Sentința civilă nr. 15517/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 15517/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier M. -M. C.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant T. A. și pe pârât A. F. P. A M. T., J.
C., chemat în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă av. L. M. -S., în substituire pentru av. O. A. B., lipsă fiind celelalte părți.
P. edura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemafiind alte cereri de formulat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, cu precizarea că reclamantul a solicitat restituirea sumei de
3.484 lei, cu titlu de taxă specială, motiv pentru care solicită respingerea cererii de chemare în garanție.
INSTANȚA
Deliberând reține că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta, restituirea sumei de
3.484 lei, achitată cu titlul de taxă specială de înmatriculare pentru autovehicule; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, începând cu data plății și până la restituirea efectivă a acesteia.
În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o sumă cu titlul de taxă specială de înmatriculare pentru autovehicule.
Având în vedere faptul că începând cu data de 01 Ianuarie 2007 România este țară membră a UE, consideră că prin aplicarea acestei taxe s-a încălcat în mod flagrant dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Ulterior a încercat soluționarea pe cale amiabilă a acestui conflict, solicitând pârâtei restituirea acestei taxe, dar din păcate demersurile sale au rămas fără nici un rezultat.
Apreciază că în virtutea jurisprudenței comunitare, cu prevalență având în vedere cauza T., se impune restituirea taxei achitate.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004, art.90 din Tratatul Comunității Europene, art.148 din Constituția României.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal în baza excepției inadmisibilității acțiunii, având în vedere faptul că reclamanta nu are dreptul de restituire în integralitate a taxei, având în vedere incidența Legii 9/2012. În plus, reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat diferența conform OMF 62/2013 și Hotărârea 9/2012. În subsidiar, s-a solicitat respingerea acțiunii pe fond, ca neîntemeiată.
Pârâta a mai formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., arătând că solicită obligarea chematei în garanție la restituirea sumei achitate, invocându-se însă dispozițiile OUG 50/2008.
Analizând acțiunea formulată, raportat la probele administrate, instanța reține că aceasta este întemeiată.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate, instanța reține că aceasta este neîntemeiată,
deoarece la baza pretențiilor reclamantului stă neconformitatea legislației românești cu legislația europeană în raport cu instituirea taxei, prin urmare, instanța apreciază că pretențiile reclamantului vizând restituirea în întregime a taxei în această situație pot fi analizate pe calea prezentei proceduri.
Pe fond, reține că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o sumă cu titlul de taxă specială pentru autoturisme.
Având în vedere faptul că începând cu data de 01 Ianuarie 2007 România este țară membră a UE, instanța consideră că prin aplicarea taxei s-au încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene în vigoare în momentul plății taxei.
Instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. P. edându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de
autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777,
punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu "validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial.
În ceea ce privește dobânda legală pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa specială de înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
În baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța o va respinge, având în vedere că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile OUG 50/2008 invocate de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de inadmisibilitate.
Admite cererea formulată de reclamantul T. A., domiciliat în mun. Câmpia Turzii, str. Trandafirilor, nr. 2, județul C. și cu domiciliul procesual ales în C. -N., Piața Ș. cel M., nr. 4, cam. 104, județul C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. T., cu sediul în mun. T.
, Piața R., nr. 15B, județul C., și, în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.484 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme, achitată pentru înmatricularea autoturismului provenit din spațiul comunitar, la data de _
,
conform Chitanței seria TS4A, număr 2162072,
precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării și pană în momentul restituirii integrale a sumei.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție A. F. pentru M. .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 339,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 22 noiembrie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
M. -M. C.
Red/dact: M.T./P.R.A_ - 4 ex.
