Sentința civilă nr. 13793/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13793/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. N. B.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare cauza din Contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul C. A. M.
în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F.
P. A MUN. C. -N., JUD. C., ÎN PREZENT ADM. JUD. A F. P. C., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul
C. A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. P. A MUN. C. -N., ÎN PREZENT ADM. JUD. A F. P. C., ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.231 lei reprezentând taxă de poluare, achitată la data de_ pentru înmatricularea autoturismului marca Renault cu nr. de identificare VF1BA0F0D14915911, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru perioada cuprinsă între data achitării taxei_ și până la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, a achiziționat în anul 2008, un autoturismul marca Renault cu nr. de identificare VF1BA0F0D14915911, înmatriculat în țară comunitară. Pentru înmatricularea în România a fost nevoit să achite o taxă de poluare în sumă de 2231 lei, pe care a achitat-o la Trezoreria mun.
C. -N., cu chitanța nr. 3121109 din data de_ . Această taxă a fost achitată potrivit disp. OUG nr. 50/2008 modificată de OUG 218/2008. După achitarea acestei sume a considerat că, aceasta este nelegală și a solicitat pârâtei restituirea sume, însă pârâta nu a dat curs solicitării sale.
Consideră reclamantul că, refuzul pârâtei de a restitui această taxă este în contradicție cu normele comunitare și dispozițiile art. 110 alin.1 TFUE (fostul art. 90
(1) din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul
că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa depoluare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor. Taxa de poluare este contrară și practicii CJCE. Mai mult în prezent Comisia Europeană a demarat procedura de infrigement pe baza OUG 218/2008 respectiv cuantumul prea mare al taxei coroborat cu scutiri acordate industriei auto autohtone.
În drept a invocat disp. art. 7, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, art. 148 alin.2 din Constituție, art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al U.E.
Deși legal citată pârâta Administrația F. P. C. -N. nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Pe fond reține că, reclamantul a achiziționat, în anul 2008, un autoturism marca Renault cu nr. de identificare VF1BA0F0D14915911, înmatriculat în țară comunitară, (f.9-114, 27). Pentru înmatricularea în România i s-a prezentat o decizie de calcul, în sumă de 2231 lei, pe care a achitat-o la Trezoreria mun. C. -N. cu chitanța nr. 3121109 din data de_ (f.8). Prin cererea înregistrată sub nr. 20020 din data de_ a solicitat pârâtei restituirea acestei sume, însă pârâta prin răspunsul comunicat la data de_ sub nr. 67456 a refuzat restituirea taxei (f.18)
Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 50/2008 în forma inițiala.
Ca atare, legalitatea refuzului de restituire și legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG 50/2008 în forma sus indicată.
Astfel, OUG nr. 50/2008 în forma inițiala stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de_, s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la
compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Apreciem că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente apreciem că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 110 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 110 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într- un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE. Astfel, exista atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că, reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază că, în speță, se poate acorda dobânda legală, întrucât, perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare
întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere, încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor OUG 9/2000, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă, de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele mai sus, tribunalul, în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate, va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
În baza art.274 C.pr.civ., la solicitarea reclamantului, pârâta A.F.P. C. -N., în prezent Adm. Jud. a F. P. C. va fi obligată în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 411,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, precum și onorariu avocațial în sumă de 372 lei, conform înscrisurilor depuse la dosar (f.17,20).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. A.
M.
, cu domiciliul procesual ales în la S. "T., Fuzesi & Partners";, situat în C.
-N., str. N. T. nr. 22, ap. 11, în jud. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. P. A MUN. C. -N., ÎN PREZENT ADM. JUD. A
F. P. C., cu sediul în C. -N., P. A. I. nr.19, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâta A.F.P. C. -N., în prezent Adm. Jud. a F. P. C. să restituie reclamantei suma de 2.231 lei cu titlu taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 411,3 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
I. N. B. L. B.
Red. 4 ex./I.N.B./D.M.
_
