Sentința civilă nr. 15132/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr.15132/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. F.
Grefier: A. T.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamantul C. S. I. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A MUN. C. -N. și A. F. PENTRU M. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 12 noiembrie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 noiembrie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus reclamantul C.
S. I., a solicitat obligarea pârâtele A. F. P. a municipiului C. -N. și A. F. pentru M. să îi restituie suma de 2671 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective a sumei, conf. art. 124 C.pr.fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.110 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, contract de vânzare-cumpărare, decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, certificat de înmatriculare a autoturismului, corespondență purtată cu AFP C. -N. .
Deși legal citate pârâtele nu au depus întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, tip 1HXO/VENTO, cu nr. de identificare WVWZZZ1HZSW323221, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, respectiv în Austria, iar pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul OG nr.50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 2.671 lei la A.F.P. Gilău, în data de_ (f.11).
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, motivând că se menține obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel taxa de poluare are temeiul legal și nu poate face obiectul unei restituiri (f.15)
Instanța observă că reclamantul contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a
industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii fiscale.
Conform prevederilor art.21 alin.4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Prin urmare, în temeiul art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 coroborat cu dispozițiile Hotărârii CJUE din data de_, în cauza nr.565/11 - M. Irimie c/a Statul Român, precum și cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reclamantul este îndreptățită la plata dobânzii fiscale începând cu data achitării taxei și până la data plății integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta A.F.P. C. -N. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală în materie fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective.
De asemenea, va respinge acțiunea formulată de reclamantul C. S. I. în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, față de împrejurarea că raportul de drept administrativ s-a stabilit între reclamant și A. F.
P. a M. C. -N. .
În temeiul art.274 C.proc.civ., la solicitarea reclamantului, pârâta A.F.P. C.
-N. va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. pentru M., invocată din oficiu.
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. S. I., cu domiciliul procesual ales la cab. av. Aldea Nicolae P., în C. -N., str. H. de B. nr. 12, jud. C., în contradictoriu cu pârâta AFP C. -N., cu sediul în C. -N., P- ța A. I. nr.19, jud. C. .
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2671 lei achitată prin chitanța nr. 262 eliberată la data de_, cu dobânda legală în materie fiscală calculată la această sumă începând cu data de_ și până la achitarea efectivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. S. I. în contradictoriu cu pârâta A. F. Pentru M., cu sediul în B., sector 6, S. I. nr. 294, corp A, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 39,3 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. A. T.
Red. 5 ex./L.F./D.M.
_
