Sentința civilă nr. 1145/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1145/2013
Ședința publică din data de 04 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC Ecosystem S. în contradictoriu cu p pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. B. , având ca obiect despăgubire - restituire taxă primă înmatriculare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 28 mai 2013, concluziile reprezentantului reclamantei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta SC Ecosystem S. a chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. B., solicitând obligarea pârâtei să restituie suma totală de 26913 lei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efective.
În motivare se arată că reclamanta a achiziționat trei autoturisme second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea cărora a fost obligată să achite taxa solicitată prin acțiune.
A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă organul fiscal a refuzat, motivat de faptul că taxa s-a perceput legal.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
D. G. a F. P. B. -N.
a formulat întâmpinare, în nume propriu și pentru AFP B.,
prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP B. -N.
, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ ca fiind neîntemeiată.
În motivare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive se susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă deoarece, raportat la disp. art. 33 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,se constată că între reclamantă și pârâta DGFP B. -N. nu a existat nici un fel de raport juridic cu ocazia stabilirii și achitării taxei pe poluare a autoturismului în speță, care să justifice calitatea procesuală în cauză.
Pe fond, se menționează că taxa specială de înmatriculare a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311-312din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003. Raportat la
aceste dispoziții legale mai sus precizate, solicită instanței a retine că autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România, autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România, taxa specială a fost achitată de către reclamantă, persoană juridică care a și înmatriculat autovehiculul, autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamanta, nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi vehicule
istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifica și tehnică.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare).
În contradictoriu cu reclamanta se mai arată că, prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare, nu au fost in contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Este bine cunoscut faptul ca art.90 din Tratatul CE, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsura de natura administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene. Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s- a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografica sau natională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum și autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (Asia,America,etc.) iar cel mai important, taxa se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile Dacia, Daewoo, Aro, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării.
Ca urmare instituirea criteriului, primei înmatriculări în România conferea taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depindea în nici un fel, așa cum s-a mai arătat de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în România.
Pe de altă parte se învederează și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat in România de către vechiul proprietar, nu mai plătea aceasta taxă specială întrucât în acest caz nu mai era de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului. În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de prima înmatriculare.
Acestea sunt argumentele pentru care se apreciază că taxa de primă înmatriculare a fost corect percepută de la reclamant cu ocazia realizării primei înmatriculări a autovehiculului despre care acesta face vorbire in acțiunea introductivă. De altfel în cadrul acestor discuții, România și-a
reafirmat ferm poziția de a nu renunța total la taxa specială de primă înmatriculare, acceptând în schimb să negocieze o modificare a acesteia, astfel că dovada în acest sens fiind emiterea OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare, cu modificările și completările ulterioare, care înlocuiește taxa specială de primă înmatriculare, însă nu o elimină complet.
Un aspect de asemenea important de reținut este faptul că până la aceasta dată Curtea de Justiție a C.E., nu a stabilit printr-o decizie pronunțată în cadrul procedurii de infrigement, în baza art.226 si 227 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, ca România prin instituirea în Codul fiscal a taxei auto de primă înmatriculare și-ar fi încălcat obligațiile care-i incubă ca stat membru în virtutea tratatului, care includ și obligația de a înlătura orice barieră de natură fiscală sau vamală sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulației bunurilor în spațiul comunitar și că în consecință s-ar fi încălcat art.90 din tratat.
Cu privire la petitul reclamantului de se restitui odată cu taxa pe poluare și dobânzile legale calculate până la data restituirii efective a taxei solicitate, se învederează faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală (art.112 înainte de republicare) iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004.
Conform Cap.l. pct. 2 și următoarele din OMFP 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
În privința cheltuielilor de judecată se apreciază că nu se impune acordarea acestora deoarece nu se poate reține vreo culpă pârâtei care a perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice incidente în cauză.
Dat fiind principiul disponibilității care guvernează procesul civil, raportat la prevederile art.246 C.pr.civ., se va lua act de renunțarea la judecata prezentei acțiuni față de pârâta D. G. a F. P. B. -N. .
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P.
B. -N. ,
dată fiind renunțarea la judecată față de aceasta, se va respinge excepția ca fiind rămasă fără obiect.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a cumpărat dint-un alt stat membru al UE trei autovehicule second hand, pentru înmatricularea cărora a fost necesar să plătească sumele de: 5894 lei achitată la data de_, 11760 lei achitată la data de_, respectiv, 9259 lei achitată la data de_, reprezentând taxe primă înmatriculare.
Instanța reține că la data achitării taxelor de primă înmatriculare de către reclamantă, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. 148 alin. 2 și 4, rap. la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție … autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din
dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din această perspectivă, tribunalul constată că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie.
In conformitate cu prev. art. 214/1 din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev. art. 90 paragraf 1 din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța urmează să admită acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulată, dispunând obligarea pârâtei A. F. P. B. să restituie reclamantei sumele de: 5894 lei achitată la data de_, 11760 lei achitată la data de_, respectiv, 9259 lei achitată la data de_, reprezentând taxe primă înmatriculare, plus dobânda legală calculată de la data plății fiecărei sume și până la restituirea efectivă, conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, de la data plății -_ până la restituirea efectivă calculată, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9/2000. Numai în această modalitate, se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica CJCE referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s-au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâta AFP B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 117,90 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecata acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC E. S. împotriva pârâtei D. G. a F. P. B. -N. , cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. .
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de D. G. a F. P.
B. -N., ca fiind rămasă fără obiect.
Admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC E. S.
, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat Liviu Olariu, din B., str. Alba I., nr. 28, jud. B.
-N. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. și, în consecință:
- obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantei sumele de: 5894 lei achitată la data de_, 11760 lei achitată la data de_, respectiv, 9259 lei achitată la data de_, reprezentând taxe primă înmatriculare, plus dobânda legală calculată de la data plății fiecărei sume și până la restituirea efectivă.
Obligă A. F. P. B. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 117,90 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
D. E. L. | M. | D. | P. |
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex
