Sentința civilă nr. 1525/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1525/2013 Ședința publică de la 12 septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., Judecător
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. SSR.L. B. în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
B. și A. F. P. PENTRU C. M. I B. NASAUD, având ca obiect despăgubire/ restituire taxă specială de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care .
Cauza s-a judecat la termenul din_, dată la care a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta S.C. SSR.L cu sediul în B. a chemat în judecată pe pârâta A.
F. P. B. solicitând, în principal, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3494 lei achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5645162 din data de_ 8, reprezentând taxa de poluare, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data plății sumei, respectiv_ și până la data de_, iar începând de la această dată și până la restituirea integrală a sumei, potrivit art. 124 coroborat cu art. 70 Cod procedură fiscală, obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 120 alin. 7 din Cod.pr.fiscală.
În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei achitate, calculată de la data plății taxei, respectiv_ și până la restituirea efectivă.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
La termenul de judecată din data de 09 mai 2013 reclamanta a depus în scris
"precizare de acțiune";
(f 29-30) în sensul că modifică și completează petitul referitor la dobânzile aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, solicitând calcularea dobânzilor conform prevederilor art. 124 coroborate cu art. 70 din Codul de procedură fiscală, de la data achitării sumei și până la restituirea sumei.
La același termen de judecată reclamanta, prin avocatul său ales, a precizat că își menține petitul subsidiar, referitor la acordarea dobânzilor legale.
La termenul de judecată din data de 09 mai 2013 (f.28) reclamanta a depus
"extindere de acțiune,, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Administrației F. P. pentru C. M. i B. Năsăud, cu motivarea că
, conform OMFP-ANAF nr. 2224/2011, societatea a fost luată în administrare de către această instituție. S-a mai invocat că potrivit Ordinului nr. 1899/2004 pârâtei A.
F. P. pentru C. M. i B. Năsăud îi revine obligația de a emite documentația necesară privind restituirea taxei.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat că a achiziționat un autoturism marca RENAULT, tip S657, nr. de identificare VF1SB07CF26903861, înmatriculat pentru prima dată în SPANIA, la data de_, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să plătească suma de 3494 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Reclamanta arată că a achitat suma menționată cu chitanța seria TS2A nr.
5645162/_ și a înmatriculat autoturismul în România.
Apreciind că reglementarea internă care a instituit această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, contravenind dispozițiilor art. 110 TFUE (fost art. 90), reclamanta a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, însă autoritatea administrativ fiscală a răspuns negativ, susținând că taxa a fost percepută legal.
Reclamanta susține că refuzul practicat de pârâtă este nejustificat și contravine art. 148 din Constituție întrucât ca urmare a aderării, tratatele constitutive ale UE precum și celelalte reglementări comunitare, cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Același text din legea fundamentală prevede, prin alin.4, că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare și din prevederile alin. 2.
S-a mai relevat că, potrivit art. 90 din Tratatul CE, în vigoare la data plății taxei, "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor stat membre impozite interne de natură să protejeze, direct sau indirect, alte sectoare de producție";
În cuprinsul cererii s-a făcut referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, referitoare la dreptul contribuabililor la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european. În concret reclamantul a făcut referire la cauzele reunite C-192/95, C-218/95 Comateb și alți și la cauzele reunite Metallgesellschaft și Hoechst ( C-397/98 și C-410/98).
Referitor la acordarea dobânzii fiscale s-a relevat că potrivit art. 124 alin.1 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau rambursat de la buget, contribuabili au dreptul la dobândă, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau art. 231/1, după caz și că "Acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la
cererea contribuabililor";. S-a mai invocat că, potrivit art. 124 alin.2 Cod pr.fiscală
"dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitor.
În ce privește petitul nr. 2 subsidiar, reclamanta a făcut referire la plata dobânzii legale prevăzută de OG nr. 9/2000 din_ și de OG nr. 13/2011, care curge de drept, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei solicitate.
În cuprinsul "precizării de acțiune"; (f29-30) reclamanta a făcut referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene exprimată cu ocazia pronunțării hotărârii din 18 aprilie 2013 în cauza C- 565/11 (Irimie c. României) potrivit căreia, neacordarea dobânzilor reglementate de dispozițiile art. 124 din Cod.pr.fiscală pentru întreaga perioadă de indisponibilizare a sumei reprezentând taxa percepută ilegal, ar încălca principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcarea dreptului Uniunii.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 18).
Pârâta A. F. P. B., legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 20-24) a invocat, în prealabil, excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea taxei speciale de primă înmatriculare achitată de reclamantă ca fiind legal percepută și încasată.
Cu privire la excepția invocată, pârâta a susținut că potrivit art. 33 Cod de procedură fiscală, coroborat cu OMFP-ANAF nr. 2224/2011 A. F. P. pentru C. M. i B. Năsăud este unitatea administrativ teritorială ce administrează contribuabilul reclamant din perspectiva colectării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat consolidat.
S-a mai susținut că plata taxei s-a încasat prin Trezoreria B., deoarece A.
F. P. pentru C. M. i B. Năsăud este arondată la această trezorerie. Raportat la aceste considerente s-a susținut că A. F. P. B. nu are calitate procesuală pasivă in cauză.
Pe fondul cauzei se arată că taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevederi care nu sunt in contradicție cu dispozițiile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
S-a relevat că art.90 din Tratatul CE, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsura de natura administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj
economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografica sau națională.
Ca urmare instituirea criteriului primei înmatriculări în România conferea taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depindea în nici un fel, așa cum s-a mai arătat de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în România.
Pe de altă parte se învederează și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
În situația mai sus descrisă rezultă că reclamanta nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de prima înmatriculare.
S-a menționat că începând cu data de_ a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2008 care la art. 11 prevede că " taxa rezultată ca diferență intre suma achitată de contribuabil în perioada_ -_ cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezente ordonanțe de urgență.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei, se arată că Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
În drept s-au invocat prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 115-118 Cod de procedură civilă precum și celelalte texte de lege anterior arătate.
În urma extinderii de acțiune formulată de reclamantă a fost introdusă în cauză in calitate de pârâtă A. F. P. pentru C. M. i B. Năsăud, în numele căreia a depus întâmpinare Direcția Generală a F. P. B. Năsăud, care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile formulate de
S.C. SSR.L. B. .
În cuprinsul întâmpinării se arată că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a suferit modificări și completări prin acte normative ulterior intrării ei în vigoare. Astfel, prin Legea nr. 343/2006, Codul fiscal a fost modificat și completat, dispozițiile intrând în vigoare începând cu data de_ . Prin legea menționată au
fost introduse art. 214/1-214/3, unde se reglementează o obligație fiscală de plată denumită "taxa specială";, stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei. Se arată că taxa specială s-a datorat cu ocazia prime înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât să în cazul celor rulate.
Din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță nu rezultă că ar exista o contradicție sau vreo incompatibilitate între acestea.
Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare.
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate si importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.
Referitor la cererea de obligare la plata de dobânzi legale calculate până la data restituirii taxei, s-a susținut că Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. F. P. B., care a fost unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de_, instanța constată că este întemeiată. Această împrejurare rezultă din faptul că între pârâta A. F. P. B. și reclamantă nu s-a stabilit nici un raport juridic fiscal. Deși plata taxei s-a încasat prin Trezoreria B., acest aspect a fost justificat prin aceea că A. F. P. pentru C. M. i B. Năsăud nu dispune de trezorerie, situație care a determinat arondarea acesteia la trezoreria menționată (Trezoreria B. ). În aceste condiții, în care A.
F. P. B. a încasat prin Trezoreria B. suma a cărei restituire se solicită pentru A. F. P. pentru C. M. i B. Năsăud, care nu are trezorerie proprie, instanța apreciază că, întradevăr, A. F. P. B. nu justifică legitimare procesuală pasivă, considerent pentru care va admite excepția invocată, cu consecința respingerii acțiuni formulate de reclamantă împotriva acestei pârâte, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâtei A. F. P. pentru C.
M. i B. Năsăud, instanța reține următoarele:
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv la data de_, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. 148 alin. 2 și 4, rap. la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție, autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.(2) iar prin dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într- o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din această perspectivă, tribunalul constată că dispozițiile art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a României.
In conformitate cu prevederile art. 214/1 din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratat care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. F. P. B. Năsăud și va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. SSR.L B. împotriva acestei pârâte, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța va admite acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta S.C. S.
S.R.L. B. împotriva pârâtei A. F. P. pentru C. M. i B. Năsăud și în consecință va obliga această pârâtă să restituie reclamantei suma de 3494 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5645162 din data de_ . De asemenea, pârâta A. F. P. pentru C. i M. i B. Năsăud va fi obligată să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 3494 lei începând cu data achitării sumei-_, și până la restituirea efectivă, conform art.3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000 și art. 1 alin. 3, art. 3 alin 2 din O.G. nr. 13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de dispozițiile. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acesteia la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prevederilor de OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011. Numai în această modalitate se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica CJCE referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s-au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
Este de menționat că reclamanta a solicitat, în principal, obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale iar a celei prevăzute de OG nr. 13/2011 în subsidiar. Tribunalul nu poate dispune obligarea la plata dobânzii la nivelul penalităților percepute pentru creanțe fiscale întrucât prejudiciul suferit prin faptul că reclamantul nu a dispus de suma de bani nerestituită este echivalent cu suma plătită și actualizată cu nivelul dobânzii legale, atâta timp cât prin lege (OG nr. 9/2000 și respectiv OG nr. 13/2011) se prevede că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de câtre părți, se va plăti dobânda legală. Prin urmare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale aferentă sumei de 3494 lei nu a fost însușită de instanță.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta A. F. P. pentru
C. M. i B. Năsăud va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de
judecată în cuantum de 539,30 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă T Ă Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. | F. | P. | |
B. | . | ||
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta SC"S. | "S. B. | cu |
sediul ales în C. -N., str. Dorobanților nr. 15, ap.3, jud. C., împotriva pârâtei A.
F. P. B., cu sediul în B., str. 1 D. nr. 6-8 jud. B. -Năsăud, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta SC"S. "S. B. împotriva pârâtei A. F. P. pentru C. i M. i B. -Năsăud și în consecință:
-obligă pârâta A. F. P. pentru C. i M. i B. -Năsăud să restituie reclamantei suma de 3494 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5645162 din data de_ ,
-obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 3494 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta A. F. P. pentru C. i M. i B. -Năsăud să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 539,30 lei reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorar de avocat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
