Sentința civilă nr. 1406/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1406/2013
Ședința publică din data de 28 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC P. I. S. M. împotriva pârâtelor A. N. DE A. F. - A. F. P.
S. -B. și D. G. A F. P. B. -N., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 iunie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC P. I. S. a chemat în judecată pârâtele ANAF -A. F. P. Sângeorz B. și D. G. a F. P. B.
-N., solicitând anularea Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale stabilite suplimentar de plată stabilite de inspecția fiscală nr.910/_ ,a Dispoziției de măsuri nr.576/_, a Raportului de I. F. nr.549/_ /4457/_ emise de intimată cu adresa 1135/_, primită de reclamantă în data de_, ca fiind nelegale și netemeinice. În regim de urgență, suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cu cheltuieli de judecată în temeiul art.451 N. C.pr.civ.
În motivare s-a arătat că la data de_, reclamanta a depus în termen legal contestația cu numărul 1786/_ formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite suplimentar de plată stabilite de inspecția fiscală nr.910/_ și a Dispoziției de măsuri nr.576/_
, a Raportului de I. F. nr.549/_ /4457/_, comunicate subscrisei cu adresa 1135/_
, primită la data de_, însă, până în prezent, nu a primit nici un răspuns din partea instituției privind soluționarea contestației, emițându-se doar Somația de plată Nr.6/_ /7635 la data de _
.
Prin Raportul de I. fiscală nr.549/_, a fost supusă verificării de către Activitatea de
I. F. B. -N. perioada_ -_ ( cu perioada de suspendare_ -_ pentru societatea reclamantă, Raport înregistrat la AIF B. -N. sub numărul 4457/_ și a avut ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității si conformității deducțiilor fiscale, respectarea legislației fiscale și contabile, stabilirea obligațiilor de plată precum și a accesoriilor aferente acestora.
În urma acestei inspecții efectuate, s-a încheiat Decizia de Impunere privind obligațiile fiscal suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.910/_, precum și Dispoziția de măsuri nr.576/_, pe care reclamanta le apreciază ca nelegale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.l și următoarele din Legea 554/2004, art.7, art.8, art.l1, alin.l, lit a) din Legea 554/2004.
D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, în nume propriu și pentru AFP Sângeorz B. , prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sângeorz B., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, cu privire la excepția inadmisibilității formulării acțiunii in contencios administrativ de către reclamanta SC,,P. I. "S. se arată că reclamanta a înțeles sa conteste parțial Decizia de impunere nr.910/_, Dispoziția de masuri nr.576/_ si Raportul de I.
F. nr.549/_, astfel ca D. G. a F. P. B. -N. a fost investita cu soluționarea unei contestații ce a format dosarul nr. 13/2013, in acest sens reclamanta uzând de calea administrativa de atac, unul dintre cele doua categorii de mijloace pentru a se plânge împotriva actelor ce le considera vătămătoare a drepturilor si intereselor sale.
Cele două categorii de mijloace pentru ca persoanele particulare să se plângă împotriva actelor ce le vatămă drepturile si interesele, sunt recursul administrativ si recursul jurisdicțional.
În principiu aceste două mijloace mai sus enunțate sunt independente, însă în cazul actelor administrativ-fiscale, legea condiționează exercitarea recursului jurisdicțional de exercitarea in prealabil a recursului administrativ, sau conferă recursului administrativ, dacă este efectuat, efecte juridice in planul recursului jurisdicțional;
In speța dedusă judecații, se apreciază că cele două căi de atac, recursul administrativ și recursul jurisdicțional nu pot fi organizate independent una de alta, ci trebuie să fie legate printr-un raport de succesiune, astfel recursul jurisdicțional neputând fi deschis decât în contra actelor administrative definitive prin epuizarea căilor de atac administrative.
Astfel, se arată că atâta vreme ce pe rolul organului administrativ-jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. -N. era format dosarul nr.13/2013 privind soluționarea contestației în calea administrativa de atac, contestație formulată de către reclamant împotriva acelorași acte administrative, se apreciază că reclamanta nu avea deschisă calea jurisdicțională cu privire la contestarea acelorași acte administrative, decât după soluționarea definitivă a contestației formulata în calea administrativa de atac
Mai mult se arată că și în prezența unei decizii a organului administrativ de soluționare a contestațiilor Decizia nr. 16/_ ) care însă nu a fost atacată pe calea prevăzută de art.218 alin.(2) C.procedură fiscala, instanța nu are abilitatea să interfereze ea însăși cu activitatea administrației și prin hotărârea judecătoreasca sa se pronunțe pe cale directă, în substanța asupra contestației exercitate pe cale administrativă de către reclamanți.
In condițiile mai sus descrise, având în vedere, pe de o parte că la data promovării acțiunii nu au fost epuizate căile administrative de atac, iar pe de altă parte epuizate fiind la data emiterii Deciziei nr. 16/_, însă nefiind atacat actul administrativ privind soluționarea contestației formulata in calea administrativa,acțiunea reclamantei în fața instanței de contencios administrativ este inadmisibilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. a orașului Sangeorz B.
, se arată că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, astfel că nu se impune ca instanța să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu aceasta,din următoarele, motive:
Decizia de impunere nr.910/_, Dispoziția de masuri nr.576/_ și Raportul de I.
F. nr.549/_, sunt acte emise de către Activitatea de I. F. B. -N. și nu către A.
F. P. a orașului Sangeorz B. .
Faptul că reclamanta prin acțiunea introductiva arată că a fost emisă de către A. F.
P. a orașului Sangeorz B. somația de plata nr.6/_ /7635 la data de_, nu conferă calitate procesuala acestei pârâte, întrucât obiectul acțiunii dedus judecații este cenzurarea actelor administrative atacate, respectiv a Deciziei de impunere nr.910/_ a Dispoziției de masuri nr.576/_ si a Raportul de I. F. nr.549/_ si nu a somației de plată, pentru a cărei atacare exista contestația la executare, ce reclamă o anumită competenta și procedură.
Daca instanța va trece peste excepția inadmisibilității invocată, pe fondul cauzei se solicită in contradictoriu cu reclamanta să se respingă acțiunea introductivă formulată ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință a menține ca temeinice și legale sub toate aspectele actele administrativ fiscale respectiv Decizia de impunere nr.910/_, a Dispoziției de măsuri nr.576/_ și a Raportului de I. F. nr.549/_, emise de către Activitatea de I. F. B. -N., prin care au fost constatate, stabilite și individualizate în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare către bugetul general consolidat în sumă totală de 176.188,00 lei, constând în taxa pe valoarea adăugată (76.454 lei), dobânzi/majorări la taxa pe valoarea adăugata (20.831 lei), penalități de întârziere TVA (11.468 lei), impozit pe profit (47.725 lei) dobânzi/majorări de întârziere aferente (12.596 lei), penalități de întârziere la impozitul pe profit (7.114 lei).
In drept se invocă prevederile art.205-208 C.procedura civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta
a precizat că excepțiile invocate de pârâtă sunt nefondate, apreciind că A. F. P. Sângeorz-B. are calitate procesuală pasivă, deoarece este cea care procedează la executarea titlului de creanță, aceasta întocmind și procesul-verbal de control în baza căruia a fost emis titlul executoriu. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, apreciază că este neîntemeiată, deoarece a formulat contestație împotriva actelor administrativ- fiscale, acțiunea fiind introdusă după expirarea termenului legal de soluționare a contestației- de 30 de zile, epuizând astfel calea administrativă de atac în condițiile și termenele prevăzute de lege.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, tribunalul constată că excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâta A. F.
P. Sângeorz B.,
este întemeiată, astfel că o va admite, cu consecința respingerii acțiunea față de aceasta, deoarece Decizia de impunere nr.910/_, Dispoziția de masuri nr.576/_ și Raportul de I. F. nr.549/_, sunt acte emise de către Activitatea de I. F. B. -N. și nu către A. F. P. a orașului Sângeorz B., neavând relevanță, raportat la obiectul prezentei acțiuni, cine are calitatea de organ de executare.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității,
instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 205 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Conform aceleiași legi procesual fiscale, contestația pe cale administrativă este soluționată de organul administrativ de soluționare a contestațiilor stabilit de lege prin decizie sau dispoziție, după caz, iar conform art. 218 alin. 2 deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competente.
În consecință, contribuabilul sau partea ce se pretinde vătămată în drepturile ori interesele sale legitime este obligată ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ să urmeze procedura prealabilă a contestației reglementată de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală și abia apoi când obține o decizie de rezolvare a acestei contestații poate supune conflictul în fața jurisdicției judiciare.
Așa s-a decis și în practica pertinentă a jurisdicției de contencios constituțional prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din
16 noiembrie 2004, unde instanța de contencios constituțional a stabilit, în soluționarea unei excepții privind dispozițiile art. 174-187 din Codul de procedură fiscală (care includ și pe cele analizate în prezenta cauză, dat fiind modificările succesive și republicarea legii procesual fiscale), că aceste texte de lege "reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege". Cu același prilej, Curtea Constituțională a mai reținut că "actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, așadar, acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată".
Din această perspectivă s-a constat că nu se poate reține încălcarea, prin textele de lege analizate, a dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Față de cele ce preced, se poate concluziona că dreptul la justiție al reclamantei este asigurat, dar că aceasta este obligată să parcurgă efectiv procedura administrativă prealabilă instituită de prevederile art. 205 și urm. C.pr.fisc.
Drept urmare, nu se poate susține cu temei că instanța de contencios administrativ poate ea însăși să rezolve contestația,chiar în ipoteza tăcerii organului de soluționare a contestațiilor.
Tribunalul mai reține că Legea contenciosului administrativ român nu reglementează la nivel de principiu contenciosul de plină jurisdicție, respectiv posibilitatea ca jurisdicția judiciară de contencios administrativ să se substituie autorității administrative iar conflictul să fie tranșat prin adoptarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie rezolvat de o manieră directă și completă raportul juridic de conflict.
Astfel fiind, solicitarea de a implica instanța de contencios administrativ în rezolvarea unui astfel de raport de conflict poate viza obținerea unei hotărâri judecătorești de constatare a refuzului nejustificat de îndeplinire a operațiunii administrative ori de răspuns la cerere, iar nu de a rezolva conflictul de o manieră care ar presupune substituirea autorității publice, aceasta din urmă nefiind o soluție legală. De altfel, procedura de înfăptuire a justiției nu înseamnă imixtiunea jurisdicției în activitatea altor puteri statale, ci sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spiritul și litera legii.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul va admite excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanta SC P. I. S. M. , în contradictoriu cu pârâta
D. G. a F. P. B. -N. , și în consecință va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâta A. F. P. Sângeorz B., cu sediul în Sângeorz B., str. I., nr. 2A, jud. B. -N. și în consecință respinge acțiunea față de aceasta.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanta SC P. I. S. M., cu sediul în M., nr. 707, jud. B. -N., CUI RO27043232, NRC J/_, în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B.
-N. și în consecință respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității. Pronunțată în ședința publică, azi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. T. M. D.
Red/dact: BLT/HVA
_ /5ex
