Sentința civilă nr. 1104/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1104/2013 Ședința publică de la 31 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., Judecător
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul S. N. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B., și chemat în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care .
Cauza s-a judecat la termenul din 9 mai 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul S.
N. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B. alături de chemata în garanție A. F. pentru M., solicitând obligarea la restituirea taxei pentru emisii poluante în valoare totală de 2.599 lei achitată cu chitanța seria TS7 nr. 5730366 din_, precum și obligarea la plata dobânzii aferente în materie fiscală calculată de la data achitări și până la data restituirii efective, să se constate incompatibilitatea dintre prevederile OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și art. 110 (fostul art. 90) din Tratatul Uniunii Europene, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
În motivare reclamantul arată, în esență că a achiziționat un autoturism vechi, înmatriculate în UE și neînmatriculate în România iar pentru a-l înmatricula în țară a fost obligat să plătească suma solicitată a fi restituită. Reclamantul arată că a achitat suma pretinsă cu titlu de taxă de poluare, conform dovezilor prezentate,după care a înmatriculat autoturismul în România.
Se apreciază că perceperea taxei și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata taxei este contrară normelor comunitare.
În esență se susține că perceperea acestei taxe încălcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne atât timp cât pentru un autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe această taxă la achiziționarea vehiculelor din România, deja înmatriculate în țară.
Reclamantul susține că scopul legiutorului român prin emiterea OUG nr. 50/2008 a fost acela de a asigura protecția mediului prin realizarea unor programe și proiecte de îmbunătățire a calității aerului iar prin emiterea actelor normative ulterioare, OUG nr. 218/_ și Legea nr. 9/2012, scopul a fost schimbat în sensul că se dorește a se proteja industria constructoare și furnizarea de autoturisme și păstrarea locurilor de muncă.
Pentru aceste considerente reclamantul apreciază că prin ultimele modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul Uniunii Europene.
În susținerea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat jurisprudența CEJ cu referire la deciziile pronunțate în cauzele: C-132/88 Comisia c. Republica E.
,. C- 290/5 și 333/05 Ndasdi și Nemeth, C-345/93 Nunes Tadeu.
În fine, reclamantul a subliniat că în concordanță cu jurisprudența CEJ judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale prin care s-ar îngrădi sau împiedica repararea prejudiciului prin impunerea de termene sau condiții lăsându-le neaplicabile prin propria putere de decizie fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 110 din Tratatul Uniunii Europene art.
148 din Constituția României, art. 117, 120 și 124 Cod procedură fiscală.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 6,7).
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f.20-24) a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea taxei achitate de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
În motivare s-a arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012.
Taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 9/2012 rezultă că determinarea taxei pentru emisii poluante se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică etc) clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare deprecierea autoturismului, elemente prevăzute la Anexele 1-2 a aceluiași act normativ.
Sumele calculate prin achitarea acestei taxe sunt destinate în exclusivitate finanțării proiectelor și programelor pentru protecția mediului. Așadar, taxa nu se răsfrânge doar la proiecte și programe privitoare la poluare ci își găsesc finalitatea într-o arie mult mai largă, ce vizează îmbunătățirea factorilor de mediu.
Actualul act normativ ce reglementează taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule a cărei restituire se solicită este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grila fixă.
Prin noul act normativ în baza căruia a fost percepută taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule este respectat principiul transparenței, deoarece această
taxă este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabili prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare.
Taxa pe emisiile poluante nu poate fi asimilată impozitelor interne, ea fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012, și celelalte acte normative menționate în cuprinsul întâmpinării.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f.26-27) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 5 alin. 1- 3 din Legea nr. 9/2012.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012, ale Ordinului nr. 1899/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul reține faptul că în prezent, compatibilitatea Legii nr. 9/2012, în vigoare la data plății taxei, cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pentru emisii poluante aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, Legea nr. 9/2012 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pentru emisiile poluante impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent
vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din T.F.U.E., interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pentru emisii poluante plătită de reclamant cu chitanța seria TS7 nr. 5730366 din_ ( f.9) în cuantum de 2599 lei nu mai are bază legală în dreptul intern ( art. 117 alin.1 lit. "d"; Cod proc.fiscală), considerent pentru care se impune restituirea ei.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
În cauza de față reclamantul a solicitat plata dobânzii fiscale și nu a celei prevăzute de OG nr. 13/2011.
Tribunalul nu poate dispune obligarea la plata dobânzii la nivelul penalităților percepute pentru creanțe fiscale, întrucât prejudiciul suferit prin faptul că reclamantul nu a dispus de suma de bani achitată este echivalent cu suma plătită și actualizată cu nivelul dobânzii legale, atât timp cât prin lege (OG nr. 9/2000 și respectiv OG nr. 13/2011) se prevede că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi renumeratorii și/sau penalizatoare, după caz și în absența stipulării exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală.
Prin urmare, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale prev. de art. 124 Cod procedură fiscală aferentă sumei de 2.599 lei, începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă, va fi respinsă ca neîntemeiată.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale evocate, tribunalul va admite în parte acțiunea în contencios fiscal formulată și în consecință va obliga pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 2.599 lei achitată cu chitanța seria TS7 nr.5730366 din data de_ cu titlu de taxă emisii poluante, constatând incompatibilitatea dintre prevederile OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009, ale Legii nr. 9/2011 și art. 110 din Tratatul Uniunii Europene (fostul art. 90).
Se va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor în materie fiscală prev. de art. 124 Cod procedură fiscală.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, tribunalul o va obliga să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 și art. 5 alin. 1 și 3 din Legea nr. 9/2012 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într- un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru M., care gestionează aceste sume.
Având în vedere faptul că în final sumele achitate cu titlu de taxă emisii poluante constituie venit la bugetul F. pentru mediu, în baza dispozițiilor art. 60 C.proc.civ., tribunalul va admite chemarea în garanție formulată de pârâtă și în consecință, va obliga chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A. F. P. B. suma de 2.599 achitată de reclamant cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 39,30.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul S.
N., domiciliat în mun. B., str. A. S. nr. 8, sc. A, ap. 4 jud. B. -Năsăud, împotriva pârâtei A. F. P. B. cu sediul în B., str. 1 D. nr. 6-8 jud. B. -Năsăud, și în consecință:
- obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 2599 lei achitată cu chitanța seria TS7 nr. 5730366 din data de_, reprezentând taxa de emisii poluante, constatând incompatibilitatea dintre prevederile OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 ale Legii nr. 9/2011 și art. 110 din Tratatul Uniunii Europene ( fostul art. 90).
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor în materie fiscală prev. de art. 124 Cod procedură fiscală.
Obligă pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 39,30 lei.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P.
B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. cu sediul în B.
, S. Independenței nr. 294 C. A, sector 6, și în consecință:
-obligă chemata în garanție să plătească pârâtei A. F. P. B. suma de 2599 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
