Sentința civilă nr. 2384/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 2384/2013Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta SC T. C. S. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. C. N. și BT L. T. I. SA, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat A. Chiorean, pentru pârâta de rândul 2 se prezintă consilier juridic A. R., lipsă fiind pârâta de rândul 1.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța pune în discuție disjungerea petitului 2 din extinderea de acțiune.
Reprezentanta reclamantei arată că se opune disjungerii, apreciind că cele două petite din extinderea de acțiune sunt strict legate între ele și nu pot fi judecate separat.
Reprezentanta pârâtei de rândul 2 arată că nu se opune disjungerii petitului 2.
Deliberând, instanța dispune disjungerea petitului 2 din extinderea de acțiune formulată de către reclamantă, apreciind că raportat la modalitatea în care acesta a fost formulat, nu poate fi soluționat împreună cu petitul 1, formându-se astfel dosarul nr. ‚_
.
Instanța, raportat la petitul 1 al extinderii de acțiune, pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârâta de rândul 1 prin întâmpinare, precum și concluziile pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției, iar pe fondul cauzei admiterea cererii astfel cum a fost precizată în scris.
Reprezentanta pârâtei lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al excepției, iar pe fondul cauzei arată că nu se opune restituirii taxei de poluare în favoarea reclamantei.
Instanța unește excepția cu fondul cauzei și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: | |||
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de _ | sub nr. _ | , | |
reclamanta S.C. T. C. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei A. | F. | P. | a |
Municipiului C. N. să îi restituie sumele de 7.106,57 lei și 2.104,69 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare achitate în vederea înmatriculării definitive a două autoturisme pe numele său, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxelor si până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanțele care atestă plata taxelor de primă înmatriculare, cărțile de identitate ale autoturismelor, dovada înmatriculării anterioare acestora în spațiul UE, corespondență purtată cu AFP C. N., alte înscrisuri relevante.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta A. F. P. a municipiului C. N. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând excepția lipsei calității procesuale active, arătând că reclamanta a achitat sumele a căror restituire se solicită în către SC BT L. I. SA și nu către AFP C. N., cu care înțelege să se judece.
La data de_, reclamanta a formulat extindere de acțiune față de SC BT L. I. SA, solicitând în contradictoriu cu această pârâtă plata sumelor de 1134,66 lei și respectiv 336,04 lei, reprezentând dobânzile legale aferente taxelor de primă înmatriculare achitate.
La data de_, pârâta SC BT L. I. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea extinderii de acțiune formulată de reclamantă, arătând că așa cum rezultă din datele de identificare ale societății reclamante, aceasta este plătitoare de TVA, iar suma reprezentând TVA-ul aferent celor două facturi a fost dedusă de aceasta din TVA-ul colectat din activitatea curentă.
În ceea ce privește e xcepția lipsei cal ități i procesuale active
a reclamantei, invocată de invocată de pârâta AFP C. -N., care se impune a fi analizată cu prioritate conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Chiar dacă S.C. T. C. S.R.L. nu este cea care a achitat sumele de bani solicitate spre restituire prin prezenta cerere, la termenul de judecată din data de_ a depus procura specială autentificată de BNP Buta și Iorga sub nr. 1383/_ care atestă mandatul special dat de reclamanta S.C. BT L. T. I. S.A. pentru promovarea și susținerea acestei acțiuni (fila 46).
Întrucât această din urmă societate comercială este persoană vătămată în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 și făcând aplicarea art. 67, 68 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea excepției.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat două autoturisme, respectiv: marca Volkswagen T5 Doka, cu nr. de identificare WV1ZZZ7JZ5X006899 și marca Audi A4 Avant, cu nr. de identificare WAUZZZ8E47A284056, anterior înmatriculate într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 7.106,57 lei și 2.104,69 lei la AFP C. -N., la data de_ și_ .
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja
înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu
"validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi
legal percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
În ceea ce privește d obâ nda legal ă
pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxele de primă înmatriculare nu erau datorate, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxelor achitate, cu dobânzile legale aferente de la data achitării și până la data restituirii efective.
În temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată să plătească reclamantei suma de 78,6 lei cu titlu de cheltui eli de j ud ecată
reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. T. C. S.R.L., cu sediul procesual ales în C. N., B-dul 1 D. 1918, nr. 25, ap. 1, jud.C., în calitate de mandatară a S.C. BT L. T. I. S.A., în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. a municipiului C. N.,
cu sediul în C. N., Piața A. I., nr. 19, jud.
, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta să restituie reclamantei sumele de 7.106,57 lei și 2.104,69 lei, reprezentând taxe de primă înmatriculare, cu dobânzile legale aferente de la data achitării acestora, respectiv_ și_ și până la data restituirii efective.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 78,6 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red./Dact. AGC/ORL_ /5 exemplare
