Sentința civilă nr. 16768/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 16768/2013
Ședința publică din
18 Decembrie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE L. -A. C.
Grefier: M. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamantul B. L. în contradictoriu cu pârâta A. JUDEȚEANĂ A F. P. C. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului
B. L., av. Negrea Viorelia, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Reprezentanta reclamantului depune la dosarul cauzei răspunsul pârâtei la cererea reclamantului privind restituirea taxei și chitanța privind plata onorariului avocațial.
Instanța întreabă pe reprezentanta reclamantei dacă mai are cereri de formulat, ori excepții de ridicat.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are cereri de formulat, ori excepții de ridicat.
Nefiind alte cereri de formulat, ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Instanța lasă cauza în pronunțare față de actele existente la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr. de mai sus reclamantul B. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. Județeană a F. P. C. (fosta A. F. P. a mun. C. -N. ), obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.719 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui
autoturism proprietatea sa, cu dobânda legală aferentă de la data efectuării plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE).
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei, decizia de calcul a taxei de poluare, certificat de înmatriculare a autoturismului în România, cartea de identitate a autoturismului, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu AJFP C. .
Pârâta A. Județeană a F. P. C. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Trecând la soluționarea acțiunii, din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de_ reclamantul a achitat suma 3.719 lei, cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Volkswagen, tip Golf, cu nr. de identificare WVWZZZ1JZ3W626141, conform chitanței seria TS5 nr. 5975270 din data de_, la Trezoreria AJFP C. (fila 8).
Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul s-a adresat pârâtei A.J.F.P. C. cu solicitarea de a-i fi restituită. Deși reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare, pârâta prin răspunsul comunicat reclamantului la data de_ sub nr. 21185 s-a arătat că se menține obligativitatea plății taxei de poluare pentru autovehicule, astfel că taxa achitată nu poate face obiectul restituirii (fila 24).
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât
acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AJFP C. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Ținând seama de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, tribunalul va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 3.719 lei, reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de_ și până la data restituirii efective.
Potrivit art. 453 al. 1 Cod Procedură Civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
În conformitate cu art. 451 al. 2 Cod Procedură Civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurată de către avocat. Ori văzând valoarea obiectului pricinii, practica constantă în materie și gradul de dificultate scăzut, din punct de vedere juridic a cauzei, precum și munca
desfășurată de către avocat, tribunalul apreciază că obligarea pârâtei la plata unui onorariu în sumă de 500 lei, apare ca fiind o sarcină excesivă, astfel încât instanța va proceda la reducerea acestuia la suma de 400 lei.
Drept consecință, și având în vedere prevederile art. 453 al. 1 Cod Procedură Penală, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 439,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial parțial (filele 4 și 23).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.
L.
, CNP 1., cu domiciliul în C. -N., str. Dâmboviței nr. 47, sc. 2, et. 6, ap. 56, jud. C., cu domiciliul procesual ales la sediul avocatei Negrea Viorelia, situat în C. -N., str. P. R. nr. 1, ap. 1, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. Județeană a F. P. C., cu sediul în C. -N., Piața Avram Iancu nr. 19, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.719 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 439,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. -A. C. M. B.
Red.4 ex./L.A.C./D.M.
_
