Sentința civilă nr. 11629/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 11629
Ședința publică din data de 07 iulie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. T.
Grefier: M. S.
S-a luat spre examinare cauza din Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. C. -I. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. G. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare,
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă reprezentantul reclamantului, av. Șinca R. -Teodor, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Constatând eroarea materială strecurată în partea introductivă a încheierilor de ședință de la termenele de judecată din data de_ și_, cu privire la pârâta împotriva căreia s-a îndreptat reclamantul cu acțiune, în temeiul art. 281 alin. 1 C.pr.civ., dispune, din oficiu, îndreptarea acestei erori, în sensul că, în loc de A.
F. P. a mun. C. -Napoca, se va consemna A. F. P. G., urmând ca despre îndreptarea efectuată să se facă mențiune pe actele de procedură indicate.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar un înscris eliberat de Instituția Prefectului - S.P.C.R.P.C.I.A. din care rezultă că autoturismul cu privire la care se solicită restituirea taxei de poluare a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de_, iar în România la data de_ . Totodată, arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, și obligarea pârâtei și chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată,
reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, dovedit cu chitanța aflată la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul
R. C. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a Municipiului G., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la
restituirea sumei de 2503 lei reprezentând contravaloarea taxei pe poluare achitate și dobânda calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și pană la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul arată că a achitat la Trezoreria G. suma de 3536 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN TRANSPORTER, cu nr. de identificare WV1Z_ 127019, conform chitanței seria TS nr. 2039017 din data de_, din care i s-a restituit suma de 1033 lei ce reprezenta diferența dintre taxa pe poluare achitată și taxa pe emisiile poluante pe care ar fi trebuit să o achite dacă înmatricula autovehiculul în baza Legii nr. 9/2012.
Consideră reclamantul că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 110 din Tratatul Comunității Europene.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art. 110 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei pe poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, certificatul de înmatriculare, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu AFP G. .
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu mai are un drept la restituirea integrală a sumei pretinse dată fiind apariția Legii nr. 9/2012 la data la care a solicitat restituirea sumei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii deoarece OUG 50/2008, în baza căreia a fost percepută taxa pe poluare, nu contravine art. 90 TFUE, ea fiind aplicabilă unor categorii de vehicule și nicidecum unor categorii de cumpărători.
Cu aceeași ocazie pârâta a formulat și depus cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru M. solicitând ca in cazul admiterii acțiunii să fie admisă și cererea de chemare in garanție.
În susținere se arată că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru
M. și se gestionează de A. F. pentru M. .
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru motivul invocat instanța constată că aceasta este de fapt o apărare de fond ce vizează netemeinicia pretențiilor și nicidecum o veritabilă excepție de inadmisibilitate ce ar avea ca și obiect de exemplu neparcurgerea unor etape prealabile formulării acțiunii în instanță.
Trecând la soluționarea acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de_ reclamantul a achitat suma de 3536 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN TRANSPORTER, cu nr. de identificare WV1Z_ 127019, conform chitanței seria TS nr. 2039017 din data de_ la Trezoreria G., din care i s-a restituit suma de 1033 lei, restul de 2503 lei fiind reținut cu titlu de taxă pe emisiile poluante provenind de la autovehicule. Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP G., cu solicitarea de a-i fi restituită.
Pârâta, prin răspunsul comunicat reclamantului la data de_ sub nr. 12656/R a răspuns că nu i se poate restitui decât ceea ce deja a primit urmare a notei de restituire nr. 813/_ .
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T.
Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează
punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
OUG 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012 care instituie în locul taxei pe poluare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012
Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*)
Prima transcriere a fost definită de art. 2 lit. i din Legea nr. 9/2012 ca fiind - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, in conditiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. În mod evident prima transcriere a dreptului de proprietate este altceva decât prima înmatriculare (înscriere) în România a autovehiculelor second hand înmatriculate anterior în țări membre UE, respectiv ea reprezintă în opinia acestei instanțe, o vânzare a unui autovehicul rulat deja înmatriculat în România, către un alt proprietar, tot în România.
Prin OUG 1/2012 se suspendă art. 4 alin. 2 al Legii 9/2012 ceea ce înseamnă că în continuare taxele pe emisiile poluante se plătesc doar de către proprietarii de autovehicule second-hand care le achiziționează din străinătate și le înmatriculează pentru prima dată în România, adică există o discriminare care încurajează cumpărarea de autovehicule rulate din România, pentru care, după intrarea în vigoare a legii și până la_ nu se mai plătește taxa pe emisiile poluante (cu specificațiile menționate în art. 4 alin. 2) față de autoturismele cumpărate din țările UE și înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care se plătește.
Existând această discriminare generată de suspendarea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 prin OUG 1/2012, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pe emisiile poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AFP G. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa pe emisiile poluante achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Conform prevederilor art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Apoi, principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
In temeiul art. 60 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, ținând seama că sumele achitate cu titlu de taxă pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de către chemata in garanție, tribunalul va admite cererea de chemare in garanție și va obliga A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 2503 lei cu titlu de taxă pe emisiile poluante
și dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de_ și până la achitarea efectivă.
În baza art. 274 C.pr.civ. pârâta va fi obligată, la cererea reclamantului, la plata în favoarea acestui a sumei de 439,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul R. C.
I., cu domiciliul ales în mun. C. -Napoca, Calea D., nr. 97, ap. 15, jud. C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. G., cu sediul în mun. G., str. A.
, nr. 63, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 2503 lei cu titlu de taxă pe emisiile poluante nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de_ și până la data plății efective.
În baza art. 274 C.p.c. obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 439,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I., nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință obligă chemata în garanție să achite în favoarea pârâtei suma de 2503 lei reprezentând taxă pe emisiile poluante restituită reclamantului cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de_ și până la data plății efective,
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. M. S.
Red. S.T./_ /5 ex.
