Sentința civilă nr. 1633/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1633/2013
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
SC T. T. S.
în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. B. -N.
și A.
F. P. S. B.
, având ca obiect despăgubire - restituire taxă primă înmatriculare. Cauza s-a judecat la data de 17 septembrie 2013, când instanța a reținut-o în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta T. T.
S. a chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. Sîngeorz B., solicitând anularea fișei de calcul din data de_ și restituirea taxei de primă înmatriculare in suma de 13535 lei, cu plata dobânzilor legale calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
În motivare se arată că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia a fost obligată să achite taxa solicitată prin acțiune.
A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă organul fiscal a refuzat, motivat de faptul că taxa s-a perceput legal.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
Pârâta D. | G. | a F. | P. | |
pentru pârâta A. | F. | P. | S. | B |
a formulat întâmpinare, atât în nume propriu cât și
.
, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune
, iar pe fond a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii formulată de reclamant.
În motivare față de excepția prescripției dreptului la acțiune se arată că reclamanta a achitat taxa specială de primă înmatriculare la data de_, așa cum rezultă din copia chitanței seria TS2A nr. 5600336. Taxa a fost achitată în baza disp. art. 2141-2143din Codul fiscal.
Se solicită a se constata că termenul de prescripție în speță s-a împlinit, nefiind incidentă vreo cauză de întrerupere sau de suspendare a prescripției, motiv pentru care se solicită admiterea excepției invocată și în consecință să se respingă acțiunea reclamantei
Pe fond, se susține că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a suferit de la data intrării în vigoare mai multe modificări și completări prin cate normative. Astfel prin Legea nr. 343/2006 Codul fiscal a fost modificat și completat, dispozițiile intrând în vigoare începând cu data de_, când au fost introduse art. 2141și 2143unde se reglementează o obligație fiscală de plată, denumită
"taxă specială";, stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei.
Se mai arată că potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa specială s-a datorat cu ocazia primei înmatriculării în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în România.
Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare.
În cuprinsul Decizia Curții Constituționale nr. 499/_, prin care s-a respins ca neîntemeiata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, se arată că "taxa instituită avea un pronunțat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind întărită de faptul că anexa nr. 4 din lege stabilea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie-și de vârsta autovehiculului. Prin urmare, Legea nr. 343/2006 are un obiect concret de reglementare, și anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilă constituind-o autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protecție a mediului";.
Curtea constată, de asemenea, că prin chiar art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 se redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă și din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, stabilind că obiectul prezentei ordonanțe de urgență îl constituie autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România.
Prin urmare, Curtea reține că redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.
Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme respectiva taxă formase deja obiectul unor acte administrativ-fiscale, care, la momentul contestării lor, fuseseră aduse la îndeplinire prin plată voluntară, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus de contribuabil față de cuantumul datorat".
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeana sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeana și importate în România, întrucât taxa ce se achita cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculul.
De precizat că în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației romanești cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsura ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are în vedere faptul că înainte de toate taxa speciala reglementată de Codul fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante.
Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei Europene, Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxare care sa urmărească promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului.
La art. 11 din O.U.G.nr.50/2008 se arată că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada_ -_, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Procedura de restituire este reglementată în art. 6 din Normele metodologice, unde se arată că atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa pe
poluare rezultată din aplicarea prevederilor O.U.G. nr.50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
Față de dispozițiile legale de mai sus, apreciază că reclamantul este îndreptățit să primească doar o parte din taxa specială achitată respectiv diferența de taxă, în situația în care în urma calculului făcut împotriva normelor metodologice rezultă această diferență și nu întreaga sumă achitată cu titlu de taxă specială.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei achitată, actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății până la data restituirii efective.
Consideră că cererea reclamantului este nefondată și nelegală, Ordinul nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a cumpărat dint-un alt stat membru al UE autovehiculul menționat în acțiune, pentru înmatricularea căruia a fost necesar să achite taxa specială în sumă totală de 13346,73 lei la Trezoreria B., conform chitanței din data de_, susținându-se că după intrarea în vigoare a OG nr.50/2008 i s-ar fi înapoiat suma de 652 lei, în urma recalculării - a se vedea decizia de la fila 8 dosar.
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune
, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, întrucât în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale, adică ale Codului de procedură fiscală - art. 135 care reglementează dreptul contribuabilului de a cere restituirea creanțelor fiscale în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, termen împlinit la data introducerii acțiunii -_, cu mențiunea că față de cele dispuse de art. 201 din Legea nr.
71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil: " Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit";, rămân aplicabile, deci inclusiv prevederile art.133 Codului de procedură fiscală:"; Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) în alte cazuri prevăzute de lege"; și art.16 din Decretul nr.167/1958: "; Prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția…. b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare";, dar în litigiul dedus judecății nu a fost în discuție realizarea unei plăți voluntare ca modalitate de recunoaștere a datoriei, pentru a opera întreruperea.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N., în nume propriu și pentru A. F.
P. S. -B., cu consecința respingerii ca fiind prescrisă a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC T. T. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta D. G. a F.
P. B. -N.
, în nume propriu și pentru A. F. P. S. -B.
.
Respinge ca fiind prescrisă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC T. T. S., cu sediul în Maieru, sat A., nr. 50, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. B. -N., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud.
B. -N. și A. F. P. S. -B., cu sediul în S. -B., str. I., nr.2, jud. B.
-N. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
D. E. L. | M. | D. | P. |
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
