Sentința civilă nr. 1294/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1294/2013
Ședința publică din 25 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. | D. | |
GREFIER: M. | C. | N. |
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul D. I. N. , în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. , având ca obiect restituire taxă poluare.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 17 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de sa formula concluzii scrise la termenul de azi, când:
Se reține că la_ reprezentanta societății reclamante a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței dovada cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul D.
I. N.
a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B.
solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 4.615lei și la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a cumpărat un autovehicul vechi și a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicită.
Se apreciază că perceperea taxei și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata taxei este contrară normelor comunitare.
În esență se susține că perceperea acestei taxe încălcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne atât timp cât pentru un autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe această taxă la achiziționarea vehiculelor din România, deja înmatriculate în țară.
OUG nr. 50/2008 contravine art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat de CJUE în cauza Tatu împotriva României, C—402/09, conform căruia "niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Potrivit art. 148 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din alin 2.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 110, art. 90 paragraful 1 din TCE, art. 148 din Constituție, art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 26).
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă (f. 18) a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea taxei achitate de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
În motivare s-a arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008.
Taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul.
Taxa pe poluare se plătește, conform art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul.
Taxa pe poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate, ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
La baza instituirii taxei stă principiul "poluatorul plătește";.
CJCE a stabilit că textul art. 110 trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
CJCE a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de alte autovehicule de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a autovehiculului de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase nearmonizată încorporată într-un autovehicul național similar.
Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamantă.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f. 24) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamantă și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008.
În drept s-au invocat dispozițiile OUG nr. 50/2008, Ordinul nr. 1899/2004.
Prin precizarea de acțiune formulată de reclamant prin mandatarul său(f.29 și urm.) s-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale calculate de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei datorate și doar în subsidiar obligarea la plata dobânzii legale.
În motivare s-a invocat jurisprudența C.J. a UE exprimată prin hotărârea din 18 aprilie 2013 în cauza C-585/11(Irimie c. România), art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă, precum și împrejurarea că potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 scopul contenciosului administrativ este asigurarea reparării integrale a prejudiciului cauzat contribuabilului.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul reține faptul că în prezent, compatibilitatea OUG nr. 50/2008, în vigoare la data plății taxei, cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect
descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa de poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din T.F.U.E., interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pentru de poluare plătită de reclamant cu chitanța TS8 nr.4626542 din data de_ (f. 6), în cuantum de 4.615 lei, nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc.), considerent pentru care se impune restituirea acesteia.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În privința felului dobânzii, instanța apreciază că nu pot fi aplicate prevederile art. 124 C.proc.fisc., în condițiile în care neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual.
Singura dobândă care poate fi acordată este cea legală, reglementată de OG nr. 9/2000 aplicabilă până la data de 1 octombrie 2011, respectiv de OG nr. 13/2011 incidentă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011.
În sprijinul acordării dobânzii fiscale nu pot fi reținute considerentele CJUE în cauza M. Irimie C-565/11, întrucât instanța europeană nu a fost sesizată în privința naturii dobânzii, ci doar cu privire la momentul de la care începe să curgă dobânda.
Instanței europene i s-a solicitat exclusiv interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii
unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective, fără a i se cere vreo interpretare privind natura dobânzii (legale sau fiscale).
De altfel, în cauza amintită, instanța europeană a reținut că în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale arătate, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 4.615 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data plății acesteia._ și până la data plății efective, respingând ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale aferente acestei sume.
Totodată, pârâta va fi obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 539,30 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 5 alin. 1 și 3 din OUG nr. 50/2008 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într- un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, care gestionează aceste sume.
Având în vedere faptul că în final sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu, în baza dispozițiilor art. 60 Cod procedură civilă, tribunalul va admite chemarea în garanție formulată de pârâtă și în consecință, va obliga chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A. F. P. B. suma de 4.615 lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă de poluare, dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data plății acesteia și până la restituirea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 539,30 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul D. I. N. cu domiciliul procesual ales în B., str. Alba I., nr. 4, jud. B. Năsăud împotriva pârâtei A. F. P. B. cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6, jud. B. - Năsăud și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 4615lei reprezentând taxă de poluare și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data plății acesteia și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta la plata cheltuieli de judecată în cuantum de 539,30 lei către reclamant.
Respinge ca neîntemeiat petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P. B. împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. cu sediul în B., sector 6,
S. I., nr. 294, corp A și dispune obligarea chematei în garanție la plata către pârâtă a sumei de 4615 lei reprezentând taxă de poluare, precum și suma reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data achitării și până la restituirea efectivă, și a sumei de 539,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
B. D. | M. | C. N. |
L.A. 26 Iunie 2013
