Sentința civilă nr. 15217/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 15217 /2013Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant D. I. C. și pe pârâta A. F. P. D., chemata în garanție A.
F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului av.
C. Neamț, lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Reprezentanta reclamantului depune dovada achitării onorariului avocațial și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Tribunalul pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., formulată de către pârâtă.
Reprezentanta reclamantului arată că este de acord cu admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Tribunalul, deliberând, admite în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., formulată de către pârâtă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.74 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art.64 C.pr.civ.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, declară închisă cercetarea procesului și acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității, pe cererea de chemare în garanție și pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției inadmisibilității și admiterea cererii astfel cum a fost formulată, pentru argumentele dezvoltate pe larg în acțiunea introductivă și în răspunsul la întâmpinare, iar în consecință restituirea taxei de poluare cu dobânda legală aferentă potrivit O.G. nr.13/2011, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial. Solicită admiterea cererii de chemare în garanție.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamantul D. I. C. a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. a municipiului D. să îi restituie suma de 11312 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală în sumă de 19,66 lei, calculată conform OG nr.13/2011, de la data achitării taxei si până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța care atestă plata taxei de poluare, cartea de identitate a autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, corespondență purtată cu AFP D., alte înscrisuri relevante.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta A. F. P. a municipiului D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii invocând excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost desființată prin exercitarea căii de atac speciale a contestației administrative prevăzută de art.205 și urm. din OUG nr.92/2009. Pe fondul cauzei a precizat faptul că suma de bani solicitată de reclamant este datorată ca taxă de poluare în temeiul OUG 50/2008 care nu contravine art.90 din Tratatul C.E., scopul acestei ordonanțe fiind acela al asigurării protecției mediului pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În ceea ce privește exce pția inadmi sibil ități i
invocată de pârâta A. F. P. a municipiului D., care se impune a fi analizată cu prioritate conform art.238 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Pârâta nu motivează considerentele de inadmisibilitate a cererii.
În acest context, tribunalul reține că prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că "Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit.
d) din același cod
";, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pentru acestea, se impune respingerea excepției.
Pe fondul cauzei, din actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW, cu nr. de identificare WBAFG01060L335442, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul Legii nr. 9/2012, o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 11.312 lei la AFP D., la data de_ .
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat- o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statului Român s-a decis că dreptul Uniunii se
opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă avea ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În același sens s-a pronunțat CJUE și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009.
apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Urmare a pronunțării acestor cauze a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, suspendată pe parcursul anului 2012.
Verificând dispozițiile Legi nr. 9/2012, tribunalul constată că prin acestea s-au înlăturat discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzelor menționate, nemaiexistând prevederi care să aducă atingere Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din lege, iar taxa se aplică atât autovehiculelor achiziționate din România cât și în privința celor ce provin din alte state membre ale U.E.
De aceea, instanța apreciază că actul normativ în discuție nu descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, favorizând în același timp cumpărarea unor vehicule de ocazie cu aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că taxa solicitată de reclamant este conformă cu art. 110 din TFUE, motiv pentru care cererea de restituire va fi respinsă ca neîntemeiată.
Dată fiind modalitatea de soluționare a cererii principale, în temeiul art. 72 din Cod, se va respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă.
Respinge cererea formulată de reclamantul D. I. C. , CNP 1., cu domiciliul procesual ales în C. -N., C. D. nr.76, ap.24, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului D. , cu sediul în D., str. M. E. nr. 2, jud. C. .
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu A. F. pentru M. , cu sediul în B., S. I. nr. 294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Red.AGC/tehn.MG 5 ex. 04.12.13
