Sentința civilă nr. 1469/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1469/CA/2013
Ședința publică din data de 5 iulie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: G. A., judecător
GREFIER: R. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul N. V. și pe pârâta A. F. P. L., având ca obiect despăgubire restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 6 iunie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul N. V., în contradictoriu cu A. F. P. L., a formulat acțiune judecătorească prin care a solicitat instanței de judecată: să constate nelegalitatea refuzului de restituire a taxei pe poluare autovehicule și să oblige pârâta la restituirea sumei de 3903 lei reprezentând taxă pe poluare autovehicule; să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale calculată de la data plății taxei pe poluare,_, până la restituirea efectivă.
A arătat că în fapt, în data de_, a achiziționat din Germania autoturismul marca VOLSKWAGEN, număr identificare WVGZZZ1TZ3W003780.
În vederea primei înmatriculări cu chitanța seria TS 7 nr. 5740302/_, a plătit taxa pe poluare.
Prin cererea adresată pârâtei, a solicitat restituirea taxei pe poluare, cerere la care a primit răspunsul nr. 112/_ din care rezultă refuzul de restituire a taxei pe poluare.
Refuzul de restituire a taxei pe poluare este nelegal pentru considerentele de mai jos:
Prin răspunsul dat la cererea de restituire integrală a taxei pe poluare pârâta invocă Legea nr. 9/ 2012 arătând că taxa s-a încasat legal si nu poate fi restituită.
Prin OUG nr. 1/2012 s-a suspendat aplicarea unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012, astfel, potrivit art. 1, "începând cu data intrării în vigoare a prezentei
ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se suspendă până la 1 ianuarie 2013".
Potrivit art. 2 alin 1 din OUG nr. 1/2012 "contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4-aIin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia "iar potrivit art. 2 alin. 2, "sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent...".
Din textele invocate mai sus rezultă că și Legea nr. 9/2012, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 1/2012, menține discriminarea reglementată de OUG nr. 50/2008.
Potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță art. 90 alin 1 din Tratatul UE.
Taxa de poluare a fost încasată cu încălcarea disp. art. 90, alin 1 din Tratatul Comunității Europene, inclusiv Tratatului de aderare a României și Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 175/2005 care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare sunt obligatorii pentru România, și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Art. 90, alin. 1 din Tratatul Comunității Europene reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent, în scopul de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre.
Locul pe care dispozițiile art. 90 alin 1 îl ocupă în tratat este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art 23 -25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Urmărind modificările succesive ale OUG 50/2008, se poate constata că modificările aduse au vizat doar modul de calcul și cuantumul taxei pe poluare, și nu principiul de aplicare.
Încălcarea Tratatului Comunității Europene provine din faptul că la înscrierea unei mașini second-hand, cumpărate din străinătate, posesorul este obligat să plătească taxa de primă înmatriculare, iar când este vorba despre o mașină la mâna a doua cumpărată din România, nu se plătește nimic.
Taxa poate deveni legală doar dacă se aplică și la tranzacțiile de mașini second- hand înmatriculate deja în România.
În susținerea celor menționate mai sus este și hotărârea CJUE Luxemburg pronunțată în cauza C-402 /09, I. Tatu împotriva Statului Român, prin Ministerul F. si Economiei, hotărâre în care Curtea reține că, "articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională " În baza celor arătate mai sus
judecătorul național, ca judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
În drept, disp. art 148 ,alin 2 din Constituția României ,art. 25 și 90 din Tratatul CE, Directiva nr. 92/12/CEE din_, jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europene, art. 8 din Legea nr. 554/2004, OG 9/2000.
Art. 8 alin 1 din Legea nr. 554/2004 prevede :"de asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii", așadar din articolul 8 alin 1 rezultă că obiectul acțiunii poate fi și refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui taxa de poluare.
În cauză a ales să se supună legislației interne pentru a putea înmatricula autoturismul și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa pe care o consideră nedatorată.
Art. 8 din Legea nr. 554/2004 îi permite să se adreseze instanței de judecată după ce a intrat în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii, cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care o consideră nedatorată, îl îndrituiește să se adreseze direct instanței de judecată.
Pârâta Direcția Generală a F. P. B. -Năsăud
a formulat întâmpinare
, pentru A. F. P. L., prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată, și în consecință, să se mențină actele administrative atacate, precum și taxa pe emisiile poluante achitată de reclamant, ca fiind legal percepută și încasată.
A arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și în Normele metodologice de aplicare.
Taxa se plătește, conform art.4 din Legea 9/2012, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care înlocuiește O.U.G. 50/2008, instituie, în concordanță cu principiile europene de impozitare, o taxă de mediu care descurajează poluarea produsă de autovehicule.
Sumele colectate prin achitarea acestei taxe sunt destinate în exclusivitate finanțării proiectelor și programelor pentru protecția mediului. Așadar, taxa nu se răsfrânge doar la proiectele și programele privitoare la poluante, ci își găsește finalitatea într-o arie mult mai largă, ce vizează îmbunătățirea factorilor de mediu.
Legea 9/2012 asigură instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele existente sau care intră în Parcul auto național și de asemenea, aplicarea echitabilă a acesteia prin acordarea posibilității solicitării restituirii
diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite.
În ceea ce privește O.U.G. nr. 1/2012 prin care au fost suspendate prevederile art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 până la data de_, se arată că adoptarea acestei măsuri s-a impus luând în considerare dificultățile de ordin tehnic ce ar fi putut fi întâmpinate prin aplicarea imediată a dispozițiilor art. 2 lit. i, ale art. 4 alin. 2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. 1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, și având în vedere necesitatea înlăturării acestor dificultăți, care să permită aplicarea corectă a taxei privind emisiile poluante provenite de la autovehicule și înlăturarea riscului de întârziere a procesului de stabilire exactă a cuantumului acesteia.
Această măsură este una temporară, întrucât s-a apreciat necesară alocarea unui interval de timp de 1 an în scopul reevaluării impactului pe care măsurile cuprinse în acest act normativ le au în plan economic și social.
Petru cea din urmă categorie de autovehicule, a avut loc doar o amânare a momentului plății și nu o exonerare de plată a taxei, motiv pentru care solicită instanței să constate că, prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2012, nu se poate reține caracterul discriminatoriu al noii taxe stabilită prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România un autoturism second-hand, importat din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Prin urmare, existența taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu este contrară dispozițiilor comunitare, această nouă lege respectă principiile europene de impozitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa achitată de reclamant.
În privința cheltuielilor de judecată, se apreciază că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, deoarece nu poate fi reținută vreo culpă a celor două pârâte care au perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
De asemenea pârâta DGFP B. -Năsăud pentru A. F. P. L. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitate de reclamant, în cuantum de 3903 lei, a dobânzii aferente, precum și a cheltuielilor de judecată, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă.
S-a arătat că suma solicitată de către reclamant reprezintă taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă ce a fost încasată de către organul fiscal competent, în baza dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Conform art. 5 alin. 1-3 din Legea nr. 9/2012 organul fiscal teritorial calculează cuantumul taxei, însă taxa se plătește de contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației F. pentru M. .
Potrivit prevederilor OMFP nr. 1899/2004, cap. II, pct. 12 dobânzile cuvenite contribuabilului se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-a făcut și restituirea sumei pentru care a solicitat plata dobânzii. Pentru aceste motiv se solicită să se dispună obligarea chematei în garanție AFM și la plata dobânzii legale la suma solicitată de reclamant.
Examinând actele și lucrările dosarului
, instanța reține că reclamantul N.
V. a achiziționat un autoturism second-hand marca Volkswagen dintr-un stat membru UE (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite cu titlu de taxă pe poluare suma de 3.903 lei, conform chitanței seria TS7 nr.5740302/_ (f.7).
A formulat cerere de restituire a taxei pe poluare adresată Administrației F.
P. B. la data de_, solicitare care a fost respinsă prin adresa nr.112/_
.
Examinând fondul cauzei, instanța a reținut că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Tribunalul reține că România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul art. 110 din TFUE prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea
conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 110 din TFUE precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindrii, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție
vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor
vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin disp. OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în MO, partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu disp. art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ -_ .
De asemenea, având în vedere conținutul ierarhic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu data de_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în MO partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în cazul Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de _
.
Așa cum a stabilit în mod constant CJUE, în propria sa jurisprudență, o hotărâre preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta. Curtea a mai decis că "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză"; (C 52/76, Benedettic.Munari).
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că o va admite conform dispozitivului prezentei sentințe (cu precizarea că dobânda legală se calculează conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1, art.3 din OG nr. 13/2011, art.1535 din Legea nr.287/2009 - impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat). Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul că este lipsită de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.
, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de
poluare este A. F. pentru M.,
fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. L., conform dispozitivului prezentei sentințe.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța va obliga pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 539,30 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar și onorariu de avocat (f.2,4,25,26).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. V., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. L. și în consecință:
- obligă pe pârâta A. F. P. L. să restituie reclamantului suma de 3.903 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă, constatând nelegalitatea refuzului de restituire a taxei.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. L. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., și obligă chemata în garanție să restituie reclamantului suma de 3.903 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
-obligă pe pârâta A. F. P. L. să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
-obligă pe chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. R. M.
Red/dact G.A./R.M.
_
