Sentința civilă nr. 14418/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14418/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA-SS GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta S. P. H. S. și pe pârâta A. F. P. C. -N.
, pârâta A. F. Pentru M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că pentru termenul de azi, reclamanta a fost citată cu mențiunea de a semna cererea de chemare în judecată sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată.
Tribunalul constată că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și reține cauza în pronunțare.
Înainte ca instanța să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat M. J. și procedează la semnarea cererii de chemare în judecată și solicită admiterea acțiunii.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ reclamanta
S. P. H. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A. F. P.
C. -N. și A. F. pentru M., restituirea sumei de 10.744 lei plătite cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule achitată conform O.P. nr.179/_, împreună cu dobânda legală aferentă sumei de la data achitării până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a taxei de poluare sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este discriminatorie și încalcă art.110 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: actele de identificare ale autoturismului, corespondența purtată cu pârâta, actul prin care a dobândit autoturismul, dovada înmatriculării anterioare într-un stat membru UE, alte înscrisuri relevante soluționării cauzei.
Deși legal citate pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Reclamanta deține un autoturism marca Audi, tip 4B/HBAUQ1/AUDI, cu nr. de identificare WAUZZZ4B64N043907, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, respectiv Germania în anul 2004, iar pentru înmatricularea în România i s-a pus în vedere să achite suma de 10.744 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare. Taxa de poluare a fost percepută în baza prevederilor OUG nr.50/2008 în forma inițială.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe,însă cererea i-a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că, decizia de calcul a acestei taxe nu a fost contestată. Astfel, OUG nr. 50/2008 în forma inițială stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile
O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Tribunalul apreciază că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente apreciază că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene în vigoare la data încasării taxei de poluare (actualmente art. 110 TFUE ).
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau sa fie
susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speța fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamanta a solicitat acordarea dobânzii legale . Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță .Ca atare în temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale .În condițiile în care reclamantul a solicitat acordarea dobânzii fiscale, urmează ca raportat la cele anterior menționate să respingă această cerere.
Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și art.1 din OUG nr.50/2008 potrivit cărora taxa se face venit la Fondul pentru M. va obliga doar acest pârât să restituie reclamantei suma de 10744 lei achitată cu titlu de taxă poluare,. În raport cu AFP a municipiului C. -N., tribunalul a apreciat că acțiunea se impune a fi admisă doar pentru opozabilitate fiind instituția care a calculat și încasat taxa. Instanța va respinge cererea formulată în contradictoriu cu Direcția
Generală a F. P. a Județului C. întrucât nu există raport juridic
În temeiul art. 453 NC.pr.civ., instanța va obliga pârâta, a cărei culpă procesuală este dovedită, să plătească reclamantei suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară
Va obliga pârâta AFM să restituie reclamantei suma de 10744 lei achitată cu titlu de taxă prima înmatriculare, conform O.P nr.179 din_, plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a sumei.
În temeiul art. 453 N.C.pr.civ., instanța va obliga pârâta AFM, a cărei culpă procesuală este dovedită, să plătească reclamantei suma de 39,30 lei
cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f. 2).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. H. S.
fosta SC Euro Port S. cu sediul procesual ales la cab av J. M., în C. -N.
, str. Cuza Vodă nr.8, ap.6, jud. C. împotriva pârâtelor A. F. P. a municipiului C. -N. cu sediul în C. -N., P. A. I., nr.19, jud. și A.
F. pentru M.
cu sediul în B., S. I., nr.294 Corp A, sector 6 în consecință:
Obligă pârâta AFM să restituie reclamantei suma de 10744 lei achitată cu titlu de taxă prima înmatriculare, conform O.P nr.179 din_, plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a sumei.
Obligă pârâta AFM să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 18 Octombrie 2013.
Președinte, Ana-SS
Grefier,
L. C.
L.C. 22 Octombrie 2013 Red.A.S.S./Tehn.L.C.
5 ex./_
