Sentința civilă nr. 1097/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1097/2013 Ședința publică de la 31 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., Judecător
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S. D. T. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. N.
, având ca obiect despăgubire restituire taxă primă înmatriculare împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care .
Cauza s-a judecat în fond la termenul din 9 mai 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta SC";D. T. ";SS a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. N. solicitând anularea Fișei de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule nr. 1/_ emisă de DGFP Bistrița-N., A. F. P. N., obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 17.052 lei, acordarea dobânzilor legale aferente sumei de 17.052 lei începând cu data achitării taxei -_ și până la restituirea efectivă, actualizată cu indicele de inflație precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
În motivare reclamanta arată că la data de_ a achiziționat din UE un autoturism marca Nissan Patrol PKW, an de fabricație 2005, pe care ulterior l-a înmatriculat în România.
Cu ocazia primei înmatriculări în România a fost obligat să achite suma de
17.052 lei reprezentând taxa specială de poluare, taxă care i-a fost impusă conform OUG nr. 50/2008 art. 214/1 - 213/3 din Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 343/2006.
Reclamantul arată că a achitat taxa cu chitanța seria TS 4A nr. 3075997 din_ emisă de Trezoreria N. .
Reclamantul menționează că autoturismul în cauză a fost anterior înmatriculat în UE încă din anul 2005 astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.
Uzând de dispozițiile Legii nr. 554/2004, prin cererea înregistrată sub nr. 21839/_ la A. F. P. N. a solicitat restituirea sumei de 17.052 lei
însă prin adresa nr. 21839/_ pârâta a refuzat restituirea cu motivarea că taxa specială a fost încasată legal.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1 alin.1, art. 7, art. 8 alin.1, art. 10,. Art. 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004, art. 23, 25, 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 alin.2 din Constituția României, art. 3 alin.3 din Directiva 92/12, Hotărârii ale Curții de Justiție Europene împotriva Poloniei, C-313/05 din_, Hotărârea CEJ în cauza Tatu împotriva României, C_, art. 1084 și 1082 din Codul civil.
Pârâta A. F. P. N., prin Direcția Generală a F. P. Bistrița-N. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea ca neîntemeaită a acțiunii formulate de reclamanta SC";D. T. ";SS .
În motivare se arată că taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevederi care nu sunt in contradicție cu dispozițiile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
S-a relevat că art.90 din Tratatul CE, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsura de natura administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografica sau națională.
Ca urmare instituirea criteriului, primei înmatriculări în România conferea taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depindea în nici un fel, așa cum s-a mai arătat de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în România.
Pe de altă parte se învederează și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în România.
În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de prima înmatriculare.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale calculate de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei, se arată că ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
În drept s-au invocat prev. art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, OUG nr. 50/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele
:
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv la data de_, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. 148 alin. 2 și 4, rap. la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție … autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într- o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din această perspectivă, tribunalul constată că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a României.
In conformitate cu prev. art. 214/1 din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev. art. 90 paragraf 1 din Tratat care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța urmează să admită în parte acțiunea, în contencios fiscal formulată de reclamanta SC";D. T. ";SS și în consecință va obliga pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantei suma de 17.052 lei achitată cu chitanța seria TS 4A nr. 3075997 la data de 23. mai 2008 (fila 8) cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, și să plătească dobânda legală aferentă sumei de 17.052 lei începând cu data achitării sumei 23. mai 2008, până la restituirea efectivă, conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000 și art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082
Cod civil. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acesteia la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011. Numai în această modalitate, se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica CJCE referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s-au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
Cererea de anulare a Fișei de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, nr. 1 din_, (f.7) emisă cu ocazia plății taxei nu este întemeiată.
Anularea Fișei de calcul a taxei nu este admisibilă în acest cadru procesual întrucât reclamanta nu a urmat procedura prealabilă, aceea a contestării deciziei la organul fiscal, urmată de contestarea ei în instanță.
Este adevărat că prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată în interesul legii s-a statuat în sensul că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxe, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală, însă, în condițiile în care reclamantul înțelege să obțină anularea deciziei de calcul (deși restituirea poate opera și fără anularea acestei decizii) trebuia urmată procedura prealabilă prevăzută de lege.
Cererea de actualizare cu indicele de inflație a dobânzilor legale pretinse prin cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată. Sub acest aspect tribunalul arată că prejudiciul suferit prin faptul că reclamanta nu a dispus de suma de bani nerestituită, este echivalent cu suma plătită și actualizată cu nivelul dobânzii legale, atât timp cât prin lege (OG nr. 9/2000 și respectiv OG nr. 13/2011) se prevede că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi renumeratorii și/sau penalizatoare după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta A. F. P. N. va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC"D.
T. "SS, cu sediul în S. nr. 590, jud. Bistrița-N., împotriva pârâtei A.
F. P. N. cu sediul în N., str. P. U. nr. 3 A, jud. Bistrița-N., și în consecință:
-obligă pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantei suma de
17.052 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria TS4A nr. 3075997 din data de_ ;
-obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de
17.052 lei, începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Respinge cererea de anulare a Fișei de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule nr. 1 din_ .
Respinge cererea de actualizare cu indicele de inflație a dobânzilor legale pretinse prin cererea de chemare în judecată.
Obligă A. F. P. N., să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 39,30 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
