Sentința civilă nr. 1857/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1857/CA/2013
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. A. A. și pârâta A. F. P. S. -B., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 10 octombrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul P. A. A. a formulat cerere de chemare în judecată, a pârâtei A. F. P. S. -B., prin care a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisii poluante, în sumă de 3.379 lei, plus dobânda legală calculată de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
A arătat că în fapt, a achiziționat un autoturism vechi, înmatriculat în UE, și neînmatriculat în România, iar pentru a-1 înmatricula în România a fost obligat să plătească suma solicitată spre restituire. A achitat această sumă, conform chitanței anexate și a înmatriculat autoturismul în România, așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare. A formulat cerere pentru restituirea acestor taxe, însă cererea a fost respinsă, motivat de faptul că taxa de mediu s-a perceput legal, conform Legii 9/2012.
Consideră că perceperea acestei taxe și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata taxei este contrară normelor comunitare.
În cauza C-402/09 Tatu vs. Statul Roman și în cauza C263/10 I. n Nisipeanu vs. D.G.F.P.-Gorj, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, CJUE a decis astfel:
"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest-stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea
unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."
Aceste decizii aveau în vedere OUG 50/2008, însa principiile sunt aplicabile și noilor dispoziții legale.
La fel ca și taxele percepute în temeiul OUG 50/2008 și cele prevăzute de Legea 9/2012 sunt contrare normelor comunitare deoarece autovehiculele second- hand deja înmatriculate în România nu sunt supuse aplicării taxei.
Este de notorietate publică faptul că noua reglementare cuprinsă în Legea nr.9/2012 a fost impusă chiar de situația de fapt existență caracterizată de constatarea de către instanțele de judecată a caracterului discriminatoriu al taxei de poluare, constatare soldată cu admiterea acțiunilor având ca obiect restituirea taxelor achitate ori înmatricularea tară plata taxei.
Pentru a înlătura aceste efect, s-a emis noul act normativ, care, în esență, prevede obligația de plată a taxei de poluare pentru toate autovehiculele pentru care nu s-a achitat această taxă pe teritoriul național.
Așadar, pentru a "echivala" situația autovehiculelor achiziționate din alte state cu cele ale autovehiculelor achiziționate din România, prin noua reglementare se instituie obligația de plată a taxei de poluare la prima înmatriculare în România, obligație preluată din vechea reglementare, dar și obligația de plată a taxei la prima transcriere a dreptului de proprietate după intrarea în vigoare a noii reglementări.
Deci, prin instituirea obligației de plată "la prima transcriere a dreptului de proprietate" se elimină discriminarea dintre autovehiculele achiziționate din alte state și cele achiziționate din România.
Prin urmare. O.U.G. nr.1/2012 suspendă obligația de plată a taxei "la prima transcriere", adică tocmai dispozițiile care eliminau discriminarea existentă anterior intrării în vigoare a Legii nr.9/2012, astfel că discriminarea instituită prin O.U.G. nr.50/2008 a fost "reactivată".
În susținerea acțiunii arată de asemenea că:
Se cuvine mai întâi a stabili locul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE (art. 110 TFUE) îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice. Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale.
Pentru aceste considerente, apreciază că actuala formă de reglementare națională a taxei pentru emisii poluante, încalcă dispozițiile art. 110 TFUE.
Așadar Legea 9/2012 contravine Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolului 110, disp. art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene care prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Deoarece de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4) și trebuie să pună în aplicare dispozițiile comunitare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene este unanimă în acest sens:. Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept -nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, iară a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Așadar, condiționarea înmatriculării autovehiculului de plata taxei de mediu este contrară normelor europene, în consecință, solicită să se admită cererea astfel cum a fost formulată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta trebuie să îi achite folosul nerealizat, respectiv dobânda legală.
În drept, s-au invocat disp. art. 90 par.l din Tratatul de înființare a Comunității Europene, art. 110 TFUE, art 15 și 148 din Constituția României, Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană-ratificat prin Legea 157/2005, art. 205-207 din OG 92/2003, art. 119.1 din Normelor metodologice de aplicare a
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aprobate prin H.G. nr. 1050/2004, Legea 544/2004, Legea 9/2012,OG 9/2000, art.1082,1084 C.civ.
Direcția Generală a F. P. Bistrița-Năsăud, pentru A. F. P.
S. -B., în temeiul art. 115-118 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare, față de acțiunea intentată de reclamant, prin care a solicitat instanței de judecată să respingă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și în consecință, să se mențină plata taxei pe emisiile poluante achitată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
Pe fond, s-a arătat că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu A.F.P-S. B., să dispună restituirea taxei pe emisiile poluante în cuantum de 3.379 lei, cu dobânda legală și cheltuieli de judecată, susținând că dispozițiile în baza cărora a fost încasată această taxă sunt în contradicție cu prevederile art. 90, paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Solicită instanței respingerea acțiunii reclamantului întrucât taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și în Normele metodologice de aplicare, dispoziții legale care instituie, în concordanță cu principiile europene de impozitare, o taxa de mediu care descurajează poluarea produsă de autovehicule.
Taxa se plătește, conform art.4 din Legea 9/2012 cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Această lege continuă strategia de reducere a emisiilor de poluanți cu impact asupra mediului, prin aplicarea unei taxe autovehiculelor în raport cu gradul de poluare. Sumele astfel colectate se transformă într-un instrument cu efecte pozitive asupra calității mediului, în primul rând pentru că descurajează circulația autovehiculelor uzate, cu grad ridicat de poluare, și, în al doilea rând, pentru că se constituie venit la bugetul F. pentru M. .
Sumele colectate prin achitarea acestei taxe sunt destinate în exclusivitate finanțării proiectelor și programelor pentru protecția mediului. Așadar taxa nu se restrânge doar la proiectele și programele privitoare la poluante, ci își găsește finalitatea într-o arie mult mai larga ce vizează îmbunătățirea factorilor de mediu.
Legea 9/2012 asigură instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele existente sau care intră în Parcul auto național și de asemenea aplicarea echitabilă a acesteia prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite.
În acest mod, dând eficiența deplină principiului "poluatorul plătește ", taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule este plătită o singură dată, de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează și de către cei care au achiziționat, dar pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare.
Modalitatea de calcul a taxei este unitară pentru toate situațiile în care aceasta se achită. Ea se calculează în mod identic, indiferent dacă este achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la momentul primei transcrieri a dreptului de proprietate a autovehiculelor care se înstrăinează, după data intrării în vigoare a legii, și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective (tipul motorizării, capacitatea cilindrică, emisia de C02 și norma de poluare), luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa nr.4 a legii.
Astfel, pentru condiții identice, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule are același cuantum, indiferent că este vorba de un autovehicul second- hand, care se înmatriculează pentru prima data în România, sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România și pentru care se transcrie dreptul de proprietate.
În ceea ce privește O.U.G. nr.1/2012 prin care au fost suspendate prevederile art.4 ,al.2 din Legea 9/2012 pana la data de_, arătam ca adoptarea acestei masuri s-a impus luând în considerare dificultățile de ordin tehnic ce ar fi putut fi întâmpinate prin aplicarea imediată a dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, și având în vedere necesitatea înlăturării acestor dificultăți, care să permită aplicarea corectă a taxei privind emisiile poluante provenite de la autovehicule și înlăturarea riscului de întârziere a procesului de stabilire exactă a cuantumului acesteia.
Această măsură este una temporară, întrucât s-a apreciat necesară alocarea unui interval de timp de 1 an în scopul reevaluării impactului pe care măsurile cuprinse în acest act normativ le au în plan economic și social.
Mai arată că prin adoptarea acestei ordonanțe nu a avut loc o exonerare de la plata taxei pentru autovehiculele prevăzute la art.4,al.2 din Legea nr.9/2012, respectiv autovehiculele rulate pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule, ci, doar suspendarea momentului plații taxei până la data de_, pentru considerentele mai-sus indicate.
Apreciază așadar că nu există motive pentru a se reține că prin adoptarea
O.U.G. nr.1/2012 s-ar fi produs o discriminare a unei categorii de autovehicule față de altele, întrucât așa cum s-a arătat, toate categoriile de autovehicule sunt obligate, în continuare, la plata taxei pentru emisiile poluante, indiferent că sunt înmatriculate pentru prima data în România după intrarea în vigoare a Legii nr.9/2012 sau au fost anterior înmatriculate fără plata taxei speciale de primă înmatriculare sau poluare, pentru acestea din urmă obligația de plată intervenind cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate.
Pentru cea din urmă categorie de autovehicule, a avut loc doar o amânare a momentului plații și nu o exonerare de plată a taxei, motiv pentru care solicită instanței să constate că, prin adoptarea O.U.G. nr.1/2012, nu se poate reține caracterul discriminatoriu al noii taxe stabilită prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se invocă în acțiunea reclamantului încălcarea art.25 din Tratat, articol conform căruia se interzice între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv taxele vamale cu caracter fiscal. Apreciază nefondată această susținere, dat fiind că, așa cum reiese din practica CJCE, atâta timp cât această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în
circulație, aceasta nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art.25 din Tratat.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România un autoturism second -hand, importat din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Se mai invocă încălcarea prevederilor art.90 din Tratat conform căruia nici un stat membru, nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Menționează că potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art.90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art.110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.
CJCE a mai stabilit și că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Legea Nr.9/2012 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
Curtea Europeană de Justiție (CJCE) a arătat că o consecința a dreptului comunitar este aceea ca statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Prin urmare, existența taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu este contrară dispozițiilor comunitare, această nouă lege respectă principiile europene de impozitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa achitată de reclamant, astfel că solicită instanței să dispună respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale până la data restituirii efective, învederează următoarele:
Art.9 din O.G.nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice." Aceeași dispoziție legală era reglementată și prin O.G.9/2000. Iar Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Conform Cap.1,pct.1 și următ. din Ordinul nr.1899/2004 restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.
În privința cheltuielilor de judecată, apreciază că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, neputând fi reținută vreo culpă a pârâtei care a perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
Direcția Generală a F. P. Bistrița-Năsăud, în temeiul art. 60-63 Cod procedură civilă, pentru A. F. P. S. -B., a formulat cerere de chemare în garanție a Administrație F. pentru M., prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitată de reclamant, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă, pentru considerentele de mai jos.
A arătat că în fapt, prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei A.
F. P. S. -B. la restituirea taxei de poluare, actualizată cu dobânda legală, calculată de la data încasării și până la data restituirii efective.
Se arată în acțiune că a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare, actualizată cu dobânda legală, calculată de la data încasării și până la data restituirii efective.
Se mai arată de către reclamant că taxa este prelevată cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar, respectiv cu încălcarea art. 90(110) din Tratatul Comunității Europene.
În concluzie reclamantul consideră că taxa percepută este nelegală și solicită restituirea ei.
La art. 1, din L.9/2012 se arata că ""Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.
Taxa se face venit la bugetul F. pentru, mediu și se gestionează de A.
F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 5 din același act normativ " organul fiscal competent calculează cuantumul taxei, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate.
Din dispozițiile legale antemenționate rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu
de taxă de poluare este Administrație F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 1 din L. 9/2012, unde se arată că taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. .
Examinând actele și lucrările dosarului
, instanța reține că reclamantul P.
A. A. a achiziționat un autoturism second-hand marca Volkswagen dintr-un stat membru UE (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite cu titlu de taxă pe poluare suma de 3.379 lei, conform chitanței seria TS7 nr.1300957/_ (f.4).
A formulat cerere de restituire a taxei pe poluare adresată Administrației F.
P. Sîngeorz-B., solicitare care a fost respinsă prin adresa nr.29765/_ .
Examinând fondul cauzei, instanța a reținut că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Tribunalul reține că România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul art. 110 din TFUE prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin
raportare la art. 110 din TFUE precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindrii, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea
unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin disp. OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în MO, partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu disp. art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ -_ .
De asemenea, având în vedere conținutul ierarhic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu data de_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în MO partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în cazul Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de _
.
Așa cum a stabilit în mod constant CJUE, în propria sa jurisprudență, o hotărâre preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta. Curtea a mai decis că "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză"; (C 52/76, Benedettic.Munari).
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că o va admite conform dispozitivului prezentei sentințe (cu precizarea că dobânda legală se calculează conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1, art.3 din OG nr. 13/2011, art.1535 din Legea nr.287/2009 - impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat). Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamant prin faptul că este lipsit de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.
, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4
din OUG nr. 50/2008, "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. Sîngeorz-B., conform dispozitivului prezentei sentințe.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța va obliga pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 689,30 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, și onorariu de avocat (f.23,29,41).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. A. A. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. și în consecință:
-obligă pe pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. să restituie reclamantului suma de 3.379 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. Sîngeorz-B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., și obligă chemata în garanție să restituie reclamantului suma de 3.379 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
-obligă pe pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. să plătească reclamantului suma de 689,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
-obligă chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească reclamantului suma de 689,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. R. M.
Red/dact G.A./R.M.
_
