Sentința civilă nr. 1517/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 1517/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. Z. în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. A M. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul prin avocat Larisa Simola, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța apreciază că la doar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel că declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând reține că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ , reclamantul P. Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a municipiului T., restituirea sumei de 3353 lei achitată cu titlul de taxă de primă înmatriculare pentru autovehicule; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă a acesteia.
În motivarea a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism marca Fiat Doblo, nr. identificare ZFA22300005036148, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligată să achite suma de 5795 lei, încasată cu chitanța depus la
f.9 din care i s-a restituit suma de 2442 lei, rămânând un rest de plată 3353 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehicule.
Având în vedere faptul că începând cu data de 01 Ianuarie 2007 România este țară membră a UE, consideră că prin aplicarea acestei taxe s-a încălcat în mod flagrant dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Ulterior încercat soluționarea pe cale amiabilă a acestui conflict, solicitând A.F.P. Cluj restituirea acestei taxe, dar din păcate demersurile sale au rămas fără nici un rezultat.
Apreciază că în virtutea jurisprudenței comunitare, cu prevalență având în vedere cauza T., se impune restituirea taxei achitate.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004, art.90 din Tratatul Comunității Europene, art.148 din Constituția României.
Pârâta A. F. P. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere faptul că reclamanta nu are dreptul la restituirea în întregime a taxei, ci doar la o parte din suma achitată, în baza Legii 9/2012, pe cale administrativă.
Pârâta a mai formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție. Prin urmare, în sarcina acestei părți cade obligația de restituire a taxei în situația în care acțiunea principală este admisă.
În drept, s-au indicat dispozițiile art.60-63 C.pr.civ.
Nu au fost depuse acte în probațiune față de această cerere.
Nu s-a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în garanție.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepția de inadmisibilitate, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.
La baza pretențiilor reclamantului stă neconformitatea legislației românești cu legislația europeană în raport cu instituirea taxei, prin urmare, instanța apreciază că pretențiile reclamantului vizând restituirea în întregime a taxei în această situație pot fi analizate și pe calea prezentei proceduri, cererea nefiind inadmisibilă.
Pe fond, reține că reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism marca Fiat, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligată să achite suma de 5795 lei, încasată cu chitanța depus la f.9 din care i s-a restituit suma de 2442 lei, rămânând un rest de plată 3353 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehicule.
Ulterior s-a adresat pârâtei cu solicitarea de restituire a diferenței de taxă, însă pârâta a refuzat restituirea.
Având în vedere faptul că începând cu data de 01 Ianuarie 2007 România este țară membră a UE, instanța consideră că prin aplicarea taxe s-a încălcat în mod flagrant dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene în vigoare în momentul plății taxei.
Instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C- 90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C- 213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi
hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu
"validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
În ceea ce privește dob ân d a leg al ă
pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
În baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantei suma de 39,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru, timbru (f.2).
Față de cererea de chemare în garanție, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție, A. F. pentru M. doar în baza OG 50/2008
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, față de cererea de chemare în garanție se impune respingerea acesteia.
Fără cheltuieli de judecată în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de inadmisibilitate formulate de pârâta A.
F. P. T. .
Admite cererea formulată de reclamantul P. Z., domiciliat în
T., str.R. nr.35, ap.2, jud.Cluj în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. T., cu sediul în T., P-ța R. nr.15B, jud.Cluj și, în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 3353 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta
A. F. P. T. în contradictoriu cu chemata în garanție
F. pentru M. .
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. T.
Grefier,
-M. P.
Red.MT/tehn.MG 4 ex. 11.02.13
