Sentința civilă nr. 1389/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1389/2013
Ședința publică din data de 27 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
E. A., împotriva pârâtei D. G. A F. P. B. -N., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 13 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 20 iunie 2013 și 27 iunie 2013, pentru când,
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul E. A., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 46/2012 emisă de pârâtă solicitând admiterea contestației formulata împotriva deciziei de impunere nr. 2411/2012 emisa de DJAOV B. -N., având în vedere netemeinicia și nelegalitatea ei, suspendarea punerii în executare până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze. Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în cursul anului 2010, petentul a fost cercetat penal pentru comiterea unei infracțiuni prevăzute de art. 296 alin. 1, lit. c din legea nr. 571/2003, și lit. L din același text de lege, sens în care s-a pronunțat ordonanța din_ din dosarul nr. 636/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, prin care acesta a fost scos de sub urmărire și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ de 500 lei, urmând ca organele de politie să-i aplice și o sancțiune contravențională. S-a întocmit astfel, PV seria AP nr. 1739441, cu sancțiunea avertismentului.
In decizia atacată s-a reținut, că toate textele de procedură fiscală, Cod fiscal si de cod de procedura fiscala nu sunt aplicabile, ca explicitarea motivelor de fapt si de drept al contestației inițiale nu este temeinică și pe cale de consecință s-a respins contestația.
In cadrul acestei contestații, s-a supus analizei posibilitatea aplicării a mai multor sancțiuni asupra unui contribuabil, odată una penală, care era corectă, una de natura contravențională, avertisment, alta accesorie de confiscare bunurile găsite, fără a face o radiografiere corectă și amănunțită a stării de fapt. Se face vorbire în decizia atacată, că totul a fost legal emis și că actul de impunere în speță este unul legal raportat la dispozițiile codului de proc. fiscala.
Reclamantul precizeaza ca nu s-a determinat corect si concret notiunea de antrepozit fiscal, daca acesta poate consta in incinta proprietății private și dacă, atât timp cât acest alcool nu este destinat comercializării este sau nu accizabil. De asemenea trebuie avut în vedere și analizată și starea de fapt concretă, prin care această cantitate de alcool a fost procurata în interes personal de la alți producători. Organul specializat, care trebuia să facă dovada de unde a fost procurat alcoolul, de la ce comerciant specializat sau nespecializat, dacă s-a plătit acciza de către acela și ulterior să se pună în discuție temeinicia și legalitatea actului și a deciziei de impunere.
Se impune de asemenea să se analizeze și conținutul ordonanței procurorului, care a stabilit clar latura civilă a cauzei în sensul că a dispus aplicarea sancțiunii în penal, a admis cererea de confiscare și a dispus efectuarea cercetărilor sub aspectul naturii contravenționale a cauzei. Sancțiunea a fost stabilită și pusă în executare.
Practica CEDO, sancționează grav asemenea practici din partea statelor membre, unde cetățeanul pentru aceeași fapta este împovărat de două ori, mai exact dubla impunere. Se consideră că drepturile si libertățile cetățenești, trebuie să fie egale față de toți și acestea trebuiesc respectate îndeaproape, astfel că organul fiscal să nu aibă opinii și păreri doar în favoarea colectării taxelor cu orice preț ci și o expertiză și o analiză corectă a situațiilor juridice supuse analizei.
Un alt aspect care a fost oarecum nesoluționat prin decizia nr. 46/2012, este aceea, că, nu este clar stabilit când se naște exigibilitatea creanței în speța de față si față de cine se naște. De esența temeiniciei și legalității actelor emise de fisc sunt elementele constitutive obligatorii, cum au fost ele definite in art. 41-43 Cod de proc fiscală, iar dacă starea de fapt nu este una corectă, se pune problema, dacă aceste articole sunt sau nu încălcate.
Un alt element nesocotit în motivarea deciziei este momentul în care se poate elibera spre consum alcoolul, a fost sau nu oferit spre vânzare, a fost sau nu folosit în interes personal, a fost sau nu achiziționat in vederea revânzării sub altă formă, elemente asupra cărora organul fiscal nu s-a axat în analizarea contestației inițiale și astfel a emis o noua decizie de asemenea netemeinică și nelegală.
Organul de inspecție fiscală se bazează pe un text de lege, care nu era aplicabil în momentul efectuării controlului, deținerea de alcool etilic în afara antrepozitului fiscal nu era infracțiune și nu putea atrage sancțiuni de natură fiscală (doar contravenționala), aceasta s-a incriminat doar ulterior prin OUG 125/_, la aproximativ un an.
Se impune de asemenea și suspendarea punerii în executare al actului nelegal emis deoarece prin somația emisa de AFP B. în baza titlului executor nr. 6301013073307/2012 întocmit în dosarul de executare nr. 6/_, s-a început executarea silită sens în care au fost reținute nelegal veniturile salariale în totalitate al contestatorului din contul bancar de la Transilvania Bank SA. Prejudiciul fiind unul iminent și produs în dauna contestatorului.
In drept s-au invocat disp. art. 205,206,207 si urm din OG nr. 92/20003 modif. 112, 274, 242 alin.2 Cod proc civ.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care, cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, iar cu privire la capătul de cerere vizând suspendarea executării actului administrativ atacat, în principal, a arătat că se impune precizarea capătului de cerere în sensul de a indica care este actul administrativ a cărui suspendare la executare se solicită, se invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând suspendarea Deciziei nr. 46/_, iar în subsidiar se solicită respingerea acestui capăt de cerere, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
În motivare s-a arătat că în mod corect și legal D. G. a F. P. B. -N. prin Biroul de Soluționare a Contestațiilor, în soluționarea contestației administrative îndreptată împotriva Deciziei de impunere nr.2411/_, emisa de către D. Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale B. -N. a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației administrative formulată de contestatorul-reclamant pentru suma totală de 46.153 lei reprezentând accize (33.348 lei) și accesorii aferente accizelor constând în dobânzi și penalități de întârziere (12.805 lei), iar pe cale de consecință, menținerea corespunzătoare a Deciziei de impunere nr. 2411/_ emisă de D. Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B. -N. .
In adoptarea unei asemenea soluții,organul administrativ jurisdicțional examinând speța in raport cu documentele existente la dosarul cauzei, motivele invocate de către reclamant si actele normative in materie, a constatat si reținut următoarele :
Urmare unor verificări efectuate de către organele de poliție la SC,, AJANTA PROD IMPEX " SRL B. în data de_ au fost identificate într-un garaj, mai multe recipiente din plastic ce conțineau în total cantitatea de 1.249 lichid incolor cu miros specific de alcool.
Recipientele descoperite aveau capacități de 1-2 litri (624 flacoane), 20 litri (5 bidoane plastic) și respectiv 5 litri (5 flacoane), nu purtau etichete și nu erau marcate cu banderole conform legii.
Procedându-se la efectuarea de analize chimice de către D. de Sănătate Publică B. -N.
, s-a stabilit ca cei 1.249 litri lichid aveau următoarele concentrații de alcool în volum: 1.000 litri - 81 % alcool în volum; 124 litri - 91% alcool în volum; 100 litri - 96% alcool în volum; 25 litri - 91
% alcool în volum. Organele de politie au mai stabilit ca reclamantul E. A., administrator la
SC,, AJANTA PROD IMPEX "SRL B., a cumpărat în aceeași zi alcoolul, de la o persoană ce nu a putut fi identificată, intenționând să-l folosească pentru uz familial și nu să-l revândă prin intermediul societății.
Date fiind dispozițiile art. 2961 alin. (1) lit. c). și I). din Legea nr. 571/2003 actualizată, care stipulează ca atât achiziționarea de alcool etilic și distilate de la alti furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse, cât și deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării (băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri), sunt fapte care constituie infracțiuni, pe numele reclamantului a fost deschis la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N., dosarul penal nr. 636/P/2010 .
In cursul cercetării penale, Serviciul de investigare a fraudelor din cadrul IPJ B. -N., a solicitat Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C., prin adresa din_ (fila nr. 1,dosar administrativ), să precizeze care este valoarea accizelor și a T.V.A. aferente celor 1.249 litri de alcool identificați la reclamantul E. A. ținând cont de concentrațiile în volum anterior arătate; să precizeze cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat și dacă se constituie parte civilă în procesul penal . D. Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale C., prin Serviciul juridic al acesteia, a comunicat organelor de politie cu scrisoarea nr. 18477/J/_ (fila nr. 2,dosar administrativ), că se constituie parte civilă în dosarul penal nr. 636/P/2010 privind pe învinuitul E.
A., cu sumă totală de 33.348 lei,reprezentând accize.
Prin aceeași adresă s-a solicitat si obligarea reclamantului E. A., pe lângă plata obligației principale si la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, până la data plății efective.
Cât privește taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat D. Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a precizat că nu are atribuții în ceea ce privește acest tip de impozit indirect.
Prin Ordonanța procurorului din_ (filele nr. 3-4,dosar administrativ), ordonanța rămasă definitivă prin neatacare ,a fost dispusa scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului E.
A. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. c). și I). din Legea nr. 571/2003, neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. a), din Legea nr. 241/2005, aplicarea în sarcina acestuia a unei sancțiuni cu caracter administrativ de 500 lei amendă, confiscarea cantității de 125 litri alcool etilic identificată asupra sa la data de_ aflată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. B. -N., precum și comunicarea soluției către I.P.J. B. -N. - Serviciul de investigare a fraudelor, dispunându-se totodată sancționarea contravențională a făptuitorului și confiscarea cantității de
litri alcool etilic alimentar aflată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. B. -N. .
Având in vedere că prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă D.R.A.O.V. C., nu a fost recuperat de la reclamant, prin adresa nr. 8571/J/_ (filele nr. 5-6,dosar administrativ), s-a solicitat Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale B. -N. să procedeze la întocmirea actelor administrativ-fiscale (titlurilor de creanța),fiind indicate și motivele de drept care să fie avute în vedere la stabilirea în sarcina reclamantului a accizelor datorate precum și a accesoriilor aferente .
Astfel D.J.A.O.V. B. -N. a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 2410/_ (filele nr. 8-10,dosar administrativ) ce a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 2411/_ (filele nr. 11-12,dosar administrativ), prin care au fost constatate, stabilite si individualizate în sarcina reclamantului suma totală de 46.153 lei reprezentând accize (33.348 lei) și accesorii aferente accizelor constând în dobânzi și penalități de întârziere (12.805 lei), temeiul de drept invocat cu privire la obligația principala ,fiind dispozițiile art. 2062, art. 2066 lit. b)., art. 2067 lit. b)., art. 2069 lit. b)., art. 20614 alin. (1) lit. a). - d). și art. 20621 alin. (10) din Codul fiscal,iar in ceea ce privesc accesoriile .dispozițiile art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1), (2) și (7) precum și art. 1201 din Codul de procedură fiscală.
Față de motivele invocate de reclamant prin contestația administrativa organul de soluționare a contestațiilor a procedat în a stabili dacă, în condițiile legii, sancțiunea complementară a confiscării produselor accizabile deținute în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute, poate coexista in sarcina reclamantului cu măsura administrativă
fiscală dispusa de stabilirea accizelor datorate, ori aceste masuri se exclud în mod reciproc una pe cealaltă.
Astfel, față de starea de fapt ce rezultă din documentele existente la dosarul cauzei, respectiv achiziția de către reclamant de alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse și a deținut acest produs în afara unui antrepozit fiscal, corect s-a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile Codului fiscal în materie de accize și respectiv ale Codului de procedură fiscală în materie procedurală, așa cum erau ele în vigoare la data de_, dată la care a fost achiziționat și deținut de către reclamant acest produs,norme ce reglementează dispoziții cu caracter administrativ fiscal, contravențional și penal.
Astfel, din punct de vedere administrativ fiscal, în înțelesul prevederilor art. 2063 pct. 1 coroborat cu art. 2062 lit. a), din Codul fiscal alcoolul și băuturile alcoolice sunt produse accizabile.
Potrivit dispozițiilor art. 206 alin. (1) din Codul fiscal accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum al produselor accizabile.
De asemenea, potrivit art. 2067 alin. (1) lit. b). din Codul fiscal, "deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute" reprezintă eliberare pentru consum.
In lumina normelor mai sus antecitate, dată fiind starea de fapt reținută în sarcina reclamantului, respectiv faptul că acesta a fost descoperit deținând produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute, rezultă că în plan fiscal, pentru cantitatea de produse accizabile deținută, accizele datorate au devenit exigibile, iar persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoana implicată în deținerea acestora, în speță fiind vorba de către reclamant.
Din aceasta perspectiva se apreciază că în mod corect s-a statuat de către organul administrativ jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. -N. că, în plan administrativ fiscal, stabilirea în sarcina reclamantului a accizelor aferente alcoolului etilic deținut, este legală, în acest sens fiind și dispozițiile generale privitoare la producerea și deținerea produselor accizabile regăsite în cuprinsul art. 20621 alin. (10) Cod fiscal, potrivit cărora "este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută", corect s-a reținut ca încălcarea acestor reglementari conduce la plata accizelor așa cum se prevede prin art. 20621 alin. (7) din Codul fiscal.
Cât privește încălcarea sau neerespectarea dispozițiilor legale în materie de deținere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, corect s-a mai reținut că acestea au implicații atât în plan contravențional, cât și în plan penal, în funcție de pericolul social pe care îl reprezintă faptele reținute în sarcina făptuitorului.
Astfel, în plan contravențional, potrivit art. 220 alin. (1) lit. a). - c). și alin. (2) lit. a), din Codul de procedură fiscală (așa cum era el în vigoare la data de_ ): "(1) Constituie contravenții următoarele fapte:
deținerea de produse accizabile în afară regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;
b) ……;
c). deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296A1 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare;
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la
100.000 lei, precum și cu:
a), confiscarea produselor, iar în situația în care acestea au fost r vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), I), m), n), v), x) și y);".
In lumina celor anterior citate și în lipsa vreunei dispoziții legale care să deroge de la aplicarea sancțiunii complementare a confiscării în cazul în care s-au stabilit accizele datorate în sarcina plătitorului ori invers, se apreciaza ca in mod corect s-a statuat ca măsura administrativ- fiscală a stabilirii accizelor datorate și sancțiunea contravențională complementară a confiscării produselor accizabile ce au făcut obiectul faptelor contravenționale reținute în prezenta cauză pot coexista.
In plan penal, potrivit art. 2961 alin. (1) lit. c). și I). din Codul fiscal constituie infracțiuni și următoarele fapte:
"c). achiziționarea de alcool etilic și de distilate de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse, potrivit titlului VII;
I).deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri;"-
Conform alin. (2) lit. a), al aceluiași articol infracțiunile prevăzute la alin. (1) lit. c). și I). se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 4 ani și cu aplicarea măsurii confiscării prevăzută de art. 118 lit. e). Cod penal.
Astfel in cauza, aplicarea în sarcina reclamantului a sancțiunii contravenționale complementare a confiscării produselor accizabile deținute de către acesta cu nerespectarea normelor legale sau a confiscării prevăzute de Codul penal nu exclude, ba dimpotrivă, impune aplicarea în temeiul normelor legale, a măsurii administrativ-fiscale de stabilire în sarcina sa și a accizelor datorate.
Fata de cele mai sus reținute, se apreciază că în mod corect și legal organul de soluționare a contestațiilor a concluzionat că obligațiile bugetare constând în accize au fost corect stabilite în sarcina reclamantului, motiv pentru care contestația administrativă a fost respinsă ca neîntemeiată, la fel și capătul de cerere vizând accesoriile care potrivit principiul de drept ,,accesoriul urmează principalul", soarta accesoriilor urmează pe cea a principalului.
Cât privesc susținerile reclamantului privitor la emiterea actelor atacate cu nerespectarea elemente prevăzute la art. 41-43 din Codul de procedură fiscală, în mod corect acestea nu au putut fi primite atât timp cât prin contestația administrativă, reclamantul prin mandatar nu a arătat în concret care sunt elemente care au fost omise și care sunt consecințe asupra validității actelor.
Cât privesc trimiterile făcute de către reclamant prin contestația administrativa la articole din Codul civil și codul de procedură civilă se apreciază că în mod corect acestea nu au fost luate în considerare, atâta timp cât asupra aspectelor de ordin material și respectiv procedural impuse de analiza cauzei, prevederile Codului fiscal și cele ale Codului de procedură fiscală constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, care dispun în mod clar.
Că este așa rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (3) ,Cod fiscal, unde se arată că în materie fiscală, dispozițiile codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal si din dispozițiile art. 2 din Codul de procedură fiscală, unde se arată că prevederile Codului de procedură civilă nu pot fi aplicate decât acolo unde Codul de procedură fiscală nu dispune.
Cu privire la susținerea reclamantului formulată prin acțiunea introductivă potrivit căreia organele fiscale și-ar fi fundamentat masurile luate pe texte de lege care nu erau în vigoare la data săvârșirii faptelor de către reclamant, se arată că acestea sunt neîntemeiate, având la baza doar o superficială documentare legislativă, astfel că solicită instanței să aibă în vedere ca litera 1). a art. 296A1 alin.d) C.fiscal a fost introdusă prin OUG nr.54/_ fiind doar modificată prin OUG nr.125/_ .
De asemenea se învederează instanței faptul că acțiunea introductivă promovata nu cuprinde o motivare în drept de natură fiscală, prin care să se combată și să se răstoarne constatările organelor vamale și ale celor de soluționare a contestațiilor, indicarea de către reclamant a dispozițiilor art.205, 206, 207 si următoarelor C. procedură fiscală, respectiv art. 112, 274, 242 alin.(2), C. procedură civilă, sunt norme străine de o motivare în drept fiscală.
Cu privire la precizarea capătului de cerere vizând suspendarea, în sensul de a se indica care este actul administrativ a cărui suspendare la executare se solicită;
Față de modul cum reclamantul a înțeles să-și formuleze acest capăt de cerere, se apreciază că se impune ca instanța să pună în vedere acestuia de ași preciza acest petit, în sensul de a indica care este actul administrativ a cărui suspendare la executare se solicită, astfel încât în vederea respectării principiului dreptului la apărare și a contradictorialității, să poată fi în măsură a formula apărări cu privire la aceasta cerere.
Dacă capătul de cerere vizând suspendarea executării, vizează Deciziei nr.46/_, se susține și excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr.46/_, emisă de către D. G. a F. P. B. -N. - Biroul de Soluționare a Contestațiilor.
Pe fondul cererii de suspendare se arată că petitul de suspendare a executării formulat de către reclamant, nu este motivat nici în fapt și nici în drept contrar dispozițiilor legale în vigoare.
Este intr-adevăr cunoscut și legal faptul că potrivit art.14 alin.(1) si 15 alin. 1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente fie prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, fie prin cerere separată formulată până la soluționarea acțiunii în fond, suspendarea putând dăinui până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative poate fi dispusă de către instanță până la soluționarea cererii, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
In speță se apreciază că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus amintite nu sunt îndeplinite, cererea reclamantului neînscriindu-se în sfera cazurilor bine justificate întrucât pe de o parte reclamantul nu-și motivează nici în fapt și nici în drept cererea de suspendare iar pe de altă parte nu motivează cazul bine justificat și nici paguba iminentă, simpla invocare a faptului că a fost emisă de către Administrația
F. P. a municipiului B. somația de plată în baza titlului executoriu nr.6301013073307/2012 în dosarul execuțional nr.6/_, nu este o susținere suficientă să justifice suspendarea executării actelor administrative.
Dacă însă reclamantul a înțeles că motivarea cererii de suspendare rezidă tocmai din motivația acțiunii introductive prin care se contestă legalitatea și temeinicia actelor administrative, se impune a sublinia faptul că, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.2090/2007, nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat, aprecierile reclamantului referitoare la nelegalitatea actului, acceptarea unui asemenea raționament echivalând cu o prejudiciere a fondului care privește examinarea legalității actului acestuia.
In acest sens nu se poate reține nici un element de fapt sau de drept care să determine îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ,de natură a justifica suspendarea lui.
Cazul bine justificat care determină luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă în fața instanței de contencios că suntem în prezenta unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Cât privește prevenirea unei pagube iminente se apreciază că nici această cerință legală nu este îndeplinită, ea nefiind susținută de o argumentație și o probațiune care să releve situația reclamată.
Se consideră că actul administrativ-fiscal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, astfel că determină principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cât privește condiția supunerii spre analiza a capătului de cerere vizând suspendarea actului administrativ, se apreciază că se impune stabilirea plății unei cauțiuni în sarcina reclamantului în cuantum de 20% din valoarea sumei actului administrativ-fiscal a cărui suspendare se solicită, doar aceasta putând reprezenta o garanție reală și suficientă în ceea ce privește punerea în analiza a cererii de suspendare a actului administrativ-fiscal, pe de o parte, iar pe de altă parte în ceea ce privește o posibilă măsură de suspendare a actului administrativ fiscal.
In drept, se invocă prevederile art.115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
La termenul de judecată din data de_, apărătorul reclamantului a precizat că nu mai insistă cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, motiv pentru care nu a achitat nici cauțiunea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 46/2012 emisă de pârâtă în soluționarea contestației administrative îndreptată împotriva Deciziei de impunere nr.2411/_ a Direcției Județeane pentru Accize si
Operațiuni Vamale B. -N., s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației administrative formulată de reclamant pentru suma totală de 46.153 lei reprezentând accize (33.348 lei) și accesorii aferente accizelor - constând în dobânzi și penalități de întârziere (12.805 lei), iar pe cale de consecință, menținerea corespunzătoare a Deciziei de impunere nr. 2411/_ emisă de D. Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B. -N. .
Decizia de impunere a fost emisa ca urmare a unor verificări efectuate în data de_ de către organele de poliție la SC,, AJANTA PROD IMPEX " SRL B., unde au fost identificate, într-un garaj, mai multe recipiente din plastic ce conțineau în total cantitatea de 1.249 lichid incolor cu miros specific de alcool ( 624 flacoane de cate 1-2 litri; 5 bidoane de plastic de cate 20 litri; 5 flacoane de cate 5 litri), recipiente ce nu purtau etichete și nu erau marcate cu banderole conform legii.
In urma analizelor chimice efectuate de D. de Sănătate Publică B. -N. s-a stabilit ca cei 1.249 litri lichid aveau următoarele concentrații de alcool în volum: 1.000 litri - 81 % alcool în volum; 124 litri - 91% alcool în volum; 100 litri - 96% alcool în volum; 25 litri - 91 % alcool în volum.
Organele de politie au stabilit ca reclamantul E. A., administrator la SC,, AJANTA PROD IMPEX "SRL B., a cumpărat în aceeași zi alcoolul, de la o persoană ce nu a putut fi identificată, intenționând să-l folosească pentru uz familial și nu să-l revândă prin intermediul societății.
Conform dispozițiilor dispozițiile art. 2961alin. (1) lit. c). și l). din Legea nr. 571/2003 actualizată, atât achiziționarea de alcool etilic și distilate de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse, cât și deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării (băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri), sunt fapte care constituie infracțiuni.
Astfel, pe numele reclamantului, a fost deschis dosarul penal nr. 636/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. .
D. Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale C. s-a constituit parte civila cu sumă totală de 33.348 lei, reprezentând accize, solicitându-se si plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, până la data plății efective.
Prin Ordonanța procurorului din_, ordonanța rămasă definitivă prin neatacare, a fost dispusa scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului E. A. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2961alin. (1) lit. c). și l). din Legea nr. 571/2003, neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. a), din Legea nr. 241/2005, aplicarea în sarcina acestuia a unei sancțiuni cu caracter administrativ de 500 lei amendă, confiscarea cantității de 125 litri alcool etilic identificată asupra sa la data de_ aflată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. B. -N., precum și comunicarea soluției către I.P.J.
B. -N. - Serviciul de investigare a fraudelor, dispunându-se totodată sancționarea contravențională a reclamantului privitor la deținerea de alcool etilic în recipienți nemarcați și confiscarea cantității de 1.116 litri alcool etilic alimentar aflată la Camera de corpuri delicte a I.P.J.
B. -N. .
Având in vedere că prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă D.R.A.O.V. C., nu a fost recuperat de la reclamant, prin adresa nr. 8571/J/_ (filele nr. 83- 84), s-a solicitat Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale B. -N. să procedeze la întocmirea actelor administrativ-fiscale (titlurilor de creanța), fiind indicate și motivele de drept care să fie avute în vedere la stabilirea în sarcina reclamantului a accizelor datorate, precum și a accesoriilor aferente.
D.J.A.O.V. B. -N. a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 2410/_ ce a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 2411/_, prin care au fost constatate, stabilite si individualizate în sarcina reclamantului suma totală de 46.153 lei reprezentând accize (33.348 lei) și accesorii aferente accizelor constând în dobânzi și penalități de întârziere (12.805 lei).
Tribunalul apreciază ca decizia de impunere contestata a fost emisa in mod corect si ca reclamantului nu i s-au aplicat mai multe sancțiuni pentru aceeași fapta, cele stabilite in sarcina sa în plan penal și contravențional având natură diferita, astfel ca acestea pot coexista.
Conform art. 2063 pct. 1 din Codul fiscal, produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 2062, respectiv alcool și băuturi alcoolice, tutunul prelucrat și produsele energetice și electricitate, supuse reglementărilor privind accizele potrivit capitolui I 1.
Potrivit dispozițiilor art. 2066alin. (1) din Codul fiscal, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum a produselor accizabile. Deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute reprezintă eliberare pentru consum - art. 2067alin. (1) lit. b). din Codul fiscal.
Din prisma acestor dispoziții legale și a împrejurării că reclamantul a deținut produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute, stabilirea în sarcina reclamantului a accizelor aferente alcoolului etilic deținut este corectă, în acest sens fiind și dispozițiile generale privitoare la producerea și deținerea produselor accizabile regăsite în cuprinsul art. 20621alin. (10) Cod fiscal, potrivit cărora "este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută", încălcarea acestor reglementari conducând la plata accizelor așa cum prevede art. 20621alin. (7) din Codul fiscal.
Cât privesc susținerile reclamantului privitor la emiterea actelor atacate cu nerespectarea elemente prevăzute la art. 41-43 din Codul de procedură fiscală, în mod corect acestea nu au putut fi primite atât timp cât, prin contestația administrativă, reclamantul nu a arătat în concret care sunt elemente care au fost omise și care sunt consecințele asupra validității actelor.
Referitor la susținerile reclamantului potrivit cărora organele fiscale și-ar fi fundamentat masurile luate pe texte de lege care nu erau în vigoare la data săvârșirii faptelor de către acesta, tribunalul constata că și acestea sunt nefondate, textele fiind redate mai sus în forma în vigoare la data săvârșirii faptelor.
Raportat la considerentele de fapt si de drept mai sus reținute, instanța va respinge, ca nefondata, acțiunea reclamantului.
Cheltuielile de judecată solicitate de reclamant nu se vor acorda, având în vedere soluția ce se va pronunța.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea precizată, formulată de reclamantul E. A., domiciliat în B., str. E., nr. 17, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P.
B. -N., cu sediul în N.,
str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. . Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. T. M. D.
Red/dact: BLT/HVA
_ /4 ex
