Sentința civilă nr. 16378/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16378/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul G. S. pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. C. - A. F. P. A M. C.
-N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că la data de_ reclamantul a depus la dosar, prin serviciul registratură un înscris prin care solicită instanței judecarea cauzei în lipsă și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial în sumă de 600 lei conform chitanțelor anexate în copie nr. 285/_, nr. 247/_, reprezentând onorariul avocațial, precum și taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, conform chitanțelor de la dosar.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de procedură civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, conform art.4 din Legea 554/2004.
Instanța estimează durata procesului la un termen de judecată.
Instanța apreciază că la dosarul există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe sub nr. de mai sus, reclamantul G. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C. -N., a solicitat obligarea pârâtei să îi restituie suma de 3365 lei reprezentând taxa de poluare, dobânda legală, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a taxei de poluare sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este discriminatorie și încalcă art.90 din TCE.
Reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism marca Ford, serie șasiu WFONXXGCDN3E15963, înmatriculat anterior într-un stat membru U.E., iar în momentul în care a dorit înmatricularea autoturismului in România, i s-a prezentat o decizie de calul a taxei de poluare pentru autovehicule.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare. S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul deține un autoturism marca Ford, serie șasiu WFONXXGCDN3E15963, înmatriculat anterior într-un stat membru U.E., iar pentru înmatricularea în România i s-a pus în vedere să achite, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare pe care a plătit-o la data de_, conform chitanței depuse în copie la fila 5.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că legislația comunitară se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Prin urmare, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă legislația comunitară nu împiedică statele membre să
introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat obligarea la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare conform OUG 50/2008 în forma în vigoare la data formulării cererii, respectiv_, instanța constată că aceasta nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare, majorat semnificativ. Prin urmare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în această ipoteză, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că taxa pe care reclamantul a fost obligat să o plătească pentru înmatricularea autoturismului său este neconformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care va admite cererea de chemare în judecată.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga la plata către reclamant a sumei de 639,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea exercitată de reclamantul G. S. , cu domiciliul în C. -
N., C. F. nr.81, bl.V5, sc.IV, ap.111, jud.C., CNP 1., cont bancar_ B0000999900396788 deschis la ING Romania în contradictoriu cu pârâta A.
P. A M. C. N.
, cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, CUI 4349101.
Obligă pârâta AFP a mun. C. N. la plata către reclamant a sumei de 3365 lei, actualizată cu dobânda legală de la data de_ și până la data plății.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 639,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
P.
Grefier,
L. C.
Red-IP/tehn.MG 4 ex. 10.12.13