Sentința civilă nr. 14004/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.14004/2013
Ședința publică din 8 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. L.
Grefier: L. B.
S-a luat spre examinare cauza din Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. DESZO în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A MUN. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că reclamantul a depus la dosar prin registratura instanței, la data de_, dovada achitării taxei de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
De asemenea, se constată că reclamantul a solicitat instanței judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, așadar, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul
G. DESZO a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M.
T., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.874 lei, plătită cu titlu de taxa poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei de poluare și până în momentul restituirii efective a sumei, conform OG nr.9/2000, precum și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a achiziționat autoturismul marca Hyundai, autoturism ce era înmatriculat într-un stat membru al U.E., iar în vederea înmatriculării în România a fost obligat să achite o taxă de poluare de 1.874 lei, sumă pe care a achitat-o la Trezoreria T., cu chitanța seria TS nr.2. din data de_ . A solicitat restituirea taxei, însă pârâta a refuzat restituirea acesteia pe motiv că taxa de poluare este legală și nu poate fi restituită. Consideră reclamantul că perceperea acestei taxe de către pârâtă este în contradicție cu dispozițiile art.6-12, art.25, 28, 90 din Tratatul de la Roma de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al
egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
Pârâta A.F.P. T. a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii (deoarece reclamantul nu a solicitat, pe cale administrativă, diferența dintre taxa de poluare achitată și taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr.9/2012). Pe fond, a solicitat respingerea cererii formulate ca nefondată, motivat în esență de faptul că dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa de poluare nu au fost abrogate până în prezent și sunt în concordanță cu dreptul comunitar.
Pârâta A.F.P. T. a formulat și o cerere de chemare în garanție față de chemata în garanție A. F. pentru M., solicitând ca, în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată, chemata în garanție să fie obligată să-i restituie sumele de bani pe care ar trebui să le achite reclamantului. În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că taxa a cărei restituire se solicită în speță se face venit la bugetul
F. pentru M. și se gestionează de către chemata în garanție.
Referitor la excepția invocată de către pârâtă, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la data achitării taxei de poluare (_ ) și la dispozițiile deciziei nr.24 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii în dosarul nr.9/2011.
Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele :
Reclamantul a achiziționat în anul 2009 un autoturism marca Hyundai, care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Italia. În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus-menționat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 1.874 lei cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat- o la A. F. P. a M. T. la data de_ .
Taxa de poluare a fost percepută sub incidența O.U.G. nr.50/2008 în forma modificată prin O.U.G. nr.218/2008 și O.U.G. nr.7/2009. Ca atare legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor O.U.G. nr.50/2008 în forma sus-indicată.
Analiza trebuie efectuată în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor două ordonanțe de urgență. Astfel, în preambulul Ordonanței de Urgența nr.218/2008 se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire
a crizei financiare și economice în luna octombrie, care releva o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare.
Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O.U.G. nr.50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial ".asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al O.U.G. nr.50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule.
Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O.U.G. nr.7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-și înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior și ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a O.U.G. nr.218/2008. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O.U.G. nr.218/2008, anterior analizat.
Trebuie arătat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second-hand, prin modificările O.U.G. nr.50/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel, autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene, în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008. Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o noua dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG nr.50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art.90 din Tratatul de Constituire a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate; trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art.90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificărilor aduse prin O.U.G. nr.218/2008 și O.U.G. nr.7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de ,,infringement";, de către Comisia Europeană, la data de_, în temeiul art.226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, Comisia consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Comisia se refera astfel la ultima formă a taxei de poluare.
Comisia a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declanșarea procedurii de "infringement"; pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre,
iar pe de alta parte, în urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta țară, circulă fără să fie supuse acestei taxe, în timp ce mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Mai apoi, și nu în ultimul rând, trebuie menționat că în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art.110 din TFUE, dispunându-se următoarele:
"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Apreciem că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus-menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României.
În ceea ce privește dobânda pretinsă de reclamant, este de remarcat că acesta a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor
O.U.G. nr.9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul în baza art.8 și 18 din Legea nr.554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea și în consecință va obliga pârâta la restituirea taxei de poluare cu dobânda legală în materie civilă, calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
Luând în considerare cele menționate mai sus, precum și faptul că în baza
O.U.G. nr.50/2008 taxa de poluare achitată a fost virată de către pârâtă în contul administrat de chemata în garanție, în temeiul art.60 și urm. C.pr.civ. va admite și cererea de chemare în garanție în întregime.
În baza art.274 C.pr.civ tribunalul va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. DESZO, cu domiciliul în T., str. R., nr. 13, jud. C., în contradictoriu cu pârâta
A. F. P. a M. T.
, cu sediul în T., P-ța R., nr. 15B,jud. C. și în consecință :
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1.874 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei arătate mai sus.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. a M. T., împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. , cu sediul în B., S. I. nr.294, corp A, sector 6.
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 1.874 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantului, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei arătate mai sus.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. L. B.
Red. 2 ex./M.L./D.M.
