Sentința civilă nr. 14590/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._

Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINȚA CIVILĂ Nr.14590/2013

Ședința publică din data de 21 octombrie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE: L. F.

Grefier: A. T.

Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe

reclamantul C. S.

în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A MUN.

C. -N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantului, av. C. M., în substituirea av. C. L., ambii având împuterniciri avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtei

A.F.P. C. -N. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, procedând la

verificarea competenței în temeiul dispozițiilor art. 159/1 alin. 4 din Cod Procedură Civilă, Tribunalul, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza conform art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr.554/2004.

Reprezentanta reclamantului C. S. depune la dosar delegația avocațială de substituire, după care, la întrebarea instanței, arată că nu are cereri de formulat ori excepții de ridicat.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul reprezentantei reclamantului în dezbaterea judiciară a cauzei.

Reprezentanta reclamantului C. S., solicită instanței admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și depusă în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, conform chitanțelor anexate la dosar.

Instanța reține cauza în pronunțare.

I N S T A N Ț A

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamantul C.

S. a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. C. -N. la restituirea

sumei de 2310 lei plătite cu titlu de taxă de emisii poluante autovehicule cu chitanța seria TS9 nr. 4901631, împreună cu dobânda legală aferentă sumei de la data achitării până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a taxei de emisii poluante autovehicule sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este discriminatorie și încalcă art.110 din TCE.

În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: actele de identificare ale autoturismului, corespondența purtată cu pârâta, actul prin care a dobândit autoturismul, dovada înmatriculării anterioare într-un stat membru UE, alte înscrisuri relevante soluționării cauzei.

Pârâta, A. F. P. C. -N. legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:

Reclamantul a achiziționat în anul 2012 un autoturism marca FORD, cu nr. de identificare WFO4XXWPD46U16908 care era înmatriculat anterior într-un al stat al Uniunii Europene. În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma sus indicată cu titlul de taxă de emisii poluante, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. C. -N. în_ (fila 6).

Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe pârâtei, aceasta refuzând restituirea acestei taxe.

Tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 1 ianuarie 2013 și urmează a aprecia că solicitarea acestei taxe este una legală în considerarea următoarelor aspecte:

Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate

autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .

Urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, sus menționată, a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, aceasta intrând în vigoare la_ .

Instanța urmează să rețină că într-adevăr în Legea 9/2012 nu exisă dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.

Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de_, potrivit art. I din ORDON. ȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.

În prezent, efectele suspendării anterior menționate au încetat cu data de _

.

Prin urmare, cum taxa de emisii poluante a fost achitată la data de_ așa

cum rezultă din scriptul depus la fila 6, instanța apreciază că în speța de față reclamanta are obligația achitării taxei de emisii poluante.

Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că taxa pe care reclamantul a fost obligat a o achita pentru înmatricularea autoturismului său apare ca fiind conformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care va respinge cererea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. S., cu domiciliul în C. -N., str. D. nr.102, ap.16, jud.C., în contradictoriu cu parata AFP C. -N., cu sediul in C. -N., P-ța A. I. nr. 19, jud. C. .

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2013.

PREȘEDINTE GREFIER

L. F. A. T.

Red.L.F./C.B.

4 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 14590/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare