Sentința civilă nr. 15432/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 15432/2013

Ședința publică din 21 noiembrie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE: L. C.

Grefier: M. B.

Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul Z. O. A. și pe pârâții A. JUDEȚEANĂ A F. P.

C. și A. F. PENTRU M., cauza având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și poziția procesuală a părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, la data de_, reclamantul Z. O. A. a solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a Municipiului C. -N. și A. F. pentru

M. obligarea pârâtei A.F.P. C. -N. la restituirea sumei de 4.139 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare convertită în taxă de poluare, achitată de către reclamant pentru înmatricularea unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul marca Ford tip Mondeo, cu nr. de identificare_ BB45J32582, iar pentru înmatricularea acestui în România a fost obligat să achite, în mod ilegal, suma de

6.293 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare, sumă achitată la AFP C. -N. conform chitanței seria TS4B nr._, pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al UE din anul 2005 în Germania. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar reclamantului i s-a aprobat doar restituirea sumei de

2.154 lei, pentru diferență refuzându-i-se restituirea, pe motiv că taxa a fost stabilită în mod legal. Reclamantul a arătat că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie și că trebuie restituită integral.

Deși legal citate pârâtele A. F. P. a mun. C. -N. și A.

F. pentru M. nu au formulat întâmpinare în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Pe fond reține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford tip Mondeo, cu nr. de identificare_ BB45J32582, autoturism care era înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene din anul 2005 în Germania (f. 15, 16, 20-23). În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 6.293 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a mun. C. -N. (f. 19). În urma solicitării restituirii taxei, prin Înștiințarea de restituire nr. 26452/_ emisă de pârâta A.F.P. C. -N. i s-a restituit reclamantului suma de

2.154 lei, din totalul de 6.293 lei (f.17).

Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită integral, pârâta comunicându-i refuzul său expres de restituire conform adresei nr. 71.955/_ (f. 12).

Taxa de primă înmatriculare a fost percepută în baza prevederilor art. 241 ind.1 și urm C.fiscal. Ca atare tribunalul va analiza compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar.

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.

Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.

Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.

Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.

Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor

- unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .

Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.

În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează

înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AFP C. -N. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată nedatorată, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale .

Așadar față de cele de mai sus, instanța va admite acțiunea și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 4.139 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare convertită în taxă de poluare, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.

Având în vedere prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008, potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru

M. și se gestionează de către acesta, dar ținând seama de faptul că nu s-au statornicit raporturi juridice directe între reclamant și pârâta de rândul 2, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant față de pârâta A. F. pentru

M. .

În baza art. 274 Cod Procedură Civilă instanța va obliga pârâta căzută în pretenții să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 39,3 lei (fila 2).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Z. O.

A.

, cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. T. nr. 61, ap. 2, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. C. -N. (în prezent A. Județeană a F. P. C. ), cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud. C. și în consecință:

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 4.139 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare convertită în taxă de poluare, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge acțiunea formulată de același reclamant față de pârâta A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I. nr.294, corp A, sector 6, B. .

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE GREFIER

L. C. M. B.

Red. 5 ex./L.C./D.M.

_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 15432/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare