Sentința civilă nr. 1882/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1882/2013
Ședința publică din data de 29 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta R.
C. I.
în contradictoriu cu pârâta A. F. P. P. Bîrgăului
, având ca obiect despăgubire - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depus la dosar, prin Serviciul de registratură, la data de_, de către reclamantă certificatul de înmatriculare al autoturismului într-un stat membru UE.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, astfel că instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta R. C. I. a chemat în judecată pârâta A. F. P. P. B., solicitând obligarea pârâtei să restituie suma de 3929 lei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efective.
În motivare se arată că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite taxa solicitată prin acțiune.
A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă organul fiscal a refuzat, motivat de faptul că taxa s-a perceput legal.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
Direcția Generală a F. P. B. -Năsăud
a formulat întâmpinare
, pentru pârâta A.
F. P. P. B.
, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii formulată de reclamant.
În motivare se menționează că taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311-312din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.571/2003.
În contradictoriu cu reclamanta se mai arată că, prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă
înmatriculare, nu au fost in contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Este bine cunoscut faptul ca art.90 din Tratatul CE, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsura de natura administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s- a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografica sau natională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum și autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (Asia,America,etc.) iar cel mai important, taxa se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile Dacia, Daewoo, Aro, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării.
Ca urmare instituirea criteriului, primei înmatriculări în România conferea taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depindea în nici un fel, așa cum s-a mai arătat de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în România.
Pe de altă parte se învederează și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat in România de către vechiul proprietar, nu mai plătea aceasta taxă specială întrucât în acest caz nu mai era de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului.
În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de prima înmatriculare.
De asemenea, se precizează că principiul "poluatorul plătește" pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, era un principiu acceptat la nivelul U.E., astfel că 16 state membre ale U.E practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (Grecia, Danemarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda etc).
Referitor la petitul privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale calculate de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei, se consideră că cererea reclamantei este nefondată si nelegală, acordarea dobânzilor contravine art. 9 din O.G. nr. 13/2011, unde se prevede ca
"dobânzile percepute sau plătite de Banca Naționala a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A, de organizațiile cooperatiste și de MFP precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice";.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
În privința cheltuielilor de judecată, se apreciază că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, neputând fi reținută vreo culpă a celor doua pârâte care au perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
În drept s-au invocat prev. art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al UE, pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Instanța reține că la data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv_, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. 148 alin. 2 și 4, rap. la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție … autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev. alin.(2) iar prin disp. art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din această perspectivă, tribunalul constată că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie.
In conformitate cu prev. art. 214/1 din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev. art. 90 paragraf 1 din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța urmează să admită acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulată, dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 3929 lei achitată la data de_ cu titlu de diferență taxă primă înmatriculare, plus dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efectivă, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011 combinat cu art.1535 din legea nr.287/2009( dobânda legală penalizatoare). Numai în această modalitate, se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica CJCE referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s- au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta R. C. -I.
,
domiciliată în sat Tureac, comuna Tiha B., nr. 32A, jud. B. -Năsăud în contradictoriu cu pârâta A. F. P. P. B.
, cu sediul în P. B., str. P., nr. 980, jud. B.
-Năsăud și, în consecință:
- obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 3929 lei achitată la data de_ cu titlu de diferență taxă primă înmatriculare, plus dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
red/dact:
DEL/HVA
_ / 4 ex
