Sentința civilă nr. 11020/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINTA CIVILA Nr. 11020/2013

Ședința publică de la 25 Iunie 2013 Instanța constituit din: PREȘEDINTE: ANA-SS GREFIER: E. C.

Pe rol este judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. C. -N., având ca obiect, anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului av. D. O. A., lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,

Tribunalul constată că este legal investit cu judecarea cauzei. Se constată cererea legal timbrată.

Reprezentanta reclamantului depune dovada plății onorariului avocațial, arătând că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului pe fond.

Tribunalul constatând suficiente probele de la dosar pentru judecarea cauzei, în temeiul art. 394 N.C.pr.c., declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

TRIBUNALUL

Reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr._, reclamantul B. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.

F. P. a municipiului C. -N., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2097 lei plătite cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule cu chitanța seria TS5 nr. 2255879/_, împreună cu dobânda legală aferentă sumei de la data achitării până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.

La dosarul cauzei s-au depus decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța doveditoare a plății, actele de proveniență ale autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, actele de înmatriculare ale autoturismului din România, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, alte înscrisuri relevante.

Cererea a fost legal timbrată.

Reclamantul în ședința publică din data de_, a depus la dosar o precizare de acțiune,(f. 31) prin care a solicitat acordarea dobânzii fiscale calculată de la data achitării sumei și până la restituirea efectivă .

Pârâta A. F. P. a municipiului C. -N., nu a formulat întâmpinare.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:

Reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW, cu nr. de identificare WBAAL31030JJ44001, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 2097 lei la AFP C. -N., conform chitanței seria TS5 nr. 2255879/_ .

Ulterior reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.

Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 50/2008. OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de A. Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, și 90, actualmente 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.

Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile

O.U.G. 50/2008 cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art.90, actualmente 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:

"Articolul 90, actualmente 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";

În baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.

Pentru aceste argumente instanța apreciază că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 90, 110 în actuala numerotare, din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.

În jurisprudența referitoare la textul legal din tratatul menționat, CJUE a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea

fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90, respectiv 110, este aplicabil, iar norma fiscala națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.

Instanța consideră că norma interna în baza căreia s-a achitat taxa de poluare îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE.

Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca și capitalului.

Exista desigur un raport de concurenta între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.

În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale.

Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea paratei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligata să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusa în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, reclamantul este îndreptățit la

încasarea dobânzii legale de la data plății taxei din speță și până la data achitării efective. În ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii fiscale, acesta va fi respinsă ca neîntemeiată.

Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8,

18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate, va admite acțiunea formulată de reclamantul B. C. împotriva pârâtei A. F.

P. a municipiului C. -N. va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 2097 lei achitată cu titlu de taxă poluare, conform chitanței seria TS5, nr.2255879 la_ plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a acesteia.

.

În tem.art.453 N.C.pr.c., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 289,3 lei cheltuieli de judecată. La stabilirea

cheltuielilor de judecată, tribunalul a avut în vedere gradul redus de complexitate al cauzei, valoarea obiectului acesteia, munca depusă de avocat, apreciind că suma de 250 lei corespunde cerințelor de realitate și efectivitate a cheltuielilor de judecată ce pot fi puse în sarcina părții adverse.

La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, tribunalul a avut în vedere faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr.492/2006 Curtea a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter, cert, lichid și exigibil. În același sens a statuat și CEDO, apreciind că cheltuielile de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale urmează a fi recuperate numai în măsura în care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Prin urmare, ținând cont de cuantumul pretențiilor și munca prestată, tribunalul apreciază că onorariul de 250 lei corespunde cerințelor de proporționalitate și rezonabilitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul B. C. cu domiciliul procesual ales la cab av, D. O. A., în B., str. A. I., nr.4A, jud. B. Năsăud împotriva pârâtei A. F. P. a municipiului C. -N. cu sediul în C. -N., P. A. I., nr.19, jud. C., și în consecință :

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2097 lei achitată cu titlu de taxă poluare, conform chitanței seria TS5, nr.2255879 la_ plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a acesteia

Respinge cererea de acordare a dobânzii fiscale

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 289,3 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din _

Președinte, Ana-SS

Grefier,

E. C.

Red. S.S. /DACT. E.C. 4 EXPL./1 Iulie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 11020/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare