Sentința civilă nr. 13185/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 13185/2013
Ședința publică de la 20 Septembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Grefier L. M.
S-a luat spre examinare, cererea în contencios administrativ promovată de către reclamantul M. A. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
C. -N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de_, pârâta a depus la dosar întâmpinare, iar la data de_, reclamantul a depus taxa de timbru de 39 lei, timbru judiciar de 0,3 lei copie talon, răspunsul primit de la ANAF.
Tribunalul, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus la data de _, reclamantul M. A. M. în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. C. -N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5921 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule și acordarea dobânzii legale aferente calculate de la data achitării taxei de poluare și până în momentul restituirii integrale a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui autovehicul înmatriculat inițial într-un alt stat al Uniunii Europene decât România, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite taxa de poluare, ceea ce contravine art. 110 (fostul art. 90) din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu A. F. P. C. -N. .
Pârâta a formulat întâmpinare (f.15-16)
prin care a prin care a invocat inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ având în vedere că acțiunea este înregistrată după data de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 9/2009.
Astfel, la data promovării acțiunii reclamantul nu are un drept de restituire în integralitate a taxei care să-i fie protejat de lege întrucât a achitat taxa pe poluare în baza unei decizii de calcul emisă la cererea reclamantului, necontestată de acesta. Este de observat că în conformitate cu Legea nr. 9/2012, în vigoare la data înregistrării cererii reclamantul avea dreptul de a solicita doar restituirea diferenței rezultate din taxa plătită și taxa pentru emisii poluante. Doar acest drept este unul legitim, care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ și cu respectarea procedurii contenciosului administrativ.
În concret, dreptul de care se poate prevala reclamantul potrivit legii este doar acela de a solicita pe cale administrativă diferența, astfel cum dispune art. 12 din Legea nr. 9/2012 iar fără parcurgerea acestei proceduri, acțiunea de față apare ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii deoarece la data nașterii raportului juridic privind restituirea sumei nu există temei legal pentru restituire, OUG nr. 50/2008 act normativ în temeiul căreia a fost încasată fiind în vigoare. De asemenea, acțiunea nu este întemeiată întrucât nu a făcut dovada că a solicitat diferența și care este cuantumul pretins.
În acest context, se arată că atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva 77/328/CE nu interzis perceperea unei taxe precum taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, ci nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
În susținerea acestui punct de vedere invocă și prevederile art. 33 din Directiva a șasea a CCE privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitare pe cifra de afaceri - sistemul comun privind TVA, baza unitară de stabilire, care reglementează "fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri"; Menționează că această directivă a fost adoptată de Consiliul Comunităților Europene având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene precum și avizele Parlamentului European și Comitetul Economic și Social.
Așadar, taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în Romania iar taxa este percepută pentru o primă înregistrare a autovehiculului în țară și pentru utilizarea pe teritoriul statului și nu pentru că aceasta tranzitează o frontieră. În aceeași ordine de idei, solicită instanței să rețină că taxa pe poluare se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de A. Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul retine următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism care a mai fost anterior înmatriculat in stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG nr.50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 5921 lei la A. F. P. C. în data de_ .
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață,
în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, sus menționată, a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, aceasta intrând în vigoare la_ .
Verificând apărările invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării Tribunalul apreciază că acestea sunt fundamentate, într-adevăr în Legea 9/2012 neexistând dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de_, potrivit art. I din ORDON. ȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
În prezent, efectele suspendării anterior menționate au încetat cu data de
_ .
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că taxa pe care
reclamantul a achitat-o pentru înmatricularea autoturismului său apare ca fiind conformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care va respinge cererea.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A.
cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. N. T., nr. 20, bl. P9, ap. 27, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C. cu sediul în C. -
, P-ța A.I., nr. 19, jud. C. . Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 20 Septembrie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Grefier,
L. M.
L.M. 01 Octombrie 2013
