Sentința civilă nr. 1219/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1219
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
G. ier: C. S.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza privind pe reclamantul M. C. Ș. cu domiciliul în B. M., str. A. I., nr. 66, județul M. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. M., DIRECTIA GENERALA A F. P. M., ambele cu sediul în B. M., str. A. S., nr.2 A, județul M. și A. F. PENTRU M. cu sediul în B., str.
S. I., nr.294, corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reclamantul
M. C. Ș., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție, în temeiul art. 133 C.pr.civilă faptul că cererea introductivă nu este semnată.
Reclamantul M. C. Ș., care se legitimează cu C.I. seria MM, nr. 1. arată că din eroare nu a semnat cererea și o semnează în fața instanței. Nu are alte cereri de formulat.
Instanța pune în discuția reclamantului excepțiile invocate de către pârâte.
Reclamantul solicită respingerea excepțiilor.
Instanța unește excepția cu fondul, constată cauza lămurită, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtelor la restituirea sumei achitate cu titlul de taxă de poluare, cu dobânda legală și cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de _ , sub numărul de mai sus, reclamantul M. C. Ș. în contradictoriu pârâtele A.
F. P. a municipiului B. M. și Direcția Generală a F. P. M. și A. F. pentru M. cu sediul în B., S. I., nr. 294, corp A, sector 6 a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2.231 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism pe care a dorit să-l înmatriculeze în România însă prin Decizia de calcul a taxei de poluare s-a stabilit obligația de plată a sumei de 2.231 lei. Reclamantul consideră în esență că OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de instituire a CE.
În probațiune s-au depus înscrisuri. Cererea a fost legal timbrată. Pârâta A. F. pentru M. nu a formulat întâmpinare.
Poziția procesuală a celorlalte două pârâte este exprimată prin întâmpinarea formulată de către Direcția Generală a F. P. M., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Financiare prin care se invocă excepția inadmisibilității cererii întemeiată pe neîndeplinirea procedurii prealabile, respectiv pe neatacarea deciziei de în termenele și condițiile prevăzute de art.205 și 218 Cod procedură fiscală iar pe fond se solicită respingerea cererii, invocând conformitatea OUG nr.50/2008 cu legislația comunitară.
Analizând cererea pe baza probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autovehiculul menționat în cerere, pentru înmatricularea căruia pârâta A.
F. P. B. M., prin decizia de stabilire a taxei de poluare, a stabilit obligația de plată a sumei de 2.231 lei cu titlu de taxă de poluare pe care acesta a achitat-o cu chitanța seria TS5 nr. 2232150/_ .
Conform înscrisurilor depuse în probațiune pentru ultimul termen de judecată vehiculul provine din Germania unde a fost înmatriculat pentru prima dată în anul 1997.
Ulterior s-a solicitat Administrației finanțelor publice restituirea taxei de poluare ca fiind contrară normelor comunitare, așa cum reiese din cererea depusă la dosar .
Examinând cu precădere potrivit art.137 Cod procedură civilă excepția
inadmisibilității instanța constată următoarele
:
Prin decizia nr.24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea acțiunii de restituire a taxei de poluare, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută la art.7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, stabilindu-se că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
În consecință, având în vedere caracterul obligatoriu al acestei decizii
potrivit art.330 indice 7 Cod pr. civ. instanța va respinge excepția
inadmisibilității
.
Pe fondul cauzei instanța constată următoarele:
Din analiza dispozițiilor legale care stabilesc condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, se apreciază că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 TFUE. Compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, în concret art. 110 TFUE, incident în cauză, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de CJUE în Cauza Tatu contra României care a statuat următoarele: "Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Nelegalitatea taxei de poluare reglementată de către OUG nr. 50/2008 ca fiind este contrară art. 110 TFUE, se impune a fi constatată de către instanță, prin prisma considerentelor care au fundamentat hotărârea Curții, independent de modificările legislative care au fost aduse ulterior, inclusiv pentru varianta în vigoare la data soluționării prezentei cereri. Instanța națională este nu numai competentă ci și obligată în temeiul art.148 din Constituția României să aplice cu prioritate dispozițiile cu caracter obligatoriu din TFUE în cazul în care se constată că reglementarea internă cuprinsă în OUG nr. 50/2008 este contară normelor comunitare.
Pe cale de consecință, instanța va dispune în temeiul art. 117 alin. (1) lit.
d) Codul de procedură fiscală restituirea taxei de poluare întrucât este nelegală. Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu, astfel că instanța va acorda dobânda legală calculată potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 de la data producerii prejudiciului, mai exact de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin O.G nr.13/2011 iar ulterior acestui moment în conformitate cu art.3 alin.2-4 din O.G nr.13/2011,capitolul I, care reglementează dobânda legală remuneratorie și
penalizatoare pentru obligații bănești.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus admiterii cererii, se va stabili și obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 43,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârâte.
Admite
cererea formulată de către reclamantul M. C. Ș.
cu domiciliul în B. M., str. A. I., nr. 66, j județul M. în contradictoriu pârâtele A. F. P. B. M. și Direcția Generală a F. P. M.
, ambele cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A și A. F. pentru M. cu sediul în B., S. I., nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă pe pârâte să restituie reclamantului suma de 2.231 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală calculată conform art.3 alin.3 din
O.G nr.9/2000 de la data de _ până la data de_, respectiv conform art.3 alin.2-4 din O.G nr.13/2011 începând cu data de_ până restituirea integrală a sumei.
Obligă pe pârâtele Direcția Generală a F. P. M. și A.
F. pentru M. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 43,3 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte G. ier
M. H. C. S.
Red.M.H./_
Tred. M.H./_ /6ex.
