Sentința civilă nr. 1365/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1365/2013 Ședința publică de la 27 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., judecător
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A. A. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B.
, și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care .
Cauza s-a judecat la termenul din 6 iunie 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul A. A. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B. solicitând, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4264 lei achitată cu chitanța seria TS8 nr. 3236556 din_, reprezentând taxa de poluare, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data plății sumei, și până la restituirea efectivă.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
La termenul de judecată din data de 09 mai 2013 reclamantul a depus în scris
"precizare de acțiune"; (f.33-39) referitor la dobânda aferentă sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, solicitând acordarea dobânzii fiscale conform prevederilor art. 124 coroborate din Codul pr. Fiscală, de la data plății sumei și până la restituirea ei.
Prin "precizarea de acțiune"; reclamantul a menționat că în subsidiar solicită acordarea dobânzii legale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism vechi marca Fiat Iveco, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească suma de 4264 lei cu titlu de taxă de poluare.
Reclamantul arată că a achitat suma menționată cu chitanța seria TS 8 nr.
3236556 /_ și a înmatriculat autoturismul în România.
Apreciind că reglementarea internă care a instituit această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, contravenind disp. art. 110 TFUE (fost art. 90), a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, însă
autoritatea administrativ fiscală a răspuns negativ, susținând că taxa a fost percepută legal.
Reclamantul susține că refuzul practicat de pârâtă este nejustificat și contravine art. 148 din Constituție întrucât ca urmare a aderării, tratatele constitutive ale UE precum și celelalte reglementări comunitare, cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Același text din legea fundamentală prevede, prin alin.4, că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare și din prevederile alin. 2.
S-a mai relevat că, potrivit art. 110 din Tratatul CE în vigoare la data plății taxei, "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor stat impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor stat membre impozite interne de natură să protejeze, direct sau indirect, alte sectoare de producție";
În cuprinsul cererii s-a făcut referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, referitoare la dreptul contribuabililor la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european. În concret reclamantul a făcut referire la cauzele reunite C-192/95, C-218/95 Comateb și alți și la cauzele reunite Metallgesellschaft și Hoechst ( C-397/98 și C-410/98), precum și la cauzele Tatu și Nisipeanu.
Pentru repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost cauzat reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale prevăzută de OG nr. 9/2000 din_ și de OG nr. 13/2011, care curge de drept, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei solicitate.
În cuprinsul "precizării de acțiune"; (f.31-32) reclamantul a făcut referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene exprimată cu ocazia pronunțării hotărârii din 18 aprilie 2013 în cauza C- 565/11 (Irimie c. României) potrivit căreia, neacordarea dobânzilor reglementate de dispozițiile art. 124 din Cod.pr.fiscală pentru întreaga perioadă de indisponibilizare a sumei reprezentând taxa percepută ilegal, ar încălca principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remedierilor pentru încălcarea dreptului Uniunii.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 20).
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 22-26), a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea taxei pe poluare achitată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
S-a subliniat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și în Normele metodologice de aplicare.
Taxa pe poluare se plătește, conform art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008.
Scopul final este îmbunătățirea calității aerului și încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară.
Obligația de plată a taxei se naște cu ocazia primei înmatriculări în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.
Raportat la aceste dispoziții legale mai sus precizate se impune următoarele concluzii: autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România; autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România; taxa de poluare a fost achitată de către reclamant, care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamant nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata taxelor.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamantă, era supus aplicării și plății taxei de poluare provenite de la autovehicule și autoturisme.
Potrivit reglementărilor mai sus menționate taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
La baza instituirii taxei de poluare a stat principiu "poluatorul plătește", principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, cu precizarea că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art. 110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.
CJCE a mai stabilit și că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
Curtea Europeană de Justiție (CJCE) a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecința i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase nearmonizată încorporată într-un autovehicul național similar. Însă, la
stabilirea taxei pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 se iau în calcul mai multe criterii obiective, printre care și deprecierea autoturismului.
Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale până la data restituirii efective s-a arătat că art. 9 din O. G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar prevede că "dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice";.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Conform capitolului 1 pct. 1 și urm. din Ordinul nr. 1899/2004 restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.
În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, pârâta nefiind în culpă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 Cod pr.fiscală și actele normative enumerate în cuprinsul întâmpinării .
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f. 28-29) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008. OG nr.
92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține faptul că în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie
importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant cu chitanța seria TS 8 nr. 3236556 din data de_ (f. 6) nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc), considerent pentru care se impune restituirea acesteia.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Prin urmare, odată cu restituirea sumei achitate se impune și plata dobânzii legale aferente sumei încasate de pârâtă, cu începere de la data încasării -_ și până la data plății efective, calculată în baza OG nr. 9/2000 în vigoare până la data de
_, respectiv conform OG nr. 13/2011 aplicabilă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011.
Este de menționat că prin "precizarea de acțiune"; reclamantul a solicitat, în principal, obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale iar a celei prev. de OG nr. 13/2011 în subsidiar. Tribunalul nu poate dispune obligarea la plata dobânzii la nivelul penalităților percepute pentru creanțe fiscale întrucât prejudiciul suferit prin faptul că reclamantul nu a dispus de suma de bani nerestituită este echivalent cu suma
plătită și actualizată cu nivelul dobânzii legale, atâta timp cât prin lege (OG nr. 9/2000 și respectiv OG nr. 13/2011) se prevede că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi renumeratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de câtre părți, se va plăti dobânda legală. Prin urmare cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale aferentă sumei de 4264 lei va fi respinsă ca neîntemeiată.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale evocate, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamant împotriva administrației financiare și în consecință va obliga pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 4264 lei achitată cu chitanța seria TS 8 nr.3236556 din data de_ cu titlu de taxă de poluare; va obliga obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 4264 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Se va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 Cod pr.civilă, pârâta A. F. P. B. va fi obligată să plătească reclamantului suma de 189,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat (f. 35) având în vedere culpa procesuală a pârâtei.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 5 alin. 1 și 3 din OUG nr. 50/2008 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într- un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, care gestionează aceste sume.
Având în vedere faptul că în final sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu, în baza dispozițiilor art. 60 C.proc.civ., tribunalul va admite chemarea în garanție formulată de pârâtă și în consecință, va obliga chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A. F. P. B. suma de 4264 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, dobânda legală aferentă sumei de 4264 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă, precum și suma de 189,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul A. A.
, domiciliat în com. Șieu, sat. Posmuș nr. 223, jud. B. -Năsăud cu domiciliul ales
în B. str. Alba I. nr. 4 A, jud, B. -Năsăud, împotriva pârâtei A. F.
P. B. cu sediul în B., str. 1 D. nr. 6-8, jud. B. -Năsăud, și în consecință:
-obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 4264 lei achitată cu chitanța seria TS8 nr. 3236556/_, reprezentând taxă de poluare;
-obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 4264 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale ca neîntemeiată. Obligă pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului suma de
189,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P.
B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. cu sediul în B., str. S. I. nr. 294 corp A, sector 6, și în consecință:
-obligă chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 4264 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, dobânda legală aferentă sumei de 4264 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 189,30 lei.
Cu drept de recurs în termen d 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
