Sentința civilă nr. 16831/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16831/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE I. N. B.
Grefier L. B.
S-a luat spre examinare cauza din Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. M. C. în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. T., în prezent Serv. Fiscal mun. T., jud. Cluj, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 18 decembrie 2012, s-a depus prin serviciul registratură din partea reclamantului, dovada achiziționării și înmatriculării autovehiculului în discuție, într-un stat U.E.
Instanța deliberând, în temeiul art.137 C.pr.civ., respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, întrucât, reclamantul contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară, împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. De altfel, în același sens este și Decizia nr.24/2011 a Î., dată în recurs în interesul legii și deci obligatorie pentru instanțe, prin care s-a stabilit admisibilitatea cererilor similare prezentei. În condițiile în care dispozițiile L. 9/2012 prin care se înlăturau discriminările sesizate în acțiunea preliminară a Curții de Justiție a Comunității Europene, în cauza T. împotriva României, au fost suspendate, considerentele din cauza mai sus amintită rămân valabile, discriminarea fiind și ea prezentă în continuare.
Instanța, apreciind că, la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată și, având în vedere că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr. de mai sus reclamantul M. M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. a municipiului T., în prezent Serv. Fiscal mun. T., jud. Cluj, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.372 lei reprezentând taxă pentru emisii
poluante pentru autovehicule achitată, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până în momentul restituirii efective a sumei conf. OG nr.9/2000 și OUG 13/2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei, decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, cartea de identitate a autoturismului, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu AFP
T. .
Pârâta A. F. P. a municipiului T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamantul, nu a contestat, în termenul prevăzut de art. 207 alin.1 din OG nr.92/2003 decizia de calcul a taxei pe emisii prin care a fost stabilită și a cărei restituire este solicitată.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile tratatelor privind Uniunea Europeană nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu contravine art. 90 din Tratatul C.E., scopul acesteia fiind acela al asigurării protecției mediului pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, Legea nr. 9/2012, fiind aplicabilă unor categorii de vehicule și nicidecum unor categorii de cumpărători pentru a discuta despre discriminarea acestora.
Pârâta A.F.P. T. a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .
Chemata în garanție A. F. pentru M., nu a formulat întâmpinare în cauză.
Trecând la soluționarea acțiunii, din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, la termenul din data de_, instanța a respins-o, cu motivarea ce rezultă din practicaua hotărârii.
Pe fond, la data de_ reclamantul a achitat suma 2.372 lei, cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca Renault, cu nr. de identificare VFBBOAOF22799379, conform chitanței seria TS8 nr. 2793618 din data de _
, la Trezoreria Municipiului T. (f.8). Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul s-a adresat pârâtei A.F.P. T. cu solicitarea de a-i fi restituită.
Deși reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare, pârâta prin răspunsul comunicat reclamantului la data de_ sub nr. 1550 s-a arătat că se menține obligativitatea plății taxei de poluare pentru autovehicule, astfel că taxa achitată nu poate face obiectul restituirii (fila 6).
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare
care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Ca urmare a pronunțării hotărârii în Cauza T., a fost adoptată Legea 9/2012, care nu conține dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de_, potrivit art. I din Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012,
se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, deși Legea 9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin OUG 1/2012 au fost suspendate până la_, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că în acest context, în continuare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pentru emisii poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AFP T. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa pentru emisii poluante achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Ținând seama de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, tribunalul va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 2.372 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante, cu dobânda legală începând cu data_ și până la data restituirii efective și întrucât taxa a fost plătită de reclamant în contul deschis sub denumirea de "disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule";, taxă ce se constituie venit la bugetul F. Pentru M. și se gestionează de A. F. Pentru M. în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție și în consecință, în temeiul art. 60-62 C. pr.civ. va admite cererea de chemare în garanție împotriva Administrației F. Pentru M., conform dispozitivului hotărârii.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta căzută în pretenții să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 39,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.
M. C.,
dom. în T., str. Câmpiei nr.41, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. T., în prezent Serv. Fiscal mun. T., jud. Cluj, cu sediul în T., Piața R. nr.15/B, jud. Cluj și, în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2.372 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. a mun. T. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6 București și în consecință
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 2.372 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante restituită reclamantului, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
I. N. B. L. B.
Red.5 ex./I.N.B./D.M.
_
