Sentința civilă nr. 1421/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1421/2013
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC C. C. S. în contradictoriu cu pârâții A. F. PUBLCIE PENTRU C. M. C. N. și A. F. PENTRU M.
, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av. Cotor C. Aurelia, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că prin serviciul registratură, la data de 05 decembrie 2012 reclamanta a depus la dosarul cauzei adresa nr. 67592/13 august 2012 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C. și cererea adresată SPCRPCIV (f.16-18).
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantei arată că cererea de chemare în judecată a fost îndreptată împotriva Administrației F. P. pentru C. M. C. -N. . Totodată, arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei, și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamanta SC
C. C. S. a chemat în judecată pârâții A. F. P. C. M.
C., A. F. PENTRU M., solicitând obligarea acestora să îi restituie suma de 1877 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei si până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, apreciind că această taxă este discriminatorie și încalcă art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, certificat de înmatriculare al autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu AFP C. -N. .
Pârâta A. F. P. pentru C. M. C. nu a formulat întâmpinare.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca AUDI înmatriculat în țară comunitară, iar pentru înmatricularea în România a achitat o taxă de poluare în cuantum de 1877 lei la Trezoreria C. -N. în data de_ .
În drept, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată la data efectuării plății taxei de către reclamanți de dispozițiile art.214¹ din Codul fiscal, sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că, la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturism era datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe era determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu era percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, care în urma vânzării determină o nouă înmatriculare a acestora, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, iar cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Aceste dispozițiile ale art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal, potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național erau obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
În ceea ce privește dobânda legală
pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamanți și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
In baza art. 274 C.pr.civ tribunalul va obliga parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantei suma de 739,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial, taxă timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C.
S., cu sediul procesual ales în C. -N., str. Jozsef A., nr. 5A, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. pentru C. M. C., cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, jud.C. .
Obligă pârâta A. F. P. pentru C. M. C., să restituie reclamantului suma de 1877 lei, cu titlu de taxa de primă înmatriculare cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 739,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
L. C.
Red.AR Tehnored.VAM 5 ex./_
