Sentința civilă nr. 1502/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1502/2013
Ședința publică din data de 23 iulie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul T. V. -G. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. B. , chemata în garanție A. F. pentru M. , având ca obiect despăgubire - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamant avocat Rașca A., cu împuternicire avocațială aflată la dosar la fila 4, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul reclamantului, avocat Rașca A., arată că nu formulează cereri prealabile, apreciind cauza în stare de judecată.
Tribunalul pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a
F. P. B. -N., invocată de aceasta prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului, avocat Rașca A., lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B. -N.
. Pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei A. F.
P. B. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit dovezilor existente la dosar, pentru motivele arătate în scris pe care le reiterează.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul/a T. V. G. a chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. a județului B. -N. și A. F. P. B.
, solicitând anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule din data de_ emisă de A. F. P. B. și restituirea taxei speciale pe poluare pentru autoturisme în suma de 6.704 lei cu plata dobânzilor legale calculate de la data plății și până la data restituirii efective.
În motivare se arată, în esență, că reclamantul/a a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite taxa solicitată prin acțiune.
Consideră taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 110 Tratatul CE, dispozițiile Legii nr. 554/2004, art.
124 din Codul de procedură fiscală.
Pârâta D. G. a F. P. a județului B. -N. în nume propriu și pentru A.
F. P. B. a formulat întâmpinare
, prin care a invocat excepția lisei calității procesual pasive a Direcției Generale a F. P. a județului B. -N., iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
S-a arătat, în esență că, că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare și de prevederile H.G. nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
Potrivit reglementărilor mai sus menționate taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Din analiza dispozițiilor acestui act normativ rezultă că determinarea taxei de poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică, clasificarea din punctul de vedere al poluării) luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, astfel că în opinia pârâtei sunt respectate exigențele stipulate de CJCE, taxa neputând fi caracterizată ca fiind contrară art. 110 din tratat.
Cu privire la natura taxei de poluare CJCE s-a pronunțat, statuând că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru, ci pentru înregistrarea autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90din tratat. Prin urmare, pârâta a apreciat că dispozițiile cuprinse în OUG nr. 50/2008 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare.
De asemenea, pârâta A. F. P. a mun. B. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
solicitând obligarea chematei în garanție la restituirea sumei solicitate de reclamant, în cazul în care acțiunea introductivă va fi admisă.
În motivarea cererii se arată că potrivit disp. art. 1, al.1 din OUG nr. 50/2008 care prevede că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. de M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";. Iar la art. 5 al. 1 din OUG nr. 50/2008 se prevede că "taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă"; iar la art. 7 din același act normativ se arată că "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prev. OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală";.
Din dispozițiile legale arătate mai sus rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul ANAF, potrivit disp. OUG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este AFM, fapt ce reiese și din disp. art. 5 al. 4 din OUG nr. 50/2008 unde se arată că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele AFM";.
Chemata în garanție A. F. pentru M.
nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Examinând cu prioritate, conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepția invocată
, tribunalul constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a
F. P. B. -N.
este întemeiată în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea taxei pe poluare și a dobânzii legale, astfel că o va admite, cu motivarea că aceasta nu a fost cea care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, taxa fiind percepută de pârâta A. F. P. și în consecință va respinge aceste capete de cerere față de pârâtă. Referitor la fondul cauzei
, instanța reține următoarele:
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul/a a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într- o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 90 din Tratat precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele, un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nadasdi și Hona Nemeth, par. 49).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și
pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/2008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară
, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului/ei ca fiind întemeiată, astfel că o va admite, urmând ca pârâta A. F.
P. B. să restituie reclamantului/ei suma de 6.704 lei, cu titlu de taxă poluare, plus dobânda legală calculată de la data plății -_ și până la restituirea efectivă, conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000 și art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011 combinat cu art.1535 din Legea nr.287/2009 (dobânda legală penalizatoare). Numai în această modalitate, se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica CJCE referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s- au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la data de_, reclamantul a arătat că renunță la capătul de cerere privind anularea deciziei de calcul, iar în conformitate cu dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a lua act de această renunțare.
În baza art.274 C.pr.civ., va obliga pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului/ei cheltuieli de judecată în cuantum de 539,30 lei, reprezentând onorariu avocațional, taxă de timbru și timbru judiciar.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A.
F. pentru M.
, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ
"stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată pârâta A. F. P. B. și o va obliga să plătească acesteia din urmă sumele menționate anterior - taxă poluare, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. a județului B. N. și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu D. G. a F. P. a județului B. N., cu sediul în B., S. 1 D. 6-8, jud. B. -N., ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată și precizată de reclamantul
T. V. G.,
cu domiciliul procesual ales în B., str. Codrișor, nr. 2, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B.,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud.
B. -N. și, în consecință:
- obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 6.704 lei achitată la data de_ cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.
Ia act de renunțarea la judecată privind capătul de cerere de anulare a deciziei de calcul nr.
3247 din_ emisă de AFP B. .
Obligă pârâta să plătească reclamantei și suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. | F. | P. B. | |
împotriva A. F. Pentru M., cu sediul în B., str. S. | I. | , nr.294 corp A, |
sector 6 și obligă chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate anterior - taxă de poluare, dobândă legală și cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. S. C. S.
Red/Dact
BISz-_ / 6 ex.
