Sentința civilă nr. 2302/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2302/2013
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE A. P. M. GREFIER ANA-C. A.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul T.
I.
în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B.
, având ca obiect despăgubire restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. Oana pentru reclamant, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată cauza la prim termen de judecată.
Tribunalul, în procedura verificării din oficiu a competenței conform art. 1591alin. (4) Cod procedură civilă, se declară competent general, material și teritorial în soluționarea cauzei potrivit art. 1, 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 39 lei și timbre judiciare de 0,30 lei, precum și dovada achitării onorariului de avocat.
Se constată că la data de_ A. J. a F. P. B. -N., subrogată în drepturile și obligațiile pârâtei fostă A.F.P. a Mun. B. conform prevederilor O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013, a depus la dosar întâmpinare; se comunică un exemplar cu reprezentanta reclamantului.
Având în vedere că procedura de citare cu pârâta A.F.P. B. a fost legal îndeplinită, iar transmiterea calității de reprezentant la entitatea subrogată a operat în temeiul legii, instanța apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită și față de aceasta din urmă, iar hotărârea urmează a fi pronunțată în contradictoriu cu A.J.F.P. B. -N. .
Reprezentanta reclamantului arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării și nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declară închisă faza probatorie și dispune judecarea cauzei în fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, a se dispune obligarea pârâtei la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă primă înmatriculare și obligarea pârâtei în principal la plata dobânzii fiscale, iar în subsidiar la plata dobânzii legale pentru fiecare zi până la data restituirii sumei, cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta/ul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei percepută de aceasta pentru înmatricularea unui autoturism second-hand achiziționat de reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
În motivare se arată, în esență, că reclamanta/ul a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă organul fiscal a refuzat, motivat de faptul că taxa s-a perceput legal.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
Pârâta/pârâtele
au formulat întâmpinare
prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că taxa solicitată de reclamant a fost percepută legal, conform reglementărilor în vigoare la data plății acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse, instanța reține următoarele:
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamanta/ul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr.571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. l48 alin.2 și 4,
rap.la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf l din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamant.
Conform art. l48 alin.2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin L. nr. l57/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană);
Potrivit alin.4 al art. l48 din Constituție, autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art.11 alin.1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Din această perspectivă, tribunalul constată că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de 0l.0l.2007, contravin disp. art. 90 paragraf l din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre" și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie.
In conformitate cu prev. art. 2l4/l din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev.art. 90 paragraf l din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul
reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
În condițiile în care taxa a fost percepută cu încălcarea normelor comunitare, respectiv este o taxă încasată de organele fiscale cu încălcarea normelor de drept comunitar, nu se poate accepta ca aceasta să fie compensată în parte cu o altă taxă prevăzută de un alt act normativ ulterior, și anume cu taxa pe poluare prev. de OUG nr.50/2008 (ordonanță prin care au fost abrogate disp.art.214/1- 214/3 din Legea nr. 571/2003).
Așa fiind, dând efect direct dispozițiilor art. 110 parag. 1 din Tratat, tribunalului, ca prim judecător comunitar, îi revine sarcina de a elimina disfuncționalitățile constatate și, în speță, prin aplicarea directă a Tratatului, de a recunoaște dreptul particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii
Pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantei/lui ca fiind întemeiată, astfel că o va admite conform dispozitivului prezentei sentințe.
În privința dobânzii legale, conform petitului subsidiar, aceasta se impune a se acorda reclamantului în temeiul OG nr. 9/2000 - în perioada de aplicabilitate a acestui act normativ - iar ulterior în baza OG nr. 13/2011 și respectiv a Codului civil, întrucât numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului produs contribuabilului prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. A admite teza avansată de pârâți în sensul că dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, independent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, înseamnă a valida implicit o îmbogățire a bugetului de stat pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Referitor la obligația de plată a dobânzii potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, tribunalul va respinge acest petit deoarece, încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei și data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 și art. 117 Cod procedură civilă deoarece este vorba despre norme de excepție, de strictă interpretare și aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Cum însă reclamantul nu a solicitat acordarea dobânzii legale, iar instanța nu poate acorda altceva decât s-a solicitat, urmează a respinge acest capăt de cerere.
În baza art.274 C.pr.civ., va obliga pârâta A. J. a F. P. B. -N. să plătească reclamantei/lui cheltuieli de judecată în cuantum de 439,30 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. I. , cu domiciliul procesual ales în B., str. Alba I., nr. 4A, jud. B. -N., în contradictoriu cu A. J. A F. P. B. -
N.
, subrogată în drepturile și obligațiile pârâtei fostă A. F. P. B., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. .
Obligă pârâta A. J. A F. P. B. -N. să restituie reclamantului suma de 1325 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, conform petitului subsidiar și respinge cererea reclamantului de acordare a dobânzii fiscale.
Obligă pârâta A. J. A F. P. B. -N. să plătească reclamantului suma de 439,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. P. Ana-C. A.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
