Sentința civilă nr. 13992/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.13992/2013

Ședința publică din 8 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. L.

Grefier: L. B.

S-a luat spre examinare cauza din Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul N. G. -S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că reclamantul a solicitat instanței judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, așadar, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, instanța reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul N. G. -S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F.

P. A MUN. T., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.498 lei plătită cu titlu de taxă poluare, cu dobânda legală calculată de la data achitării și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a achiziționat un autovehicul marca Renault, tip Clio, autovehicul ce era înmatriculat într-un stat membru al U.E., respectiv Austria. În momentul în care a dorit să înmatriculeze autovehiculul în România, i s-a impus de către pârâta A.F.P. T. plata unei taxe de poluare în sumă de 1.498 lei, pe care a achitat-o conform chitanței seria TS nr. 7521520 din data de_ . A solicitat restituirea acestei taxe, dar pârâta A.F.P.

T. a refuzat restituirea taxei. Consideră reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui taxa sus-menționată este în contradicție cu dispozițiile art.6-12, art.25, 28,

90 din Tratatul de la Roma de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar

de pe teritoriul României. Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, 8 al. (1), 18 al.3 din Legea nr.554/2004, art. 15, art.148 al. 2 și 4 din Constituția României, O.U.G. nr.9/2000, art., 90 part. 1 din TCE (actualul art. 110 din TFUE).

Pârâta A.F.P. T. a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii (deoarece reclamantul nu a solicitat, pe cale administrativă, diferența dintre taxa de poluare achitată și taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr.9/2012). Pe fond, a solicitat respingerea cererii formulate ca nefondată, motivat în esență de faptul că dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa de poluare nu au fost abrogate până în prezent și sunt în concordanță cu dreptul comunitar.

Pârâta A.F.P. T. a formulat și o cerere de chemare în garanție față de chemata în garanție A. F. pentru M., solicitând ca, în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată, chemata în garanție să fie obligată să-i restituie sumele de bani pe care ar trebui să le achite reclamantei. În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că taxa a cărei restituire se solicită în speță se face venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de către chemata în garanție.

Referitor la excepția invocată de către pârâtă, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la data achitării taxei de poluare (_ ) și la dispozițiile deciziei nr.24 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii în dosarul nr.9/2011.

Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele :

Reclamantul a achiziționat în anul 2011 un autovehicul marca Renault, tip Clio care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Austria. În vederea înmatriculării în România a autovehiculului menționat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 1.498 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a Mun. T. în data de_ .

Reclamantul a solicitat restituirea taxei, însă pârâta a refuzat restituirea acesteia.

Tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării taxei de poluare, apreciind că solicitarea acestei taxe este una nelegală pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos :

Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s- au dispus următoarele :

"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";

Avându-se în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a O.U.G 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea adusă prin Legea nr.329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr.761/2009, reținem că hotărârea pronunțată în Cauza T. se aplică și în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de_, cum este cazul și în speța de față.

Apreciem că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus- menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari, rezultând de asemenea și din dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României.

Pentru aceste argumente apreciem că taxa de poluare instituită prin O.U.G. 50/2008, cu modificările aduse prin Legea nr.329/2009, încalcă prevederile art.90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.

Astfel, în jurisprudența referitoare la art.110 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art.90 trebuie înlăturată de la aplicare.

Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din Tratatul CE. Astfel, exista atât o

discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează in România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumita categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.

În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei A.F.P. T. în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.U.G. nr.9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art.8 și

18 din Legea nr.554/2004 și a prevederilor anterior menționate, va admite acțiunea formulată de reclamant, față de pârâta A. F. P. a M.

T. și va obliga această pârâtă la restituirea taxei de poluare, cu dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.

Luând în considerare cele menționate mai sus, precum și faptul că în baza

O.U.G. nr.50/2008 taxa de poluare achitată a fost virată de către pârâtă în contul administrat de chemata în garanție, în temeiul art.60 și urm. C.pr.civ. va admite cererea de chemare în garanție în întregime.

În baza art.274 C.pr.civ tribunalul va obliga pârâta A. F. P. a

M. T., aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N.

G. -S.,

cu domiciliul în T., str. A. nr. 9A, bl. F1, sc. A, ap. 20, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. T.

, cu sediul în T., P-ța R., nr.15 B, jud. Cluj și în consecință :

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1.498 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei arătate mai sus.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.

P. a M. T., împotriva chematei în garanție A. F. pentru M.

, cu sediul în B., S. I. nr.294, corp A, sector 6.

Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 1.498 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantului, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei arătate mai sus.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2013.

PREȘEDINTE GREFIER

M. L. L. B.

Red. 2 ex./M.L./D.M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 13992/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare