Sentința civilă nr. 1120/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.1120/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: V. V.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta SC SS B. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. și A. F. P. PENTRU C.
M., având ca obiect despăgubire - restituire taxă specială de primă înmatriculare.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din data de 27 mai 2013, susținerile și concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta/ul S.C. S.
S. B.
a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B.
solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei de 1001 lei achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5674511/_ reprezentând taxă de poluare; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data plății_ și până la data de_, iar începând cu această dată și până la restituirea efectivă, la plata dobânzii fiscale potrivit art. 70, 120 alin. 7, 124 C.proc.fisc., cu plata cheltuielilor de judecat, în subsidiar s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată de la data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în vederea înmatriculării autoturismului second-hand achiziționat, înmatriculat în prealabil într-un stat membru UE, reclamanta/ul a fost obligat/ă să achite taxa de poluare, conform chitanței anexate, fiind refuzată restituirea pretinsă ulterior. În esență se argumentează acțiunea promovată prin aceea că taxa în discuție contravine prevederilor art. 90 din Tratatul CE, conform căruia niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție, în cauzele Tatu și Nisipeanu CJUE a stabilit că taxa de poluare contravine art. 110 din TFUE.
În privința dobânzii s-a arătat că sunt incidente prevederile art. 124 din Codul de procedură fiscală, astfel că de la data de 14 septembrie 2012 se impune plata dobânzii fiscale, până la această dată aplicându-se dobânda legală. S-a învederat faptul că OG nr. 9/2000 și OG nr. 13/2011 sunt aplicabile numai în materie civilă și comercială, nu și fiscală. O soluție contrară este discriminatorie, în sensul că atunci când un contribuabil nu își îndeplinește obligațiile la buget el datorează majorări de întârziere de la data scadenței obligației de plată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 alin. 1, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție; art. 8 alin. 1 corelat cu art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. i și n, art. 2 alin. 2, art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004; Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat prin Legea nr. 157/2005; art. 70, art. 117 lit. d, art. 120 alin. 7, art. 124 C.proc.fisc., OG nr. 9/2000, OG nr. 13/2011, art. 274 C.proc.civ.
Pârâta A. F. P. B. , legal citată, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant, însă prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că taxa speciala de prima inmatriculare a fost incasata de la reclamant in temeiul art.214A1-214A3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal,coroborate cu prevederile art.31 A1 -31A2 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.571/2003, pe care le citează, incidente când este vorba despre inmatricularea pentru prima oara in România a unui autovehicul ce nu a fost înmatriculat temporar anterior și care nu a intrat in
categoria autoturismelor si autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi: vehicule istorice sau cele provenite din donatii, finantari directe din imprumuturi nerambursabile,din programe de cooperare științifica si tehnica. Prevederile legale nu sunt in contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene in domeniul impozitării autovehiculelor,statele membre fiind libere sa aplice astfel de taxe si sa stabilească nivelurile acestora, fără a afecta libera circulație a bunurilor, marfurilor si serviciilor in cadrul Uniunii Europene.In speța,taxa în discuție nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor si autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE,ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor si autovehiculelor noi sau second-hand inmatriculate pentru prima data in România,indiferent de proveniența lor geografica sau naționala,respectiv se aplica si autovehiculelor noi din producția naționala a României cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv,supuse inmatricularii. Criteriului primei inmatriculari in România conferind taxei speciale un caracter de maxima generalitate nu poate fi asimilat unei măsuri protectioniste sau discriminatorii negativa a autovehiculelor provenite din alte state membre,aflate la prima inmatriculare in România ,in comparație cu autovehiculele provenite din România,aflate in aceeași situație de prima inmatriculare in România. Pe de alta parte, taxa speciala de prima inmatriculare in România nu semnifică taxa speciala pentru fiecare inmatriculare in Romania sau taxa speciala de reinmatriculare in România. Acesta este motivul pentru care in situația in care o persoana romana achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat in România de către vechiul proprietar nu mai plătea aceasta taxa speciala intrucat in acest caz nu mai era de a face cu o prima inmatriculare, ci doar cu o schimbare a proprietarului. In situația mai sus descrisa rezulta ca reclamanta/ul nu s-a aflat in situația unei reinmatriculari a unui autovehicul deja inmatriculat in România si ca atare in mod corect i-a fost impusa pentru realizarea primei inmatriculari ,plata taxei speciale de prima inmatriculare. Mai învederează instanței ca Curtea Suprema a CE nu a mai fost sesizata cu o astfel de cauza,intrucat taxele impuse de Ungaria si Polonia nu au fost taxe de prima inmatriculare are sa fie aplicabile atat autoturismelor si autovehiculelor din import cat si celor din producția indigena,ci o taxa care se aplica autoturismelor si autovehiculelor noi importate,sau autoturismele si autovehiculelor indigene produse in aceste tari,situație in care apărea ca fiind evident o discriminare a autoturismelor si autovehiculelor provenite din alte state membre in raport cu autoturismele si autovehiculele similare din producția indigena,contrara dispozițiilor art.90 din Tratatul CE. Precizează ca nici chiar Comisia Europeana (care a deschis României procedura de infrigement) nu era si nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei inmatriculari, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, principiul,,poluatorul plătește" pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule era un principiu acceptat la nivelul U.E.,astfel ca 16 state membre ale
U.E practica in prezent o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor si (printre care Grecia,Danemarca,Spania,Ungaria, Belgia,Olanda e t c ) . Mai mult se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de inmatriculare,in prezent existând in discuție la nivelul Comisiei Europene un proiect de directiva in acest sens,proiect care dupa aprobare va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre. Menționează ca si in cadrul negocierilor prealabile purtate de România cu reprezentanții Comisiei Europene,discuțiile au fost axate exclusiv in sensul modificării formulei de calcul a acestei taxe prin modificarea criteriilor si coeficentilor de calcul si ponderii acestora in formula de calcul,in vederea diminuării considerabile a cuantumului final al taxei si nicidecum in sensul eliminării totale de către România a acestei taxe din conținutul Codului fiscal. De altfel in cadrul acestor discuții, România si-a reafirmat ferm poziția de a nu renunța total la taxa speciala de prima inmatriculare, acceptand in schimb sa negocieze o modificare a acesteia, astfel ca dovada in acest sens fiind emiterea OUG nr.50/2008 4 privind taxa pe poluare, cu modificările si completările ulterioare, care inlocuieste taxa speciala de prima inmatriculare, insa nu o elimina complet. Un aspect de asemenea important de reținut este faptul ca pana la aceasta data Curtea de Justiție a C.E., nu a stabilit printr-o decizie pronunțata in cadrul procedurii de infrigement in baza art.226 si 227 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, ca România prin instituirea in Codul fiscal a taxei auto de prima inmatriculare si-ar fi incalcat obligațiile care-i incuba ca stat membru in virtutea tratatului,care includ si obligația de a înlătura orice bariera de natura fiscala sau vamala,sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip in calea liberei circulației bunurilor in spațiul comunitar si ca in consecința s-ar fi incalcat art.90 din tratat.
Cu privire la petitul de se restitui odată cu taxa de prima inmatriculare si dobânzile legale aferente invederează instanțe faptul ca restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementata prin dispozițiile art. 117 C.procedura fiscala(art.112 inaintea de republicare),iar procedura efectiva de restituire a sumelor de la buget este reglementata expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004. Conform Cap.l pct 2 si următoarele din OMFP 1899/2004,restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului,in termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării acesteia la organul fiscal căruia ii revine obligația administrații creanțelor bugetare, aceasta cerere trebuind a fi in mod obligatoriu insotita de documentele necesare din care sa rezulte ca suma solicitata este certa pentru a putea face obiectul unei restituiri.
Cat privește capătul de cerere de obligarea a paratelor la plata cheltuielilor de judecata, solicita instanței respingerea acestuia ca fiind neintemeiat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de legiuitor prin dispozițiile art.274 alin.(1) C.procedura fiscala.
Concluzioneaza prin a arata ca taxa speciala de prima înmatriculare perceputa de la reclamant/a s-a făcut de către organele fiscale in conformitate cu prevederile legale, in baza unui titlul legal si ca urmare nu se impune restituirea ei.
Reclamanta și-a extins acțiunea și împotriva pârâtei A. F. P. pentru C.
M. B. -N.
, cu motivarea că potrivit art. 33 alin. 1 C.proc.fisc. raportat la OMFP-ANAF nr. 2224/2011 competența administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor datorate de reclamantă revine noii pârâte chemată în judecată, aceasta având obligația de a emite documentația necesară pentru restituirea sumei achitate de reclamantă. Totodată, prin precizare de acțiune
a solicitat obligarea în principal la plata dobânzii fiscale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, iar în subsidiar la plata dobânzii legale, invocând hotărârea din 18 aprilie 2013 a CJUE în cauza C.565/11 (Irimie c. România), în care s-a reținut că neacordarea dobânzilor pentru întreaga perioadă de indisponibilizare a sumei reprezentând taxa percepută ilegal ar încălca principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcarea dreptului Uniunii.
Pârâta A. F. P. pentru C. M. B. -N.
, legal citată, prin întâmpinarea
depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România. În cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul. Începând cu data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 prin care s-a instituit taxa de plouare. În privința cererii de plată a dobânzii s-a arătat că prin Ordinul nr. 1899/2004 nu se prevede acordarea de dobânzi decât dacă cererea de rambursare nu a fost soluționată în termen legal.
Analizând actele dosarului,
instanța reține faptul că reclamanta/ul a cumpărat dintr-un alt stat membru al UE un autoturism, pentru înmatricularea căruia a fost necesar să achite taxa de primă înmatriculare în sumă totală de 1.001 lei la data de_ . Încasarea s-a făcut prin Trezoreria B. de pârâta A. F. P. B. inițial chemată în judecată. Ulterior reclamanta a fost preluată în evidențele pârâtei față de care s-a formulat extinderea de acțiune, A. F. P. pentru C. M. B. -N., astfel că regularizarea obligațiilor fiscale se realizează în baza documentației întocmită de aceasta din urmă.
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv_, erau în vigoare prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 raportat la art. 11 din Constituția României și analizarea dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocate de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea
prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană). Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție, autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), iar prin dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv_ .
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.U.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art. 110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne. Totodată, conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Prin urmare, aplicând dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii, tribunalul constată că dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene (în prezent art. 110 TFUE) care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a României. În conformitate cu prevederile art. 2141din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E. În acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea
graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prevederile art. 90 paragraf 1 din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român. Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Nu pot fi primite apărările pe care le face pârâta din perspectiva prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, întrucât acest act normativ a fost adoptat ulterior momentului la care reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare, el neputând fi aplicat retroactiv.
Tribunalul reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne, care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta/ul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises, precum și cauza conexată nr. C - 290/05 și C - 333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Restituirea cade în sarcina organului care a încasat această sumă, în speță pârâta A. F. P. B., entitate ce colectează sumele achitate de reclamantă cu titlu de impozite, taxe, contribuții. Actualizarea sumei achitate de către reclamantă se impune, întrucât este singura modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective. Dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume. Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În privința cuantumului dobânzii, instanța apreciază că nu pot fi aplicate prevederile art. 124 C.proc.fisc., în condițiile în care neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual. Singura dobândă care poate fi acordată este cea legală, reglementată de OG nr. 9/2000 aplicabilă până la data de 1 octombrie 2011, respectiv de OG nr. 13/2011 incidentă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011. Dobânda legală se datorează de la momentul plății sumei - 29 mai 2008 și până la restituirea efectivă. În sprijinul acordării dobânzii fiscale nu pot fi reținute considerentele CJUE în cauza M. Irimie C-565/11, întrucât instanța europeană nu a fost sesizată în privința naturii dobânzii, ci doar cu privire la momentul de la care începe să curgă dobânda. Instanței europene i s-a solicitat exclusiv interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective, fără a i se cere vreo interpretare privind natura dobânzii (legale sau fiscale). De altfel, în cauza amintită, instanța europeană a reținut că în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi.
În baza considerentelor reținute și a prevederilor legale mai sus invocate, tribunalul va acțiunea civilă formulată în sensul arătat și în temeiul art. 274, 277 C.proc.civ., va obliga pârâta să
plătească reclamantei suma de 439,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat justificate cu chitanțe atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea extinsă în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant SS
S. , cu sediul procesual ales în C. -N. ,str. Dorobanților, nr. 15, ap. 3, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. și
A. F. P. pentru C. M. B. -N.,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6- 8, jud. B. -N., în consecință:
- obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantei suma de 1001 lei achitată la data de_ cu titlu de taxă primă înmatriculare, plus dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei și suma de 439,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Grefier,
C. N. V. V.
