Sentința civilă nr. 16552/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentință Civilă Nr. 16552/2013 Ședința publică de la 13 decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier Sidor O.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant H.
T. și pe pârât A. F. P. A M. C. N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului av.L. M. S., cu delegație de substituire la dosar pt av. O. A. B., lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
În temeiul art. 131 CPC, instanța, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri atașate acțiunii și întâmpinării, în temeiul art. 254 CPC, apreciind că acestea sunt utile, concludente și pertinente pentru soluționarea cauzei.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Instanța pune în discuția părților excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune cu privire la care reprezentanta reclamantului solicită instanței respingerea pe motiv că termenul la care s-a putut solicita restituirea taxei este de 5 ani care curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui la care a luat naștere acest drept.
Instanța unește cu fondul excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune și dă cuvântul pe fond părții prezente.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată și onorariu avocațial, în care sens depune la dosarul cauzei chitanța onorariului.
Instanța reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamantul H. T. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. C. -N., a solicitat restituirea sumei de 3145 lei, taxă primă înmatriculare achitata în vederea înmatriculării unui autoturism pe numele său, suma actualizata cu dobânda legală de la data încasării taxei și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat autovehiculul marca Volkswagen înmatriculat în Uniunea Europeană pentru care în vederea înmatriculării în România a achitat o taxă și a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia acestora, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, apreciind că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, certificat de înmatriculare, corespondență purtată cu AFP
C. -N. .
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă.
Deliberând asupra excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune invoată de pârâtă prin intâmpinare instanța reține că potrivit jurisprudenței Curții de la Luxemburg
, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptulu comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. I-7141, par. 18].
Conform jurisprudenței instanței de la Luxemburg, sunt considerate rezonabile perioade cuprinse între trei și cinci ani de la data pronunțării hotărârii Curții prin care s-a constatat faptul că impozitul/taxa sunt incompatibile cu dreptul european pentru exercitarea dreptului de rambursare (afacerea C-231/96, Edis, Culegere 1998, p. I-1451, par. 35; afacerile reunite C-216/99 și C-222/99, Prisco și CASER, în Culegere 2002, p. I-6761, par. 70; afacerea C-88/99, Roquette Freres, Culegere 2000, p. I-10645; afacerea C- 342/96, Dilexport, Culegere 1999, p. I-579, par. 70).
Pentru aceste considerente instanta, constatând că acțiunea introductivă a fost inregistrată pe rolul Tribunalului C. inăuntrul termenului recomandat de C.J.U.E va respinge excepția prescripției extinctive.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, asupra fondului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul a achiziționat autoturismul marca Volkswagen anterior înmatriculată într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 3145 lei la AFP C. -N. la data de_ .
În drept, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată la data efectuării plății taxei de către reclamanți de dispozițiile art.214¹ din Codul fiscal, sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că, la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturism era datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe era determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu era percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, care în urma vânzării determină o nouă înmatriculare a acestora, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, iar cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Aceste dispozițiile ale art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal, potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național erau obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România,
instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C- 393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
În ceea ce privește dobâ nda legală pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și
O.G. nr.13/2011, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
În temeiul art.453 C.proc.civ., la solicitarea reclamantei, pârâta AFP C. -N. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTARASTE
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune.
Admite acțiunea formulată de reclamantul H. T. cu dom. în C. -N., str.
Fântânele nr. 40, ap. 6, jud.C., CNP 1.
în contradictoriu cu pârâta A. Județeana a F. P. C. -N. C. -N., P. A.
I. nr. 19, jud.C.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3145 lei precum și dobânda legală calculată de la data de_ până la data plătii efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată in cuantum de 300 lei. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
O. Sidor
Red. M.F.B.
Tehnored.V.A.M. 4 ex./_
