr.0845409/_ (f.7).
A formulat cerere de restituire a taxei pe poluare adresată Administrației F.
P. B. la data de_, solicitare care a fost respinsă prin adresa nr.31491/_ .
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Tribunalul reține că România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul art. 110 din TFUE prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 110 din TFUE precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindrii, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei
înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin disp. OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în MO, partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu disp. art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ -_ .
De asemenea, având în vedere conținutul ierarhic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu data de_, respectiv modificarea
intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în MO partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în cazul Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de _
.
Așa cum a stabilit în mod constant CJUE, în propria sa jurisprudență, o hotărâre preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta. Curtea a mai decis că "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză"; (C 52/76, Benedettic.Munari).
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că o va admite conform dispozitivului prezentei sentințe (cu precizarea că dobânda legală se calculează conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, respectiv conform OG nr. 13/2011 din data de_, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr. 13/2011 combinat cu art.1535 din legea nr.287/2009- dobânda legală penalizatoare - impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat). Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul că este lipsită de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.
Instanța va respinge cererea privind anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, nr.7598/2010, emisă de către A. F. P. N.
, ca fiind inadmisibilă.
Potrivit art. 41 C.pr.fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. În speță se constată că înscrisul a cărui anulare se solicită nu întrunește caracteristicile enunțate anterior pentru a putea fi calificat drept un act administrativ fiscal, întrucât acesta nu este emis de către organul fiscal competent cu scopul stabilirii, modificării sau stingerii drepturilor și obligațiilor fiscale, reprezentând doar modul de calcul al sumei percepute cu titlu de taxă de poluare
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.
, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit
dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. N., conform dispozitivului prezentei sentințe.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța va obliga pârâtele A. F.
P. N. și A. F. pentru M. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar (f. 23, 24).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. generală a F.
P. B. -N., și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul R. O. față de această pârâtă, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. O., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. N., ca fiind inadmisibilă.
-obligă pe pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de 5.327 lei reprezentând taxă de poluare, și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. N. împotriva chematei în garanție Administrației F. pentru M., și obligă chemata în garanție să restituie reclamantului suma de 5.325 lei reprezentând taxă de poluare;
-obligă pârâta A. F. P. N. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
-obligă pe chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de _ | . | |
PREȘEDINTE, G. A. | GREFIER, R. M. |
