Sentința civilă nr. 1779/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.1779
Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. | C. | - judecător |
GREFIER: C. | M. | O. |
Pe rol este pronunțarea soluției cererii formulate de reclamantul B. G.
, domiciliat în Slătioara, com. Strîmtura, nr. 137, jud. M., cu domiciliul procesual ales în S. M., str. Gh. Ș. . Nr. 19, jud. M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M. , cu sediul în B.
M., A. S. nr. 2A, A. F. P. S. M. , cu sediul în Sioghetu M., str. C.Coposu, nr.3, jud. M. și Ministerul M. lui - A.
pentru M.
cu sediul în B., S. I. nr.294, Corp A, sector 6 având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_ concluziile și susținerile reprezentantului reclamantului s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Pronunțarea soluției s-a amânat la_ ,_ și apoi la data de azi când, în urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Prin acțiunea formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M., A. F. P. S. M. și A. F. pentru M. s-au solicitat următoarele:
a se dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 16707 din_, 17309 din_ și a deciziei DGFP nr. 30339 din _
a se dispune obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1.386 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală prevăzută de Codul de procedură fiscală de la data plății și până la data plății efective
restituirea sumei de 2.944 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală prevăzută de Codul de procedură fiscală de la data plății și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență că a achiziționat autoturismul marca MERCEDES BEZ tip SPRINTER, nr. de identificare WDB9066331S119618, pentru înmatricularea căruia a achitat suma de 4.238 lei și un autoturism marca MERCEDES BENZ tip SPRINTER, nr. de identificare WDB9036631R890697, pentru înmatricularea căruia a achitat suma de 2.944 lei - taxe contrare normelor comunitare (art.90 par.1 din Tratatul U.E.), acestea au prioritate față de dreptul național. S-a făcut trimitere la art. 148 din Constituție. Această taxă nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România, dar se percepe pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.
Prin întâmpinare pârâta DGFP M. s-a opus admiterii acțiunii și a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității acțiunii cu motivarea că cuantumul și obligația plății taxei pe poluare au fost stabilite prin decizia de calcul a taxei pe poluare. Prin urmare, actul de impunere întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din Codul de procedură fiscală. De aici și concluzia că soluționarea unui conflict în legătură cu decizia de calcul a taxei pe poluare este guvernată de normele procesuale fiscale care prevăd un termen procedural de 30 de zile pentru contestarea actului de impunere sub sancțiunea decăderii. Or, reclamantul nu a formulat contestație în termen de 30 de zile ceea ce echivalează cu lipsa procedurii prealabile și deci acțiunea este inadmisibilă.
Referitor la excepțiile invocate de pârâtă tribunalul reține faptul că prin admiterea lor s-ar încălca art. 13 din CEDO în sensul încălcării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare, se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată.
Din probele de la dosar rezultă următoarele:
Cu privire la primul autovehicul tribunalul reține faptul că reclamantul l-a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de Instituire al Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de "infringement"; de către Comisia Europeană, la data de_, în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, comisia consideră că prevederile legislației românești (conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre) ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Comisia se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.
Comisia a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel comisia a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar, pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale vor fi supuse unei taxe substanțiale.
În urma analizei conținutului hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (cauza Tatu) referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 în versiunea inițială, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate directă și obligatorie în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ .
De asemenea, având în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială
O.U.G. nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009 se constată că hotărârea pronunțată în cauza Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate atât anterior, cât și după data de_ .
Pentru toate aceste motive acțiunea reclamantului urmează a fi admisă potrivit dispozitivului sentinței.
În privința celui de-al doilea autovehicul pentru care s-a achitat o taxă pentru emisii poluante în sumă de 2.944 lei tribunalul constată că acesta provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene unde a fost înmatriculat anterior, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar
Potrivit art. 7 lit. g. din Ordinul nr. 1501/2006, reclamantul era obligat să depună dovada plății taxei speciale stabilită potrivit legii pentru autoturismele și autovehiculele a căror înmatriculare se solicită ulterior datei de_ .
La data la care reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea vehiculului intrase în vigoare Legea nr.9/2012 care instituie obligația de plată a taxei de emisie și prin care s-a abrogat începând cu data de_ O.U.G. nr. 50/2008 care stabilea taxa pe poluare pentru autovehicule. Prin urmare, legalitatea refuzului pârâtei de a proceda la înmatricularea vehiculului nu poate fi cenzurată decât în conformitate cu normele în vigoare la data la care i s-a adresat cererea de înmatriculare adică raportat la cadrul legal stabilit prin Legea nr.9/2012 în temeiul principiului constituțional al neretroactivității legii consacrat prin art.15 alin.2 din Constituția României.
Cu toate acestea având în vedere succesiunea în timp dintre cele două acte normative se impun următoarele observații cu privire la O.U.G. nr. 50/2008. Incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art.110 TFUE (fostul art.90 TCE)a fost stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 I. Tatu vs. Statul Român în care se reține că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Aceeași soluție a fost adoptată de instanța europeană și prin hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 Iulian A. Nisipeanu contra României.
Un examen comparativ al noii reglementări cuprinse în Legea nr.9/2012 atrage concluzia similitudinii de reglementare dintre taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea nr. 9/2012.Noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008, taxa fiind determinată, în
esență, prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2. În principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).
În forma inițială a Legii nr. 9/2012 taxa a fost percepută potrivit art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) și pentru primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2012 intrată în vigoare la_ care a adus modificări acestui act normativ s-a prevăzut faptul că dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) se suspendă până la data de_ cu consecința că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de_ și a celor pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior în tot sau în parte de la Statul Român, iar contribuabilii care au achitat taxa pe acest temei legal în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi (_ ) și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (_ ) pot solicita restituirea acesteia.
În condițiile în care legiuitorul român nu a respectat recomandarea formulată de curte în sensul înlocuirii taxei de poluare cu o taxă rutieră anuală achitată de proprietarii tuturor autovehiculelor care poluează, instanța constată că se menține în noua reglementare discriminarea criticată de către curte prin aceea că taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabilă în continuare unor largi categorii de autovehicule :autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de_ și autovehiculele pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior în tot sau în parte de la Statul Român, iar pentru taxele deja achitate în perioada_ -_ s-au prevăzut măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.1/2012, doar pentru proprietarii autovehiculelor din parcul auto național care au achitat taxa cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate.
Refuzul pârâtei de a proceda la înmatricularea vehiculului numai condiționat de plata taxei de emisie prevăzute de Legea nr.9/2012 este unul nejustificat în sensul art.2 alin.1 lit. i) din Legea nr.554/2004 dată fiind contrarietatea cu art.110 TFUE a normei legale de a cărei respectare s-a condiționat înmatricularea vehiculului pentru prima dată în România.
Potrivit principiului priorității dreptului comunitar prevăzut de 148 alin.
(2) și (4) din Constituția României și a principiilor consacrate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal), judecătorul național are obligația de a înlătura orice dispoziție națională contrară dreptului comunitar pentru a asigura deplina eficacitate a normelor comunitare .
Pentru aceste motive reclamantul este îndrituit la restituirea și a taxei în sumă de 2.944 lei.
Întrucât sumele ce se solicită a fi restituite nu constituie creanțe fiscale, se va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale prev. de Codul de procedură fiscală începând cu data plății până la restituirea efectivă.
Având în vedere faptul că petitele formulate nu vizează acte emise de
D.G.F.P. M., iar sumele ce s-au solicitat a se restitui nu au intrat în contul acesteia, ci a A.F.P. S. M. și A.F. M., acțiunea se va respinge față de cea dintâi.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâtele A.F.P. S. M. și A.F. M. vor fi obligate la plata către reclamant a sumei de 1.086 lei - cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat și taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâta D.G.F.P. M. | . | ||
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul | B. | G. | , |
domiciliat în Slătioara, com. Strîmtura, nr. 137, jud. M., cu domiciliul procesual ales în S. M., str. Gh. Ș. . Nr. 19, jud. M. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. S. M. cu sediul în S.
M., str. C. iu Coposu, nr.3, jud. M. și A. F. PENTRU M. cu sediul în B., S. I. nr.294, corp A, sector 6 și în consecință:
Anulează deciziile de calcul a taxei de poluare nr. 16707/_ și 17309/_ emise de pârâta A. F. P. S. M. și decizia nr. 30339/_ emisă de aceeași pârâtă.
Obligă pârâtele A. F. P. S. M. și A. F. pentru M. la restituirea către reclamant a sumei de 1.386 lei - taxă pentru emisii poluante.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la dobânda legală prevăzută de Codul de procedură fiscală de la data plății și până la data plății efective.
Obligă pârâtele A. F. P. S. M. și A. F. pentru M. la restituirea către reclamant a sumei de 2.944 lei - taxă de poluare.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la dobânda legală prevăzută de Codul de procedură fiscală de la data plății și până la data plății efective.
Respinge acțiunea reclamantului față de pârâta D. G. A F. P.
M. cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A.
Obligă pârâtele A. F. P. S. M. și A. F. pentru M. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de
1.086 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 18 martie 2013.
Președinte G. ier
B. C. C. M.
Red.B.C./T-red.C.M.
Ex-6 _
