Sentința civilă nr. 1137/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1137/F/2013 Ședința publică din data de 4 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. D.
GREFIER: N. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul P. G. , în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. , având ca obiect restituire taxă poluare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul P.
G.
a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. Bstrița
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea de către pârâtă a taxei de poluare în cuantum de 3.765 lei, achitată de reclamant pentru autoturismul marca Opel tip T92/_ RA-F-CC, autoturism ce a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania la_ .
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
În motivare s-a arătat că reclamantul a cumpărat un autovehicul pentru care a achitat la înmatricularea acestuia în România taxa de poluare.
Se apreciază că perceperea taxei și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata taxei este contrară normelor comunitare.
În esență se susține că perceperea acestei taxe încălcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne atât timp cât pentru un autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe această taxă la achiziționarea vehiculelor din România, deja înmatriculate în țară.
OUG nr. 50/2008 contravine art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat de CJUE în cauza Tatu împotriva României, C—402/09, conform căruia "niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea niciun stat membru nu aplică produselor
altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Potrivit art. 148 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din alin 2.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 90, 110 din Tratatul CE, art. 148 din Constituția României, art. 992-994 și 1092 Cod civil, art. 109 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 29, 30).
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 18 și urm.) a invocat lipsa calității procesuale pasive a chematei în judecată și pe fond, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea taxei pe poluare achitată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
În motivare s-a arătat că, potrivit art. 33 Cod procedură fiecală, coroborat cu OMPF-ANAF nr. 2224/2011, A. F. P. a orașului Beclean este unitatea administrativ teritorială care administrează contribuabilul reclamant din perspectiva colectării impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat.
S-a arătat că pârâta chemată în judecată nu a fost cea care a emis actul administrativ decizia de calcul a taxei de poluare în baza căreia s-a calculat și prelevat taxa de poluare de la reclamant. Cum între reclamant și pârâtă nu există un raport juridic, aceasta din urmă nu poate fi obligată la o eventuală restituire a taxei de poluare.
Pe fond s-a arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008.
Taxa pe poluare se plătește cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul.
CJCE a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de alte autovehicule de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a autovehiculului de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase nearmonizată încorporată într-un autovehicul național similar.
Textul art. 110 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul
motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant.
Cât timp această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, aceasta nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat, astfel că nu se poate susține încălcarea acestui text legal.
În privința cererii de plată a dobânzii(deși prin acțiune nu s-a formulat un astfel de petit !) s-a arătat că Ordinul nr. 1899/2004 nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de restituire nu s-a soluționat în termenul legal.
În drept s-au invocat dispozițiile O.U.G. 50/2008, Ordinul nr. 1899/2004.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f. 24 și urm.) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant în cazul în care se va admite acțiunea introductivă.
În motivare s-a arătat că cel care încasează taxa este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală,, potrivit OUG Nr. 92/2003, dar destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este A. F. pentru M., aspect prevăzut și de disp. art. 5 alin. 4 din OUG Nr.50/2008.
Instanța a analizat cu prioritate excepția invocată de pârâtă, apreciind că aceasta este întemeiată, deoarece în conformitate cu susținerile pârâtei și a dispozițiilor legale, nu pârâta A. F. P. B. este unitatea administrativ teritorială care administrează contribuabilul reclamant sub aspectul colectării impozitelor și taxelor datorate la bugetul general consolidat, ci A. F. P. a orașului Beclean(OMFP-ANAF nr. 2224/2011 și art. 33 Cod procedură fiscală). Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehiculul reclamantului a fost emisă de A. F. P. a Orașului Beclean (f.6) și încasarea ei s-a făcut de aceeași unitate administrativ teritorială (potrivit adeverinței nr. 3276/_, f.8) în baza chitanței nr. TS2A nr. 5686843/_, astfel că între reclamant și pârâtă nu s-a stabilit nici un raport juridic.
Deoarece excepția invocată a fost apreciată ca întemeiată, instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. G. împotriva Administrației P.
B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și pe cale de consecință, nu s-a mai procedat la analiza pe fond a cererii introductive.
Dată fiind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, pe cale de consecință, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă cu privire la A. F. pentru M., în conformitate cu disp. art. 60 Cod procedură civilă, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.
F. P. B.
ca fiind întemeiată și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul P. G. împotriva pârâtei A. F. P. B. ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
B. | D. | N. | L. |
