Sentința civilă nr. 10993/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 10993/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. T.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare cauza din Contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta SC E. SA
, în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. C. -
N. C. M. și D. G. DE A. A M. C., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta
S.C. E. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a mun. C. -N. C. M. și D. G. de A. a M. C., obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3326 lei, plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data achitării sumei sus indicate și până la restituirea efectivă, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a fost obligat să achite, în mod ilegal, suma de 3326 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare pentru un autovehicul cumpărat în cursul anului 2007, înmatriculat deja într-un stat membru al U.E., respectiv Germania. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar pârâta a refuzat restituirea. Reclamanta arată că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie și că trebuie restituită. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 148 alin.2 Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit dispozițiilor art.25 CE (art.30 TFUE), între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicție fiind aplicabilă și taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, din art.90 paragraful 2 CE (art.110 TFUE) reiese că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România,
trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare. Aplicarea formulei de calcul prevăzută în art.214 ind. 1 din Codul fiscal conduce la creșterea nivelului taxei în funcție de vechimea autovehiculului. Aceste dispoziții legale încalcă prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, întrucât din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 7, 8 și 18 din Legea nr.554/2004, art.148 alin.2 din Constituția României și art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Pentru termenul de judecată din data de_ reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care solicită dobânzi fiscale în locul celor legale având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, exprimată cu ocazia pronunțării hotărârii din data de_ în cauza C-565/11 (Irimie c. România), potrivit căreia neacordarea dobânzilor reglementate de dispozițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală pentru întreaga perioadă de indisponibilizare a sumei reprezentând taxa percepută ilegal ar încălca principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcarea dreptului Uniunii.
Pârâta DGFP C. pentru A.F.P. pentru C. M. C. -N. a invocat prin întâmpinare (f. 8), pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive deoarece reclamanta se află în administrarea fiscală a Direcției Generale a M. C., tardivitatea formulării acțiunii deoarece a intervenit prescripția dreptului la acțiune reglementată de art. 135 din C.pr. fiscală și inadmisibilitatea acțiunii deoarece nu s-a efectuat procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii deoarece reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei de primă înmatriculare și nu a anexat acte în probațiune din care să rezulte că a cumpărat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ din Germania, așa cum susține
Instanța va admite doar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP pentru C. M. C. având în vedere faptul că într-adevăr reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare în conturile Direcției Generale de A. a M. C.
- persoană care are calitatea de pârâtă prin Agenția Națională de A. Fiscală care are personalitate juridică, în consecință acțiunea față de prima pârâtă va fi respinsă ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Având în vedere faptul că AFP pentru C. M. C. nu are calitate procesuală pasivă nici nu poate invoca excepții procedurale, altele decât aceea a lipsei calității procesuale pasive, astfel încât celelalte excepții nu vor mai fi analizate.
Pârâta D. G. de A. a M. C. prin ANAF a invocat prin întâmpinare pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune deoarece potrivit art. 135 din Codul de procedură fiscală "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire";, ori reclamanta a înregistrat cererea la data de_ . Pe fond, a solicitat respingerea cererii formulate ca nefondată, motivat în esență de faptul că dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa specială sunt în concordanță cu dreptul comunitar - principiul
"poluatorul plătește"; și nu sunt discriminatorii, iar restituirea eventualelor sume de la buget se face în condițiile stabilite de art. 117 lit. a-h din Codul de procedură fiscală,
iar restituirea taxei speciale nu este prevăzută de acest text de lege. Este prevăzută în schimb de OUG 50/2008 posibilitatea restituirii diferenței dintre taxa specială și taxa pe poluare, dacă prima este mai mare. Se solicită și respingerea cererii de acordare a dobânzilor legale, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Referitor la excepția invocată de către pârâtă, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece cererea reclamantei a fost expediată prin poștă la data de_ așa cum reiese din confirmarea de primire de la fila 34 și din examinarea plicului în care au fost expediate din B. cele 13 acțiuni formulate de reclamantă, plic aflat în dosarul nr._ . în ceea ce privește celelalte apărări arătăm că prin Decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii în dosarul nr. 9/2011, s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G. nr.50/2008 raportat la art.205-208 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod (situația fiind aceeași și în cazul taxei de primă înmatriculare).
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele :
Reclamanta S.C. ELECTORGRUP SA a achiziționat în cursul anului 2007, un autovehicul care era înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv în Germania (f. 31) cu nr. de identificare WV17772FZ67002173. În vederea înmatriculării în România a acestuia, reclamanta a fost obligată să achite suma de 3326 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare, taxă pe care a achitat-o prin bancă la data de_ . Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamanta s-a adresat pârâtei D.
G. de A. a M. C. la data de_ (f. 35-36) cu solicitarea de a-i fi restituită, pârâta nerăspunzând la această cerere.
Taxa de prima înmatriculare a fost percepută în baza prevederilor art.241/1 și urm. Cod fiscal. Ca atare, tribunalul va analiza compatibilitatea dispozițiilor art. 214/1 Cod fiscal cu dreptul comunitar.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene (art.110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin O.U.G. nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate
autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este
percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa de prima înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art.90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază că taxa de primă înmatriculare sus-menționată a fost percepută în mod nelegal de către pârâta D. G. de A. a M. C., impunându-se restituirea acesteia.
În ceea ce privește dobânda pretinsă de reclamantă, este de remarcat că acesta a solicitat acordarea în final dobânzii fiscale. Conform prevederilor art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Apoi, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, exprimată cu ocazia pronunțării hotărârii din data de_ în cauza C-565/11 (Irimie c. România), statuează că neacordarea dobânzilor reglementate de dispozițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală pentru întreaga perioadă de indisponibilizare a sumei reprezentând taxa percepută ilegal ar încălca principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcarea dreptului Uniunii.
Prin urmare, în temeiul art. 124 alin. 1 din OG 92/2003 coroborat cu dispozițiile hotărârii M. Irimie c/a România va fi obligată pârâta, la cererea reclamantei, la plata în favoarea acesteia a dobânzilor fiscale începând cu data achitării taxei și până la data plății integrale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art.8 și 18 din Legea nr.554/2004 și a prevederilor anterior menționate, va obliga pârâta anterior menționată la restituirea taxei de primă înmatriculare cu dobânda fiscală, calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
În baza art.274 C.pr.civ tribunalul va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. pentru C. M. C. și respinge acțiunea în contencios administrativ formulată
în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția tardivității formulării acțiunii ridicată de pârâta Agenția Națională de A. Fiscală.
Admite acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamanta SC E. SA, cu sediul ales în mun. B. -Năsăud, str. A. I., nr. 4A, jud. B. Năsăud în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de A. Fiscală cu sediul în mun. B., str. Apolodor nr. 17, sector 5 și în consecință:
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 3326 lei cu titlu de taxă specială nedatorată, cu dobânda fiscală începând cu data de_ și până la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. L. B.
Red. S.T./_ /5 ex.
