Sentința civilă nr. 10594/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 10594/2013
Ședința publică din 17 iunie 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta M. O. A., în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. A M. C. -N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 159¹ alin. 4 Cod proc. civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform art. 2 pct. 1 lit. d Cod proc. civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, instanța, în temeiul art. 167 Cod proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus și ulterior precizată, reclamanta M. O. A. în contradictoriu cu pârâta A. F.
a M. C. -N., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta să îi restituie suma de 414,46 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare auto în România, cu dobânzile aferente de la data achitării până în momentul restituirii efective a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a achitat suma de 1.001 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto în România la data de_ .
Ulterior, i s-a restituit o parte din sumă în temeiul OUG nr. 50/2008, respectiv suma de 587 lei, rămânând un rest neachitat din taxa nedatorată,
respectiv suma de 414,46 lei, pe care apreciind-o nelegală s-a adresat pârâtei pentru restituirea acesteia însă aceasta a refuzat, circumstanțe în care a promovat prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate principiile fundamentale referitoare la libera circulație a mărfurilor pe teritoriul Uniunii Europene înscrise în: Tratatul de la Roma de constituire a comunității europene art. 6-12, art. 30-37, Tratatul privind Uniunea Europeană-art. 3 lit.a, Tratatul de la Amsterdam-art. 3 lit. a și Interpretările Curții Europene de Justiție.
Pârâta legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Din actele dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a achitat prin chitanța seria 1098237suma de 1.001 lei la Trezoreria M. C. -N. care este o entitate în cadrul pârâtei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto în România.
Ulterior, i s-a restituit o parte din sumă în temeiul OUG nr. 50/2008, respectiv suma de 587 lei, rămânând un rest neachitat din taxa nedatorată, respectiv suma de 414,46 lei, pe care apreciind-o nelegală s-a adresat pârâtei pentru restituirea acesteia însă aceasta a refuzat, circumstanțe în care a promovat prezenta acțiune.
Taxa de prima inmatriculare a fost perceputa in baza prevederilor art. 241 ind.1 si urm C.fiscal. Ca atare tribunalul va analiza compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după
aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr- un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa de prima inmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia.
In ce priveste retinerea acestei taxe cu titlu de taxa de poluare o asemenea retinere este ilegala .Astfel la data inmatricularii autoturismului erau in vigoare dispozitiile mai sus mentionate din Codul fiscal ce reglementau taxa de prima inmatriculare. Asadar taxa din speta a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite Ca atare nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Instanta reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Totodata restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal,
ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
În ceea ce privește dobânda legală
pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având in vedere considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va admite în parte cererea reclamantului si va obliga parata la plata sumei sus indicate.
În temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli dejudecată
reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamanta M. O.
-A., domiciliată în C. -N., str. G. B. nr. 2A, ap. 6, jud.C. împotriva pârâtei A. F. P. A M. C. -N., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud. C., în consecință :
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 414,46 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală de la data plății si până la momentul restituirii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
D.
Red.AR Tehnored.VAM 4 ex./_
