Sentința civilă nr. 109/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 109/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL P. R. - D. F.
, având ca obiect obligația de a face Legea nr. 360/2002 .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I.
G. AL P. R. - D. F. s-a solicitat ca în baza probelor ce vor fi administrate în prezenta cauză, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata către reclamant a sumei de 9269,19 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport, aferente călătoriei pe care a efectuat-o în perioada_ -_ din zona de misiune în România și retur obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale începând cu data de_, data depunerii raportului privind decontarea cheltuielilor anterior precizate, și până la executarea efectivă și integrală a obligației.
De asemenea a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, din anul 2003 este angajat al M. ui A. și I., în perioada 2003-2008 desfășurându-si activitatea în cadrul I. ui de Poliție al Județului Maramureș, iar din
februarie 2012 lucrează în calitate de ofițer poliție în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Cluj-Napoca - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Maramureș, din subordinea I. ui G. al P.
R. .
În perioada_ -_ a participat, în calitate de personal al P. R. la misiunea de menținere a păcii sub egida ONU în statul Timorul de Est, făcând parte din contingentul de polițiști români trimis de România în această zonă de operații.
Pe durata misiunii efectuate în Timorul de Est, a efectuat patru călătorii din zona de misiune în România și retur, trei dintre acestea fiindu-i decontate în baza rapoartelor depuse, această ultimă călătorie nefiindu-i, însă, decontată până la aceasta dată, în baza raportului depus la data de_ .
Întrucât reclamantul a suportat personal, în valută, contravaloarea cheltuielilor de transport aferente acestei călătorii, respectiv suma de 2,362 USD (dolar american) reprezentând contravaloarea biletului de călătorie pe ruta Dili,
Timorul de Est - B., România și retur si taxa de aeroport, 165 SGD (dolar singaporez) reprezentând tranzit în Singapore și 475 lei, reprezentând contravaloarea biletului de avion pe ruta B. - B. M. și retur), la data de_ a înaintat IGPR raportul privind decontarea contravalorii documentelor de transport pentru o călătorie tur-retur pe ruta Dili, Timorul de Est - B., România, în perioada_ -_, anexând în original documentele justificative decontării, indicând totodată si numărul de cont în care să-i fie virată suma. Acest raport a fost înregistrat la secretariatul Direcției Afaceri Europene, Programe și Cooperare Internațională sub nr. 1359793 în data de_ .
Întrucât nu i s-a efectuat nici o decontare pentru cheltuielile aferente ultimei călătorii si nici nu a primit vreun răspuns cu privire la solicitarea din raport, la data de_ a înaintat I.G.P.R. o petiție în acest sens.
Prin adresa nr. 22101/SM/DC din_, răspuns la petiția reclamantului înregistrată la D. Cabinet din cadrul I.G.P.R. sub nr. 26278/_, D. F. din cadrul I.G.P.R. i-a comunicat că nu poate da curs solicitării sale întrucât "decontarea rapoartelor depuse de către polițiștii din cadrul I.G.P.R., participanți la misiuni în afara statului român, a fost sistată" pe baza unui punct de vedere al Direcției G. e Juridice din cadrul M.A.I. care concluzionează că "dispozițiile Legii nr. 42/2004 se aplică în mod corespunzător personalului militar (jandarmi, etc. ) și civil (funcționari publici și
personal contractual) al M.A.I. nu și polițiștilor.
Nu poate fi de acord cu acest punct de vedere, care interpretează în mod eronat și în favoarea pârâtelor dispozițiile Legii nr. 42/2004.
Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 lit. c din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, de decontarea cheltuielilor de transport pentru o călătorie în țara și retur, la fiecare
6 luni de misiune în afara teritoriului statului român, beneficiază, pe durata acestora, personalul militar și civil participant la astfel de misiuni.
Potrivit art. 27 din aceeași lege, dispozițiile ei se aplică în mod corespunzător și celorlalte instituții din sistemul de apărare, ordine publică si siguranță națională.
Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea P. R. prevede la art. 1 că " Poliția Română face parte din Ministerul de Interne (În prezent Ministerul Administrației și Internelor) și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea si descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii", făcând parte astfel din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională și, deci, aplicându-i-se în mod corespunzător dispozițiile Legii nr. 42/2004.
Aceeași Lege nr. 218/2002 privind organizarea si funcționarea P. R., prevede la art. 26 pct.28 că Poliția Română are ca atribuție principală și participarea la constituirea forțelor internaționale de poliție, destinate unor misiuni de instruire, asistență și cooperare polițienească sau pentru acțiuni umanitare, iar la art. 29 prevede că personalul P. R. se compune din polițiști, alți funcționari publici și personal contractual.
Așadar, polițiștii fac parte din personalul P. R., alături de alți funcționari publici și de personalul contractual.
Statutul polițiștilor este reglementat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, care prevede la art. 1 că "Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
Astfel, prin analogie cu prevederile art. 16 alin.1 lit. c din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, de decontarea cheltuielilor de transport pentru călătorie în țară si retur, la fiecare 6 luni de misiune în afara teritoriului statului român, beneficiază și polițiștii, ca personal civil participant la astfel de misiuni.
De altfel, și pârâtele au considerat astfel în cazul polițiștilor care au participat la misiuni în afara teritoriului statului român până la sfârșitul anului 2010, aprobând decontarea acestor cheltuieli, atât reclamantului personal pentru cele trei călătorii efectuate anterior în cadrul misiunii, cât și celorlalți colegi care au solicitat acest drept.
Față de cele ce preced, solicită admiterea cererii formulate și obligarea pârâtelor la plata sumelor solicitate potrivit petiției.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c si art. 27 din Legea nr. 42/2004 (în vigoare în perioada_ -_ ), modificată prin Legea nr. 121/2011, Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea P. R., Legea 360/2002 privind Statutul polițistului.
Pârâtul M. AFACERILOR INTERNE a
formulat întâmpinare la data de 4 ianuarie 2013 (f.23-26) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui Afacerilor Interne .
Excepția lipsei calității procesuale pasivo este o excepție de ordine publică deoarece este sancționată de norme de procedură imperative referitoare la calitatea părților si aptitudinea lor de a sta în proces, impunând verificarea cu prioritate a cadrului procesual întrucât, dacă persoana chemată în judecată nu are calitate procesuală pasivă, adică nu este persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, aceasta nu poate figura în calitate de pârâtă și nici nu poate fi obligată la respectarea sau realizarea dreptului, neavând nicio legătură cu raportul juridic dedus judecății.
Prin cererea de chemare în judecata reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții la decontarea unor cheltuieli de transport.
Raportat la obiectul prezentei cauze, învederează faptul că stabilirea si acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de serviciu, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare si de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Instituția pârâtului nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi bănești pentru angajații unei alte instituții cu personalitate juridică.
Chiar reclamantul a arătat în cuprinsul acțiunii că își desfășoară activitatea în cadrul Brigăzi de Combatere a Criminalității Organizate Cluj- Napoca - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Maramureș, din subordinea inspectoratului G. al P. R. .
Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si funcționarea P. R., cu modificările si completările ulterioare, I.G.P.R. ";..... reprezintă unitatea centrală a P. R. ,cu personalitate juridică si competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate ... ",
Așadar, I. G. al P. R. este reprezentat legal, potrivit prevederilor art. 8 din actul normativ sus-menționat, prin inspectoratul general al
P. R. și nu prin alte persoane fizice sau juridice ierarhic superioare acestuia.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea Si funcționarea M. ui Afacerilor Interne, cu modificările si
completările ulterioare, "ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește, prin ordin, conducătorii unităților si subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
Anexa nr. 15 Ordinul M.A.I. nr. S/173/2012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., stabilește drepturile si îndatoririle ordonatorilor secundari si terțiari de credite din M. Afacerilor Interne.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele
instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii secundari și terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida si ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ si să fie vizații pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul I. ui G. al P. R. sunt în competenta exclusivă a Inspectorului șef, care este ordonator secundar de credite.
Prin urmare, opinează că nu se poate retine că atât instituția centrală, cât și structurile sale teritoriale au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.
În sensul celor de mai sus, învederează decizia civilă nr. 3522/_ a Î.C.C.J potrivit căreia "; În litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publica este organizată si funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile".
Pe cale de consecință, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată și respingerea acțiunii față de M. Afacerilor Interne ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, solicită a se avea în vedere faptul că reclamantul si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, care a fost abrogată de Legea nr. 121/_ privind participarea forțelor urmate la misiuni si operații în afara teritoriului statului român.
Legea nr. 42/2004 reglementează, potrivit art. 1, condițiile în care forțele armate ale României participă la misiuni în afara teritoriului statului român si enumera în mod concret misiunile la care aceste forțe armate pot participa, respectiv de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistență umanitară, tip coaliție, exerciții comune, individuale și ceremoniale (art. 2).
Semnificativ în identificarea categoriilor de personal cărora le sunt aplicabile anumite dispoziții ale Legii nr.42/2004 este art. 15 alin. (1) din acest act normativ care stabilește că "forțele armate participă la misiuni în afara teritoriului statului român cu personal militar, iar, la nevoie, si cu personal civil,
propriu". Această disociere a personalului care participă la misiuni în afara teritoriului statului român este determinată de specificul organizațional al M. ui Apărării Naționale, încadrat cu personal militar și personal civil.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 42/2004, dispozițiile acestei legi se aplică în mod corespunzător și celorlalte instituții din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar competentele ministrului apărării naționale, stabilite prin aceasta lege, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituțiilor respective.
În acest context, este relevantă aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.42/2004 și M. ui Afacerilor Interne, potrivit propriului său sistem organizațional al resurselor umane, dar tot pe componenta militară (cadre militare) și civilă (personal civil contractual etc.).
Face precizarea că personalul civil reprezintă o categoric distinctă de personaj a M. ui Apărării Naționale, nu și a M. ui Afacerilor Interne, noțiunea regăsindu-se ca atare atât în Legea nr. 346/2006 privind organizarea si funcționarea M.Ap.N., cât și în Legea nr. 42/2004.
Mai mult, la momentul intrării în vigoare a Legii 42/2004, actul normativ de organizare si funcționare a M. ui Apărării Naționale (O.U.G. nr. 14/2001 prevedea faptul că personalul acestei instituții este format din "militari și civili".
Ca urmare, de drepturile acordate prin Legea nr. 42/2004 beneficiază toate categoriile de personal din cadrul M. ui Apărării Naționale.
Având în vedere prevederile art. 27 din Legea nr. 42/2004, se pune problema interpretării noțiunii de "personal civil" în cazul M. ui Afacerilor Interne.
Potrivit art. 17 alin. 1 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, personalul M. ui Afacerilor Interne se compune din: funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum și soldați și gradați voluntari.
Termenul de "personal civil" nu este prevăzut expres pentru o anumită categorie de personal.
Abia după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, în categoria personalului civil în cadrul M. ui Afacerilor Interne se regăsesc doar funcționarii publici și personalul contractual, nu si polițiștii.
Într-o interpretare literală extensivă, putem aprecia că, până la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, textul Legii nr. 42/2004 nu este aplicabil polițiștilor, având în vedere că în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții:";Dispozițiile prezentei legi se aplica personalului militar și civil din cadrul M. ui Apărării Naționale, M. ui Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și M. ui Justiției",
Prevederile art. 47 din actul normativ mai sus precizat dispun ca: ";Personalul civil din ministerele si instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Pe de alta parte, în temeiul art. 9 alin. 4 din O.U.G. nr.63/2003 privind organizarea si funcționarea M. ui Afacerilor Interne (in prezent abrogată), ministrul afacerilor interne a emis Ordinul nr. 496 din data de_ privind modificarea și completarea Ordinului M.A.I. nr. 275/2002 pentru aplicarea
prevederilor legale referitoare la salarizarea personajului militar și civil din M. Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit pct.31.l din Ordinul M.A.I. nr. 496/2003 (în vigoare si în prezent):"Prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din M. Afacerilor Interne".
Termenul de "personal civil" este clar delimitată de celelalte categorii de personal doar în Legea-cadru nr.330/2009 și, ulterior în art. 2 alin. (5) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Legea-cadru nr.:284/:2010 stabilește o distincție clară în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică si siguranță națională care desfășoară misiuni în afara teritoriului statului român, evidențiind faptul că polițiștii beneficiază de anumite drepturi salariale doar pentru misiuni în străinătate în cadrul forțelor de menținere a păcii sub egida ONU, NATO sau a altor organizații internaționale [art. 77 alin. (2) din Cap. II (Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională), Secțiunea a 9 a (Salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică si
siguranță națională care desfășoară misiuni în afara teritoriului statului român) al Anexei VII (Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, Ordine publică și Siguranță Națională")], nu și pentru misiunile prevăzute la art. 2 lit. a)-d) și f din Legea_ ,care vizează personalul militar și personalul civil [art. 77 alin.
(1) și (:3) din Cap. II, secțiunea a 9 aal Anexei VII].
Aceeași distincție între categoriile de personal încadrat în instituțiile publice de apărare, ordine publică si siguranță națională este stabilită și în art. 2 din Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010, unde se face referire la personal militar, polițiști ,funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, personal civili, astfel încât orice interpretare potrivit căreia Legea nr. 42/2oo4 s-ar aplica și polițiștilor, este, în opinia pârâtului, eronată si depășește limitele stabilite de Legea nr.42/2004 și Legea-cadru nr. 284/2010.
În consecință, dispozițiile Legii nr. 42/2004 se aplică în mod corespunzător personalului militar (jandarmi etc.) și civil (funcționari publici și personal contractual) al M. ui Afacerilor Interne, aflat în misiuni în afara teritoriului statului român, astfel cum acestea sunt stabilite de această lege, nu și polițiștilor.
Față de cele expuse, solicită respingerea cererii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiată.
Examinând cererea de chemare în judecată în raport de actele depuse în probațiune precum și normele legale incidente Curtea reține următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor Ministerul Administrației și Internelor și I. G. al P. R. la plata sumei de 9269,19 reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport aferente călătoriei pe care acesta a efectuat-o în perioada_ -_ din zona de misiune în România și retur precum și obligarea acestor a la plata dobânzilor legale. Acesta are calitatea de ofițer de poliție, iar în perioada septembrie 2010- octombrie 2010 pentru care a solicitat decontarea cheltuielilor de transport a fost desemnat potrivit Dispoziției I. ui G. al P. R. nr. 2712 din_ începând cu data de_ să participe la misiunea de menținere a păcii sub egida ONU în Republica Timor, fapt pentru care a fost mutat în interesul serviciului la I.
G. al P. R. și a ocupat, un post pentru încadrarea personalului care desfășoară misiuni în străinătate( f. 42).
Analizând cu prioritate potrivit art. 137 alin.1 C. pr. civ. excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui A. și I., instanța constată că acesta este nefondată pentru următoarele considerente:
În justificarea acestei excepții pârâtul învederează instanței că reclamantul își desfășura activitatea în cadrul I. G. al P. R., iar acesta, potrivit prev.art.7 din legea nr.218/2012, reprezintă unitatea centrală a politiei române cu personalitate juridică și competentă teritorială generală și prin urmare este reprezentat legal, potrivit prev. art. 8 din Actul normativ sus menționat prin
I. G. al P. R. și nu prin alte persoane fizice sau juridice ierarhic superioare acestora.
Potrivit prev. art. 1 din Legea nr. 218/2012 privind organizarea și funcționarea P. R. " Poliția Română face parte din Ministerul de Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii.";
Totodată, art. 21 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice statuează asupra faptului că, Ministrul A. și I., în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează credite bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora potrivit legii.
Chiar dacă stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, în cadrul IGPR sunt în competenta exclusivă a inspectorului sef, ca ordonator secundar de credite, în baza dispozițiilor legale sus arătate rezultă că Ministerul Administrației și Internelor are calitate procesuală pasivă în cauză dată fiind calitatea sa de ordonator principal de credite căruia îi incumbă obligația legală de a aproba virarea sumelor solicitate de reclamant IGPR pentru a fi achitate.
Așa fiind, poate fi reținută calitatea procesuală pasivă atât a instituției centrale cât și a instituției cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu pentru rațiunile mai sus arătate.
Cât privește fondul cauzei, Curtea constată că acțiunea este întemeiată pentru următoarele motive:
Reclamantul a participat în perioada 09.2010-_ în calitate de ofițer al
P. R. la misiunea de menținere a păcii sub egida ONU în statul Timorul de Est, făcând parte din contingentul de polițiști români trimiși de România în această zonă de operațiuni.
Din actele dosarului rezultă că pe durata misiunii realizate în Timorul de Est a efectuat patru călătorii din zona de misiune în România și retur, trei dintre acestea fiindu-i decontate în baza rapoartelor depuse, iar ultima călătorie pentru care a depus raportul din data de_ și care face obiectul prezentei acțiuni, i- a fost refuzată la decontare. Întrucât reclamantul a suportat personal, în valută contravaloarea cheltuielilor de transport aferente acestei călătorii, respectiv suma de 2362 USD reprezentând contravaloarea biletului de călătorie pe ruta Dili, Timorul de Est-B. și retur și taxa de aeroport 165 SGD(dolar singaporez)reprezentând tranzit în Singapore și 475 lei reprezentând contravaloarea biletului de avion pe ruta B. -B. M. și retur, la data de_ a înaintat pârâtului IGPR raportul privind decontarea contravalorii documentelor de transport anexând în original documentele justificative.
Dat fiind faptul că nu s-a efectuat decontarea și nici nu a primit vreun răspuns cu privire la solicitarea din raport a înaintat plângere prealabilă la data de_ pârâtei IGPR.
Prin adresa nr. 22101/_ i-a fost comunicat reclamantului refuzul solicitării sale întrucât decontarea rapoartelor depuse de către polițiștii din cadrul IGPR participanții la misiuni în afara statului român a fost sistată deoarece
dispozițiile Legii nr. 42/2004 se aplică în mod corespunzător personalului militar și civil al MAI nu și polițiștilor.
Potrivit art. 16 alin.1 lit. c din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, în vigoare în perioada_ -_ " Personalul militar și civil participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. a, d și f beneficiază pe durata acestora, de :c) decontarea cheltuielilor de transport pentru o călătorie în tară și retur de către Ministrul Apărării Naționale la fiecare 6 luni de misiune.
În același timp, potrivit art. 27 din aceeași lege se arată că dispoziția ei se aplică în mod corespunzător și celorlalte instituții din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea P. R. prevede la art. 1 structura acesteia și atribuțiile. Din întreaga economie a textului legal rezultă că Politia Română face parte din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională și prin urmare i se aplică în mod corespunzător dispozițiile Legii nr.42/2004. Aceeași concluzie se desprinde si din dispozițiile art. 26 pct.28 și respectiv art. 29 ale Legii nr. 218/2002 potrivit cărora Poliția Română are ca atribuție principală și participarea la constituirea forțelor internaționale de poliție, destinate unor misiuni de instruire, asistență și cooperare sau pentru acțiuni umanitare, iar personalul acesteia se compune din polițiști, alți funcționari publici și personal contractual.
Prin urmare polițiștii fac parte din personalul P. R., alături de alți funcționari publici și de personal contractual. Așadar, statutul polițiștilor fiind reglementat de Legea nr. 360/2002 care prevede la art. 1 că acesta este funcționar public cu statut special, prin analogie cu prev. art. 16 alin.1 lit. c din Legea nr.42/2004, de decontarea cheltuielilor de transport, beneficiază și polițiștii, ca personal civil participant la astfel de misiuni.
O interpretare restrictivă a dispozițiilor Legii nr. 42/2004, încalcă în primul rând principiul egalității de tratament precum și principiul potrivit căruia prevederile legale se interpretează în sensul în care produc efecte juridice.
Cât privește faptul că ulterior Legea nr. 42/2004 a fost abrogată, fiind adoptată Legea nr.121/2011, aceasta nu poate produce consecințe pe plan procesual întrucât nu poate aduce atingere dreptului reclamantului de a i se deconta contravaloarea cheltuielilor de transport luând în considerare principiul neretroactivității legii.
Nu în ultimul rând, un argument în favoarea temeiniciei pretențiilor reclamantului rezidă din faptul că pentru alte trei misiuni efectuate în afara granițelor tării, i-au fost decontate aceste cheltuieli de transport, situațiile fiind identice cu cea ce face obiectul prezentei acțiuni așa, încât nu există o justificare rezonabilă pe refuzul acestora .
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de prev. art. 16 alin. 1 lit. c din Legea nr.42/2004, așa încât acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant fiind întemeiată urmează a fi admisă cu consecința obligării pârâtelor la plata către reclamant a sumei de 9269,19 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport aferente călătoriei efectuată în perioada_ -_ din zona de misiune în România și retur. Pentru repararea integrală a prejudiciului se impune și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data de_, data depunerii raportului privind decontarea cheltuielilor anterior precizate și până la executarea integrală și efectivă a obligație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR,
cu sediul în B., P. R.
, nr.1 A, sector 1.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.
G.,
cu domiciliul în B. M., b-dul R., nr. 62/55, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR,
cu sediul în B., P. R., nr.1 A, sector 1 și I. G. AL P. R.
B.,
cu sediul în B. ,str. M. V., nr. 6, sector 5.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 9269,19 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport aferente călătoriei efectuate de acesta în perioada_ -_ din zona de misiune din zona de misiune în România și retur.
Obligă pârâții la plata dobânzilor legale începând cu data de_ și până la executarea efectivă a obligației.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |||
C. | I. | M. | N. | ȚÂR |
Red. I.C./dact.V.R.
5 ex./_
