Sentința civilă nr. 1830/2013. Contencios. Despăgubire

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1830/2013

Ședința publică din data de 17 octombrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul

  1. L., împotriva pârâtei A. F. P. N., și a cererii de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M., având ca obiect despăgubire - restituire taxă poluare.

    La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

    S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

    Tribunalul, față de actele existente la dosar și de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, reține dosarul în pronunțare.

    T R I B U N A L U L

    Deliberând, constată:

    Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul C. L. a chemat în judecată pârâtele A. F. P. N. solicitând anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare nr. 13124/_ și restituirea taxei speciale pe poluare in suma de 6051 lei, cu plata dobânzilor legale calculate de la data plății și până la data restituirii efective.

    În motivare se arată în esență că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.

    Ulterior, reclamanta a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.

    Direcția Generală a F. P. Bistrița-N.

    a formulat întâmpinare,

    în nume propriu și pentru pârâta AFP N., prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

    În motivare se arată că, odată cu preambulul O.G 50/2008, respective prin art. 1 alin. 1 din actul normativ, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțări unor proiecte și programe necesare protecției mediului.

    Rezultă deci fără echivoc că instituirea și perceperea taxei de poluare are drept scop final, îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară in acest domeniu.

    Scopul arătat mai sus deși la o prima citire a putea să pară nerelevant față de criticile aduse textului legal, este de o vădită importanță, căci, dat fiind scopul actului normativ, acesta stabilește și criteriile ce trebuiesc avute în vedere la momentul determinării prin calcul matematical al întinderii taxei pentru fiecare autovehicul în parte. Astfel sunt importante emisiile de noxe toxice precum și cele de dioxid de carbon iar nu valoarea de facturare, criterii pe deplin în conformitate cu obiectivul de protejare a mediului .

    Obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art. 4 din OG 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.

    Potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât in cazul celor noi cât și în situația celor rulate. Taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate, legea nu face nici o deosebire cu privire la

    vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în România.

    Conform susținerilor reclamantei, textul de lege analizat este în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratat, susțineri care sunt netemeinice deoarece conform dispozițiilor comunitare invocate se interzice (art. 25) între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. De asemenea se interzice (art.28) între statele membre instituirea unor restricții cantitative la import, precum și orice măsuri cu caracter echivalent.

    Art.90 paragraf 1 din Tratat arată că, nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

    În aceste condiții apreciază că instanța de fond nu poate primii ca fondate, susținerile reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat, taxa de poluare nefiind percepută pentru că autovehiculul a trecut frontiera.

    Nici încălcarea art. 28 din Tratat, apreciază că nu este fondată deoarece jurisprudența internațională a statuat că sunt măsuri cu efect echivalent și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea.

    Față de această statuare, apreciază că atâta timp cât O.U.G 50/2008, nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu caracter echivalent nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producție internă cât și cea externă.

    În fine, o reală critică adusă atât de reclamant cât și de ați justițiabili care s-au adresat instanțelor de judecată în vederea restituirii sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, este cea încălcării de către actul normativ intern în discuție, a stipulațiilor cuprinse în art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.

    Față de această încălcare arătată că jurisprudența internațională, respectiv CJEC, a concluzionat cu referire la modul de interpretare a art.90 din Tratat, că prin acesta se interzice o taxă de poluare percepută cu ocazia unei prime înmatriculări, numai în măsura în care valoarea taxei determinată exclusiv, prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere a poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, astfel încât, atunci când se percepe pentru autoturisme second hand importate din state membre, aceasta exced valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.

    Astfel, raportat la cele de mai sus, se poate constata, că în înțelesul art.6 din O.U.G 50/2008, determinarea taxei de poluare se realizează, pe baza unor criterii obiective gen tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punct de vedere a poluării, or, conform anexei 4 a aceluiași act normativ rezultă că determinarea se face luându-se în considerare și deprecierea autoturismului.

    Față de cele de mai sus apreciază că actul normative în baza căruia, reclamantul a fost obligat în vederea înmatriculării la plata unei taxe de poluare, nu încalcă prevederile din tratat invocate de reclamant prin acțiunea introductivă, astfel că pe cale de concluzie apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată .

    Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei achitată, actualizata cu rata dobânzii legale calculată de la data plății până la data restituirii efective.

    Consideră că cererea reclamantului este nefondată și nelegală, acordarea dobânzilor contravine art. 10, alin. 1 din O.G. nr. 9/2000, unde se prevede că "dobânzile percepute sau plătite de Banca Naționala a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice";.

    Direcția Generală a F. P. Bistrița-N. a formulat cerere de chemare în garanție, pentru pârâta AFP N., a Administrației F. pentru M. solicitând obligarea chematei în garanție la restituirea sumei solicitate de reclamant, în cazul în care acțiunea introductivă va fi admisă.

    În motivarea cererii se arată că potrivit disp. art. 1, al.1 din OUG nr. 50/2008 care prevede că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. de M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";. Iar la art. 5 al. 1 din OUG nr. 50/2008 se prevede că "taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă"; iar la art. 7 din același act normativ se arată că "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prev. OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală";.

    Din dispozițiile legale arătate mai sus rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul ANAF, potrivit disp. OUG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este AFM, fapt ce reiese și din disp. art. 5 al. 4 din OUG nr. 50/2008 unde se arată că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele AFM";.

    Chemata în garanție A. F. pentru M.

    nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare.

    Analizând actele și lucrările dosarului,

    tribunalul reține că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, deoarece acesta nu a făcut dovada că autoturismul cu privire la care s-a plătit taxa de poluare a cărei restituire se solicită este second-hand și că a fost achiziționat dintr-un stat comunitar.

    Astfel, reclamantul, prin demersul său, a solicitat restituirea taxei de poluare, în considerarea faptului că sunt aplicabile speței, normele comunitare.

    C.J.U.E. a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, în astfel de situații putând fi plătite și daune pentru pierderile suferite (C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).

    Potrivit art.110 (actual) din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.

    În determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar, reclamantul având obligația să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din Tratatul CE sunt incidente în cauză.

    Acesta trebuia să depună înscrisurile care să ateste că bunul în litigiu - respectiv autoturismul a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale UE fiind supus deci, anterior traversării graniței, unui impozit într-un alt stat comunitar.

    Raportat la împrejurarea că reclamantul nu a depus acte care să ateste proveniența, înmatricularea anterioară a autoturismului, acțiunea în care se prevalează de preeminenta normelor comunitare apare ca neîntemeiată.

    Având în vedere soluția dată acțiunii principale, cererea de chemare în garanție apare ca fiind neîntemeiată, astfel că tribunalul o va respinge ca atare.

    PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

    Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul C. L. , domiciliat în loc. C., nr. 100, jud. Bistrița-N., împotriva pârâtei A. F. P. N., cu sediul în N., P. U.

    , nr. 2A, jud. Bistrița-N. .

    Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. N. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. , cu sediul în B., S. I., nr. 294, Corp A, sector 6.

    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

    Pronunțată în ședința publică azi, _

    PREȘEDINTE, GREFIER,

    1. L. T. M. D.

      plecat C.I.C. - semnează grefier șef secție,

      1. L. C.

Red/dact: BLT/HVA

_ /4ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1830/2013. Contencios. Despăgubire