Sentința civilă nr. 16646/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 16646/2013Ședința publică din data de 16 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant B. M. și pe pârât P. M. C. N., având ca obiect obligația de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal care se legitimează în fața instanței prezentând spre vedere un carnet de membru CAR, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Tribunalul acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității acțiunii.
Reclamantul arată că a formulat cerere la Direcția Urbanism și i s-a eliberat certificat doar pentru informare.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul B. M. a solicitat obligarea pârâtului P. M. C. -N. să îi elibereze autorizație de construire pentru reabilitarea construcției vechi existente pe terenul situat în C. -N., str. Strugurilor nr. 4, jud. C., înscris în C.F. nr. 2., nr. cadastral 2., proprietatea reclamantului.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin Dispoziția nr. 3638/_ emisă de
P. M. C. -N. a dobândit terenul din C. -N., str. Strugurilor nr. 4 în suprafață de 94 mp existând pe această suprafață o construcție veche, impunându-se executarea unor lucrări de reabilitare. Învederează reclamantul că a făcut demersuri în anii 210-2013 în vederea obținerii autorizației de construire, fără succes.
În drept, au fost invocate prevederile art. 2, art. 3, art. 7,9 din Legea nr. 50/1991, art.8 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul P. municipiului C. -N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în principal pe cale de excepție si în subsidiar ca fiind neîntemeiată. A arătat pârâtul că excepția inadmisibilității acțiunii este justificată pe lipsa unui refuz nejustificat deoarece reclamantul nu a depus cerere însoțită de documentație tehnică pentru eliberarea autorizației de construire. Pe fondul cauzei, s-a arătat că imobilul a cărui reabilitare se
1
solicită nu mai există iar evocarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a modalității prin care a dobândit reclamantul terenul nu are legătură cu problema dedusă judecății. Imobilul teren proprietatea reclamantului nu îndeplinește condițiile cerute de normele urbanistice valabile la nivelul M. C. -N. pentru a fi executate lucrări de construire.
În ceea ce privește e xcepția inadmisibil it ății acțiun ii
invocată de pârâtul P. municipiului C. -N., care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 248 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură civilă, instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Prin prezenta cerere, reclamantul B. M. solicită obligarea pârâtului P. municipiului C. -N. la eliberarea în favoarea sa a autorizației de construire pentru reabilitarea construcției vechi existente pe terenul din C. -N., str. Strugurilor, nr. 4, jud.
, proprietatea sa.
Astfel, cererea de chemare în judecată se încadrează în categoria acțiunilor de contencios administrativ generate de refuzul nejustificat de soluționare a cererii, astfel cum este acesta definit de art.2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.
Or, pentru a exista un refuz nejustificat, în mod evident este necesar ca, în prealabil, reclamantul să se fi adresat autorității publice cu o cerere, a cărei soluționare a fost refuzată cu exces de putere. Lipsa solicitării inițiale exclude din start orice culpă și răspundere a autorității și, pe cale de consecință, nu poate fi sancționată în instanță prin obligarea la adoptarea unei conduite pe care încă nu a refuzat-o.
În același sens, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevede că "Autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente:
certificatul de urbanism;
dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;
documentația tehnică - D.T.;
avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia;
f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire
";.
Din aceste prevederi legale reiese, în mod logic, faptul că premisa eliberării autorizației de construire și, implicit, a existenței unui refuz de emitere a acesteia este formularea cererii și depunerea documentației aferente.
Din analiza diverselor adrese și a răspunsurilor depuse în copie la dosar (filele 23, 24, 27, 29) reiese că reclamantul nu a solicitat eliberarea unei autorizații de construire, petițiile sale vizând comunicarea actului de demolare a construcției și a temeiului legal de demolare, respectiv îndepărtarea depozitului de moloz de pe terenul proprietatea sa.
De asemenea, din răspunsul la întâmpinare reiese că reclamantul a solicitat și obținut doar emiterea certificatului de urbanism nr. 3681/_ (filele 13-14), care, potrivit mențiunilor inserate în cuprinsul său, a fost valabil 12 luni de la data emiterii; reclamantul nu a continuat demersurile în vederea obținerii autorizației de construire.
Reclamantul arată că nu a formulat o astfel de cerere deoarece certificatul de urbanism nu îi permitea efectuarea lucrărilor de construire solicitate, însă dacă partea nu era
2
mulțumită de cele inserate în cuprinsul certificatului de urbanism, putea solicita anularea acestuia.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite excepția invocată de pârât și va respinge ca inadmisibilă cererea.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâtul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii invocată de pârât.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.
, domiciliat în C. -N., str. I. O. nr. 8A, jud. C., CNP 1., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. -N. , cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C., având ca obiect contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Plecată din instanță Semnează grefier-șef M. C.
Red.AGC/Tehn.VAM 5 ex. _
3
