Sentința civilă nr. 1181/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1181
Ședința publică din 01 martie 2013 Instanța este constituită din: Președinte: M. S., judecător Grefier:A. L.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta B. ANA M., cu domiciliul în Z., b-dul Mihai V. l, bl.D 4, sc.C, ap.39, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. A M. Z., cu sediul în Z., Piața I. M., nr.15, județul Sălaj și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M., cu sediul în B., sector 6, Spaliul independenței, nr. 294, corp A, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, iar părțile litigiate au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 1591alin. (4) Cod procedură civilă coroborat cu art. 21 din Constituția României, constată că în baza prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța pe baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa, reclamanta B. ANA M., a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a F. P. -Sălaj prin A. F. P. Z., pentru a fi obligată să-i restituie dobânda legală în materie civilă, calculată la suma de 3502 lei, reprezentând taxa pe poluare, achitată cu chitanța seria TS6, nr. 6179464 din_ ), pentru intervalul de timp dintre data achitării (_ ) și până la restituirea integrală și efectivă a acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta susține următoarele:
"[Datorita faptului ca, in dosar nr._, la judecarea acestuia in prima instanța, aceasta a admis dobânda in materie fiscala, de aceasta dată, solicităm dobânda legala in materie civila, nu fiscală si nu comercială .Curtea de A. C. a respins cererea privind obligarea AFP a municiliului Z., la plata coantumului dobânzi legala in materie fiscala astfel nu exista autoritate de lucru judecat .
Arat faptul că, la data de_ am achitat suma de 3502,00 lei cu titlu de taxa de poluare, astfel solicit sa dispuneți restituirea, cuantumul dobânzii legale in materie civila, de la data plații, si pana la restituirea efectiva a sumei. În dosar nr._, Curtea de apel C., prin decizia civilă nr. 1595/2012, s-a pronunțat in sensul in care, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma
1
respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suina plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poale acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă s-ar accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Prin Decizia Civila nr.3170/2012, pronunțată in dosar_, a Curții de A. C., aceasta a fost de acord cu restituirea si a dobânzi in materie civilă, dar, datorita faptului ca nu s-a formulat către Tribunalul Sălaj si un astfel de capăt de cerere (prin care să se solicite si dobânda legală in materie civilă) Curtea de A. C. nu a dispus obligarea AFP a municipiului Z., nici la plata dobânzii aferente in materie fiscală si nici la plata dobânzi aferente legale in materie civila, aceasta datorita faptului că, nu s-a solicitat si acest ultim capăt de cerere (dobanda aferentea legale in materie civila ), obiectul cererii noastre fiind cu totul altul (dobanda fiscala), astfel nu există autoritate de lucru judecat]";.
Cum în cererea introductivă de instanță, inițial formulată de reclamantă, în dosar nr. _
, a fost chemată în garanție A. F. pentru M., pentru a restitui pârâtei A. F.
Z., suma de bani încasată de la reclamantă cu titlu de taxă pe poluare, pentru identitate de rațiune, a fost introdusă în proces și această instituție, cadrul procesual dedus judecății fiind același, în ce privește părțile litigante.
Asupra cauzei de față, tribunalul, reține următoarele:
Starea de fapt dedusă judecății rezultă din actele și lucrările aflate la dosar nr._ (acvirat) iar problemele de drept invocate, au fost dezlegate irevocabil, printr-o hotărâre pronunțată de instanța de control judiciar, Curtea de A. C., într-o cauză absolut similară, soluționată tot de această instanță, respectiv decizia civilă nr. 540/2013, pronunțată în Dosar nr._ al Tribunalului Sălaj.
Chiar dacă instanța de fond, a avut în acel dosar un punct de vedere diferit asupra excepției autorității de lucru judecat în ce privește capătul accesoriu de cerere, privind obligarea la dobânzi, precum și asupra fondului, în ce privește natura dobânzii legale ce poate fi acordată persoanei ce solicită restituirea taxei pe poluare, respectiv obligarea autoritățor fiscale și de mediu, la plata cheltuielilor de judecată, cu această ocazie urmează a-și schimba practica judiciară în privința acestor aspecte, însușindu-și orientarea și practica constantă în materie a instanței de control judiciar, Curtea de apel C. . Argumentele prezentate în decizia de speță la început amintită, sunt suficient de puternice și convingătoare din perspectiva priorității dreptului comunitar al Uniunii Europene, practica anterioară a instanței de fond în aceste materii, făcând o abordare cu accent pe legislația internă și deciziile Curții Constituționale, privind limitele puterii judecătorești și soluționarea conflictului între puterea legislativă și puterea judecătorească,
decizii care sunt, de asemenea, obligatorii pentru instanțe. În acest context, se constată că există și în prezent o incompatibilitate între legislația internă și modul de abordare al Curții de Justiție al Uniunii Europene, în ce privește modul de reperare al prejudiciului creat de către stat cetățeanului, prin perceperea nelegală a unor taxe și impozite, împrejurare care face ca în acest domeniu să existe și în prezent, în mod inevitabil, o practică judiciară neunitară, la nivel național. Acest neajuns, care la rândul său, crează o problemă în ce privește respectarea art. 6, art. 14 și art.1 din Protocolul nr.12, din Convenția europeană a drepturilor omului, privind dreptul la un proces echitabil și interzicerea (totală) a discriminării, este, în codițiile date insurmontabil și ar putea fi înlăturat doar prin înființarea unei instanțe interne de contencios european și convențional, în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care să pronunțe hotărâri general obligatorii, pentru toate instanțele din România. Până la realizarea acestui deziderat este totuși preferabilă unificarea practicii judiciare, pe cât posibil cel puțin la nivelul unei curți de apel, ca ultimă instanță de control judiciar în materie de contencios administrativ și fiscal.
Astfel fiind, instanța urmează a-și însuși în totalitate dezlegarea problemelor de drept aduse în discuție, dată de Curtea de A. C., în cauza similară din dosar nr._, al Tribunalului Sălaj, după cum urmează:
"[1.Cu privire la inadmisibilitatea de principiu a cererii de acordare a dobânzilor pe cale principală, Curtea reține următoarele:
În funcție de calea procedurală pe care o alege partea, cererile de chemare în judecată sunt: cereri principale, cereri accesorii și cereri incidentale. Cererile principale sunt acelea prin care se declanșează procedura judiciară. Cererile accesorii sunt acelea care depind de cererile principale iar cererile incidentale sunt acelea care au o existență de sine stătătoare, însă sunt formulate într- un proces deja început. Este real că unele cereri pot fi formulate numai pe cale principală după cum sunt cereri care pot fi formulate numai pe cale accesorie.
Cererea de plată a dobânzii moratorii pentru neplata la termen (scadență) a unei sume de bani poate face obiectul fie a unei cereri accesorii cererii principale ce vizează recunoașterea sumei purtătoare de dobânzi, fie pe cale principală dacă suma de bani putătoare de dobânzi nu mai are caracter litigios (fie este recunoscută voluntar de către creditor, fie a fost irevocabil tranșată printr-o hotărâre judecătorească în urma unui litigiu). Așa fiind, cererea de acordare a dobânzilor moratorii formulată pe cale principală, ulterior unui litigiu tranșat irevocabil prin care s-a soluționat cererea cu privire la suma purtătoare de dobândă, este admisibilă. Reiterarea pe cale principală a cererii privind acordarea dobânzilor fiscale ori în subsidiar a celor legale, de drept comun, nu pune și nici nu poate pune problema inadmisibilității ci eventual a excepției autorității de lucru judecat.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat, se reține că sub aspectul capătului principal de cerere privind dobânda în materie fiscală se poate pune problema existenței autorității de lucru judecat. Din această perspectivă, se poate afirma cu temei că cererea de acordare a dobânzilor, capătul principal din cererea introductivă de instanță ce face obiectul dos. nr._, poate fi respins ca existând autoritate de lucru judecat față de decizia nr. 1455 din 28 mai 2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr._ . Așa fiind, instanța de fond a soluționat în mod corect excepția.
Cu toate acestea, în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, privitor la acordarea dobânzii legale fundamentată în drept nu pe prevederile Codului de procedură fiscală ci pe prevederile dreptului comun, recte OG nr. 9/2000, nu există nicio hotărâre pronunțată de instanță privind soluționarea între aceleași părți a unei atari cereri. Din această perspectivă, această cerere este admisibilă, contrar a ceea ce a reținut instanța de fond.
Se constată că instanța de fond, pare a accepta că cererea de acordare a dobânzilor legale la suma de 1244 lei este admisibilă de vreme ce s-a pronunțat și în fond asupra ei statuând în considerente că o atare cerere este nefondată.
Astfel, s-a reținut că nu suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale ori contractuale a autorității administrativ-fiscale ci a restituirii unei taxe fiscale nedatorate, sumă achitată de
plătitorul de taxă, și care nu este purtătoare de dobândă legală conform OG nr. 9/2000 ci numai de dobândă fiscală.
Cu privire la acest aspect, Curtea a menționat încă în decizia nr. 1455 din 28 mai 2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr._ cu ocazia soluționării capătului de cerere privind acordarea dobânzii în materie fiscală care este raționamentul pentru care o atare cerere nu poate fi admisă.
Este real că nefiind investită nu s-a putut pronunța în fond pe cererea de acordare a dobânzilor care are drept temei dreptul comun, recte OG nr. 9/2000, incident în speță conform principiului de drept consacrat de adagiul "tempus regit actum";. Cu toate acestea, Curtea în nenumărate rânduri a statuat asupra principiilor de reparație în ipoteza incidentă în speță.
Astfel, după ce s-a statuat că reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, Curtea s-a preocupat să deceleze dacă suma de restituit este purtătoare de dobânzi sau oricum care sunt principiile de reparație în materie. În acest scop s-a făcut apel la jurisprudența CJUE. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat (art. 110 din TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Prin urmare dreptul la despăgubire completă în ipoteza restituirii taxelor încasate cu încălcarea normelor dreptului UE este recunoscut pe cale jurisprudențială de CJUE iar acesta se va aplica și concretiza potrivit dreptului intern, național. La aceste considerații se mai rețin următoarele:
Prin Hotararea Fracovich, Curtea a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin incalcari ale dreptului Uniunii, in speta de fata, prin incalcarea art.110 TFUE. Mai apoi, prin Hotararea Brasserie du Pecheur, Curtea a hotărât ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protectie efectiva a dreptului încalcat. Tot astfel, prin Hotararea Metallgesellschaft, referindu-se la impozitele percepute de un stat membru cu incalcarea dreptului Uniunii, Curtea a stabilit ca statul este obligat sa restituie acest impozit si ca dreptul la rambursare reprezinta consecinta si completarea drepturilor conferite particularilor de dreptul Uniunii. În plus, prin aceeasi hotarare, Curtea a stabilit ca particularul are dreptul și la restituirea sumelor platite statului sau retinute de stat in legatura cu acel impozit. Dintre aceste sume, Curtea a precizat ca particularul are dreptul la repararea de catre stat a prejudiciului cauzat prin indisponibilizarea sumelor de bani (a impozitului), facand referire la situatia particulara din speta care viza perceperea prematura a unui impozit, adica mai devreme decat data scadentei lui. Prin Hotararea Littlewoods Retail, Curtea a retinut ca principiul de mai sus implica obligatia statelor de a plati dobanzi pentru indisponibilizarea sumei.
Curtea a retinut ca fiecare stat membru este liber sa stabilieasca conditiile de restituire a dobanzilor, în special rata si modul de calcul, dar sa respecte doua principii: principiul echivalentei respectiv sa nu se impuna conditii mai grele decat cele impuse pentru solicitari similare intemeiate insa pe incalcari ale dreptului intern și principiul efectivitatii adică sa nu faca imposibila exercitarea dreptului Uniunii sau excesiv de dificila. Acest ultim principiu implica de asemenea, ca normele interne reparatorii, (privind dobanzile în cazul de fata) sa nu aiba ca efect privarea persoanei de o despagubire adecvata pentru prejudiciul suferit prin indisponibilizarea impozitului. De vreme ce Curtea tranșat irevocabil faptul că între părți nu se poate admite o cerere de acordare a dobânzilor în materie fiscală problema acordării dobânzilor legale devine incidentă sub aspectul principiilor și argumentelor mai sus expuse.
Conform art. din OG nr. 9/2000, aplicabilă tempus regit actum, la speță, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi
fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală așa cum este determinată de art. 3 alin . 3-6 din actul normativ precitat.
Curtea mai reține cu titlu de principiu că dobânda legală trebuie să fie calculată de la momentul încasării sumei de restituit. Și este așa, deoarece indisponibilizarea sumei este continua, si incepe din ziua perceperii/platii impozitului si se finalizeaza în ziua rambursarii acestuia către contribuabil. Altfel spus, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea greșită a normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. A admite în sens contrar, s-ar eluda însăși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor tratatelor, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite inclusiv daune pentru pierderile suferite]";.
Față de aspectele mai sus inserate, tribunalul vaadmite acțiunea reclamantei B. Ana M. și va obliga pârâta Direcția Generală a F. P. -Sălaj prin A. F. P. Z., să-i restituie reclamantei dobânda legală în materie civilă, calculată la suma de 3.502 lei ( reprezentând taxa pe poluare, achitată cu chitanța seria TS6, nr. 6179464 din_ ), pentru intervalul de timp dintre data achitării (_ ) și până la restituirea integrală și efectivă a acestei sume.
Pe cale de consecință va admite și cererea de chemare în garanție a pârâtei M. M. -
A. F. pentru M., pe care o va obliga să vireze în contul Administrației F. P.
Z., dobânda legală în materie civilă, mai sus arătată.
Căzând în pretenții, pârâta va fi obligată la plata sumei de 39,30 lei, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea reclamantei B. ANA M., cu domiciliul în Z., str. Mhai Vitezul, Bl. D4, sc. C, ap. 39, județ Sălaj, și obligă pârâta Direcția Generală a F. P. - Sălaj prin A. F. P. Z., să-i restituie reclamantei dobânda legală în materie civilă, calculată la suma de 3502 lei ( reprezentând taxa pe poluare, achitată cu chitanța seria TS6, nr. 6179464 din_ ), pentru intervalul de timp dintre data achitării (_ ) și până la restituirea integrală și efectivă a acestei sume.
Admite cererea de chemare în garanție a pârâtei M. M. - A. F. pentru
M.,
pe care o obligă să vireze în contul Administrației F. P. Z., dobânda legală în materie civilă, mai sus arătată.
Obligă pârâta la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ . Președinte, Grefier,
M. SA L.
Red.M.S./_ /5 ex.
Dact.A.L./_
6
